ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5190/2010

Constată că prin decizia nr. 207/A

din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, s-a luat act

de renunțarea la judecata cererii de revizuire formulată de revizuenta V.D. cu

privire la decizia nr. 135 din 12 ianuarie 2008 a Tribunalului Sibiu, în

contradictoriu cu intimații V.N. și V.L.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs revizuenta, susținând că soluționarea cauzei s-a făcut de judecători

incompatibili, care nu puteau face parte din alcătuirea completului.

Învestită cu soluționarea

recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 24 iunie 2009,

suspendarea judecății în baza art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca

urmare a decesului intimatului V.N.

Cauza a rămas în nelucrare până la 6

iulie 2010, când s-a procedat, din oficiu, la repunerea pe rol în vederea

discutării perimării.

Înalta Curte urmează să constate

intervenită sancțiunea perimării, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un

an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni

perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se

află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an , situație care să se

datoreze culpei părții.

Această sancțiune a perimării

operează, deopotrivă, și în situația în care suspendarea s-a dispus pe temeiul

art. 243 C. proc. civ., având în vedere că, potrivit art. 245 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., trebuie solicitată reînceperea judecății, „prin cererea de

redeschidere, făcută cu arătarea moștenitorilor”.

Singura derogare pe care o face

legiuitorul, pentru ipotezele reglementate de art. 243 C. proc. civ., vizează

suspendarea cursului perimării pe o perioadă de 3 luni, sub condiția însă, ca

respectivele situații având ca efect prorogarea termenului, să fi intervenit în

cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare (atunci când suspendarea

judecății s-a dispus deci, pe un alt temei decât cel reprezentat de art. 243 C.

proc. civ.).

În speță, nu se regăsește vreo

astfel de situație, care să fi condus la prelungirea termenului de perimare,

început să curgă de la data la care s-a oprit cursul judecății, urmare a

decesului uneia dintre părți.

Se va constata așadar, că nu a avut

loc o repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății, în condițiile

art. 245 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și că lăsarea pricinii în nelucrare

este imputabilă părților [acestea neinvocând faptul că ar fi fost împiedicate

de a stărui în judecată datorită unor împrejurări mai presus de voința lor, în

sensul art. 250 alin. (3) C. proc. civ.].

În consecință, în condițiile în

care, până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101

alin. (3) C. proc. civ., nu s-a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol

în vederea continuării judecății, se va reține întrunirea în cauză a cerințelor

prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte urmează

să constate perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de revizuenta

V.D. împotriva deciziei civile nr. 207/A din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13

octombrie 2010.