ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4379/2010

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 3 octombrie 2006 recurentul

reclamant T.M. a formulat plângere împotriva dispoziției de respingere a

notificării nr. 2801 din 21 august 2006 emisă de Primarului Municipiului

Oradea, solicitând anularea acesteia și retrocedarea în natură a jumătate din

imobilul situat în Oradea str. N. înscris în CF xxx Oradea nr topo 991 și 992.

Prin Sentința nr.

347/C din 22 martie 2007 Tribunalul Bihor, secția civilă, a respins acțiunea.

Prin Decizia civilă

nr. 12A din 15 ianuarie 2008 Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs recurentul reclamant T.M.

Prin încheierea de

ședință din data de 16 martie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a

Deciziei nr. 12A din 15 ianuarie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că la

strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat

judecarea cauzei în lipsă.

La data de 6 mai 2010

Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în

vederea discutării perimării.

Analizând această

excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un

act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta este și

situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 16 martie

2009 părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 16 martie 2010 când

s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe

rol în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost

învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamantul T.M. împotriva Deciziei civile nr. 12A din 15

ianuarie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN