Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.04.2009
casat

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4702/2009

HOTĂRÂRE
08.04.2009
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4702/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 8433 din 6 noiembrie 2006 și precizată, D.D. a solicitat anularea dispoziției nr. 1730/2006 emisă de Primarul Municipiului Deva în contradictoriu cu Municipiul Deva prin primar și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul casă de locuit, curte și grădină, situat în Municipiul Deva, ce a aparținut autorilor săi, preluat abuziv de stat. Reclamanta a arătat în esență că în mod greșit i s-a contestat calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii, deoarece este unica moștenitoare a proprietarilor tabulari care a formulat în termen notificarea pentru valorificarea dreptului de proprietate.

În cauză a formulat cerere de intervenție D.R., care în calitate de frate al contestatoarei D.D. a achiesat la cererea acesteia vizând acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în privința imobilului notificat. Prin sentința civilă nr. 456 din 14 noiembrie 2007, Tribunalul Hunedoara a admis în parte contestația formulată de D.D. împotriva dispoziției nr. 1730/2006 emisă de Primarul Municipiului Deva pe care a anulat-o în parte- stabilind acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Municipiul Deva județul Hunedoara și toate în limita sumei de 229298,9 RON echivalent a 70388,96 Euro la cursul de 1,349 Euro la data evaluării. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să achite contestatoarei despăgubirile iar Primarul Municipiului Deva a fost obligat la plata sumei de 602 lei cheltuieli de judecată.

Cererea de intervenție formulată de R.D. a fost respinsă ca nefondată. S-a reținut în considerentele sentinței calitatea contestatoarei D.D. de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii aferente imobilului în litigiu, proprietatea autorilor săi, preluat de stat în mod abuziv, prin expropriere. De asemenea instanța a mai reținut că imobilul respectiv construcțiile au fost demolate iar pe teren se afla în prezent blocuri de locuit, astfel că măsurile reparatorii urmează a fi acordate prin echivalent. Prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit valoarea imobilului în litigiu- teren și construcțiile aflate pe acesta la suma de 229.298,9 RON. Analizând jurisprudența C.E.D.O.

și Convenția Europeană a Drepturilor Omului prioritare legislației naționale și procedura instituită de Legea nr. 247/2005 incidența în acordarea măsurilor reparatorii, tribunalul a concluzionat că Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Român și gestionar al Fondului Proprietatea, este legitimat pasiv la acordarea măsurilor reparatorii atâta timp cât Fondul Proprietatea nu funcționează într-o manieră susceptibilă să ducă la acordarea efectivă a despăgubirilor. Privitor la cererea de intervenție, tribunalul a reținut că D.R. nu a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, astfel că a făcut în cauză aplicarea dispozițiunilor art. 4 alin. (4) din lege, conferind contestatoarei D.D.

dreptul de acrescământ. Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 69A din 3 aprilie 2008 a admis apelurile intimaților Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Hunedoara pentru Statul Român și Primarul Municipiului Deva împotriva sentinței civile nr. 456/2007 pronunțată, de Tribunalul Hunedoara, pe care a schimbat-o în sensul respingerii ca inadmisibilă a contestației formulată de contestatoarea D.D. în contradictoriu cu Municipiul Deva prin primar, Primarul Municipiului Deva și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva dispoziției nr.1730/2006 emisă de Primarul Municipiului Deva, Curtea a înlăturat dispozițiunile sentinței stabilite în sarcina intimaților.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că dispoziția contestată fiind emisă de Primarul Municipiului Deva la data de 25 septembrie 2006, deci după apariția Legii nr. 247/5005 este supusă în mod imperativ procedurii de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și ca urmare, dispoziția însoțită de documentația aferentă se impune a fi trimisă Comisiei Centrale pentru acordarea despăgubirilor. În acest context, contestația formulată de D.D. împotriva Primarului Municipiului Deva, Municipiul Deva și Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice este inadmisibilă, ceea ce a condus la admiterea apelurilor intimaților pârâți. Împotriva deciziei nr. 69 din 3 aprilie 2008 au declarat recurs D.D.

