ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5914/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 16 septembrie 2005, reclamantele I.M. și D.C. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, solicitând: - anularea Dispoziției nr. 757 din 16 august 2005, precum și a Titlului de proprietate nr. 30221 din 5 iunie 1996 emis în favoarea lor pentru un teren de 5000 mp; - atribuirea terenului menționat către pârât și restituirea în natură a imobilului situat în București, compus din construcție de 58 mp și teren de 5000 mp.

În motivarea contestației, întemeiate pe Legea nr. 10/2001, reclamantele au susținut că: - sunt moștenitoarele proprietarilor imobilului revendicat, preluat abuziv de stat și aflat în detenția pârâtului, de la care au solicitat restituirea în natură, potrivit legii precizate; - prin dispoziția contestată, pârâtul le-a respins cererea, pe considerentul că notificarea nu a fost semnată de D.C., terenul nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, conform art. 8 alin. (1), iar în privința construcției nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate; - această soluție este greșită deoarece lipsa semnăturii unei moștenitoare nu atrage nevalabilitatea notificării, au făcut dovada existenței construcției și a dreptului de proprietate, iar prin titlul nr. 30221/1996, emis în baza Legii nr. 18/1991, le-a fost atribuit un teren de 5000 mp, pe alt amplasament.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 633 din 23 mai 2006, a respins contestația, ca neîntemeiată. S-a reținut că: - notificarea a fost formulată în numele ambelor reclamante de către I.M.

, care nu a făcut însă dovada că ar fi acționat în calitate de mandatar al sorei sale D.C., astfel că în privința acesteia din urmă pârâtul a respins corect cererea, ca informă; - defunctul C.C., bunicul reclamantelor și proprietar al terenului solicitat, a transmis acest imobil fiului și nepoatelor sale prin testamentul din 12 decembrie 1947; - în privința aceluiași teren (în prezent intravilan), prin titlul nr. 30221 din 5 iunie 1996, emis în baza Legii nr. 18/1991, reclamantelor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, pe alt amplasament; - schimbarea amplasamentului nu le prejudiciază pe reclamante deoarece terenul atribuit conform Legii nr. 18/199 păstrează regimul juridic inițial al imobilului, de teren arabil; - potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamantele nu mai pot solicita restituirea terenului conform acestei legi, care nici nu prevede posibilitatea efectuării unui schimb; - reclamantele nu au făcut dovada că autorii lor erau proprietarii clădirii revendicate, de 56 mp.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 673 din 20 noiembrie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante. S-a reținut că: - deși în notificare apar numele ambelor reclamante, această cerere a fost semnată doar de I.M., care nu a prezentat vreo împuternicire din partea sorei sale D.C.

; - procesul verbal din 19 iulie 2005 încheiat la sediul pârâtului și protocolul din 31 iulie 1985, de predare-primire a terenului de 11 ha, nu pot fi analizate deoarece nu fac obiectul cererii de chemare în judecată; - pentru dovedirea existenței construcției reclamantele nu au solicitat administrarea probei testimoniale, iar în raport de situația de fapt nu se impunea audierea unor martori; - din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă ca autorul reclamantelor ar fi edificat vreo construcție pe terenul aflat în detenția pârâtului; - adresele Oficiului Cadastrului, conform cărora pârâtul deține din anul 1985 terenuri și o construcție de 58 mp, pe parcela unde este amplasat imobilul revendicat nu fac dovada existenței dreptului de proprietate asupra clădirii la data preluării; - potrivit fișei de inventariere și unui înscris emis în anul 1997, clădirea de 58 mp a fost edificată în 1969, deci ulterior preluării terenului de către stat, iar în prezent are suprafața de 177,75 mp; - într-un certificat fiscal emis în anul 1952, defunctul autor al reclamantelor figura cu un teren viran cedat Sfatului Popular în 1950; - pentru terenul de 5.000 mp reclamantele nu mai pot solicita măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 deoarece au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar;

- Legea nr. 10/2001 nu prevede posibilitatea unui schimb între terenul arabil atribuit reclamantelor și terenul deținut de pârât. Reclamantele au declarat recurs, prin care au solicitat casarea ambelor hotărâri și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, reclamantele au susținut că imobilul revendicat a aparținut defunctului lor autor și se află în detenția pârâtului, care le-a respins nejustificat notificarea formulată conform Legii nr. 10/2001. Aceste critici nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantele I.M. și D.C. împotriva deciziei nr. 673/A din 20 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2007.