ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3671/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 462 din 21 noiembrie

2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a admis contestația precizată și

completată introdusă de contestatoarea D.E.V. în contradictoriu cu intimatul

Primarul municipiului Deva; s-a dispus anularea dispozițiilor atacate,

obligarea intimatului să propună măsuri reparatorii, în echivalent, în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilele notificate de

contestatoare, înscrise: în C.F. nr. XX Deva, nr. topo T1 și T2, cu profil de

casă, curte și grădină, situat în Deva, str. M.V., jud. Hunedoara și în C.F. nr.

YY Deva, nr. topo T3 cu profil de casă de piatră, compus dintr-o cameră de

piatră și curte, și nr. topo T4 casă, curte și teren, situat în Deva, str. V.I.L.,

județul Hunedoara și obligarea intimatului la plata sumei de 750 RON cheltuieli

de judecată.

Împotriva acestei

sentințe intimatul Primarul Municipiului Deva a declarat apel, criticând-o ca

fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Prin decizia civilă

nr. 100/A din 22 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, s-a admis apelul declarat de intimatul Primarul Municipiului Deva; s-a

schimbat în tot sentința atacată, în sensul că s-a respins contestația

formulată de contestatoarea D.E.V. împotriva dispoziției nr. D1/2007 și a

dispoziției nr. D2/2007, ambele emise de intimat și a obligat contestatoarea la

3.285 RON cheltuieli de judecată către apelant.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs contestatoarea D.E.V.

Prin încheierea de ședință

din data de 19 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a deciziei

nr. 100/A din 22 mai 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, în temeiul

art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a

răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 22 ianuarie

2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea

discutării perimării.

Analizând această excepție,

Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de

drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții,

timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni

perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află,

trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare

să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea

operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură

în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților,

care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația

în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 19 ianuarie 2010, părțile

au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de

procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea

actelor dosarului reiese că, până la data de 19 ianuarie 2010, când s-a împlinit

termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării

judecății.

Reținând, așadar, întrunirea

în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de

drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata

și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea

de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul

declarat de contestatoarea D.E.V. împotriva deciziei nr. 100/A din 22 mai 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie

2010.