și Primarul Municipiului Deva. În recursul declarat și nemotivat în drept, contestatoarea D.D. critică decizia Curții de Apel Alba Iulia, susținând în esență, că procedura prevăzută de art. 16 din Titlul Vii al Legii nr. 267/2005 este greoaie, ineficientă și de lungă durată. Solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Deva, recurenta pretinde actualizarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri la nivelul prețurilor imobilelor din municipiul Deva. Recursul declarat de Primarul Municipiului Deva nemotivat în drept, vizează cheltuielile de judecată de la fond și apel, solicitate în motivarea apelului cu privire la care Curtea a omis a se pronunța.

Recursul contestatoarei D.D. este nefondat. Așa cum s-a reținut în considerentele deciziei, dispoziția nr. 1730/2006 a Primarului Municipiului Deva a fost emisă la 25 septembrie 2006 după apariția Legilor nr. 247/2005 care impune procedura de urmat de aceia îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent. În speță prin dispoziția primarului s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent întrucât construcțiile expropriate au fost demolate iar terenul aferent acestora și cel demolat este ocupat de blocuri de locuit și alei pietonale. De altfel nici contestatoarea nu pretinde restituirea în natură a imobilelor și nici bunuri sau servicii în compensare ci numai măsuri reparatorii prin echivalent.

Acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent s-a dispus a se face în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, adică în condițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deoarece acest act normativ era în vigoare la data emiterii dispoziției nr. 1730 din 25 septembrie 2006. Potrivit procedurii speciale instituită de art. 16 Titlul VII, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarului în care s-au propus măsuri reparatorii după care le transmite evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare. Raportul de evaluare transmis Comisiei Centrale conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

La rândul lor, titlurile de despăgubire se transmit prin grija Secretariatului Comisiei Centrale spre administrare Fondului Proprietatea și entităților de depozitare și de înregistrare a acțiunilor Fondului. Recurenta trebuia să se conformeze procedurii legale de acordare a despăgubirilor care asigură o reparație echitabilă a prejudiciilor cauzate prin preluarea abuzivă a imobilelor, la nivelul actual al prețurilor acestora, așa cum a și solicitat. Aceasta nu are un drept de opțiune în privința procedurii de urmat iar în raport de aceea instituită de art. 16 din titlul VII care ce se derulează într-un termen rezonabil, nici statul nici primarul nu se legitimează pasiv în stabilirea și acordarea despăgubirilor.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul contestatoarei D.D. va fi respins. Recursul Primarului Municipiului Deva este întemeiat. Așa cum rezultă din motivarea apelului precum și din concluziile scrise depuse, prin care mandatarul Primarului Municipiului Deva a solicitat pentru termenul din 27 martie 2008 judecarea cauzei în lipsă, acesta a pretins acordarea cheltuielilor de judecată la fond și în apel în valoare de 1000 RON, sens în care a depus și nota de cheltuieli însoțită de actele justificative. Deși instanța a admis apelul Primarului Municipiului Deva, a omis să se pronunțe în legătură cu cheltuielile de judecată solicitate. Așa fiind, făcându-se în cauză aplicarea dispozițiunilor art. 314 C. proc.

civ. recursul Primarului Deva va fi admis iar decizia nr. 69A din 3 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia casată parțial în sensul obligării reclamantei D.D. în temeiul art. 274 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată solicitate și probate pentru suma de 1000 RON.

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Deva împotriva deciziei nr. 69 A din 3 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează în sensul că obligă reclamanta D.D. să achite Primarului Municipiului Deva suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.D. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-06-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3671/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 462 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a admis contestația precizată și completată introdusă de contestatoarea D.E.V. în contradictoriu cu intima
ÎCCJ 2011-10-07
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6928/2011
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara din 27 iulie 2009, ulterior precizată, reclamantul D.I. a solicitat anularea Dispoziției nr. 1252/2009, emi
ÎCCJ 2011-03-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2422/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 15 martie 2005, reclamanții C.T.C.I., C.D.G. și C.T.I. au chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Deva, Consiliul Local al Municipiului Deva și Prefectura Județului Hunedoa
ÎCCJ 2005-07-07
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6080/2005
Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara înregistrată sub nr. 7752/2004, ulterior precizată, reclamanta F. Hunedoara a
ÎCCJ 2009-10-28
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8770/2009
Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 107 din 27 iunie 2008 Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta R.M. și intervenientul R.V. împotriva Primăriei Municipiului
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă