ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4702/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4702/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la
Tribunalul Hunedoara sub nr. 8433 din 6 noiembrie 2006 și precizată, D.D. a
solicitat anularea dispoziției nr. 1730/2006 emisă de Primarul Municipiului
Deva în contradictoriu cu Municipiul Deva prin primar și Statul Român prin
Ministerul Economiei și Finanțelor și acordarea măsurilor reparatorii prin
echivalent pentru imobilul casă de locuit, curte și grădină, situat în
Municipiul Deva, ce a aparținut autorilor săi, preluat abuziv de stat.
Reclamanta a arătat în esență că în
mod greșit i s-a contestat calitatea de persoană îndreptățită la acordarea
măsurilor reparatorii, deoarece este unica moștenitoare a proprietarilor
tabulari care a formulat în termen notificarea pentru valorificarea dreptului
de proprietate.
În cauză a formulat cerere de
intervenție D.R., care în calitate de frate al contestatoarei D.D. a achiesat
la cererea acesteia vizând acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în
privința imobilului notificat.
Prin sentința civilă nr. 456 din 14
noiembrie 2007, Tribunalul Hunedoara a admis în parte contestația formulată de D.D.
împotriva dispoziției nr. 1730/2006 emisă de Primarul Municipiului Deva pe care
a anulat-o în parte- stabilind acordarea măsurilor reparatorii în echivalent
pentru imobilul situat în Municipiul Deva județul Hunedoara și toate în limita
sumei de 229298,9 RON echivalent a 70388,96 Euro la cursul de 1,349 Euro la
data evaluării.
Statul Român prin Ministerul
Economiei și Finanțelor a fost obligat să achite contestatoarei despăgubirile
iar Primarul Municipiului Deva a fost obligat la plata sumei de 602 lei
cheltuieli de judecată. Cererea de intervenție formulată de R.D. a fost
respinsă ca nefondată.
S-a reținut în considerentele
sentinței calitatea contestatoarei D.D. de persoană îndreptățită la acordarea
măsurilor reparatorii aferente imobilului în litigiu, proprietatea autorilor
săi, preluat de stat în mod abuziv, prin expropriere.
De asemenea instanța a mai reținut
că imobilul respectiv construcțiile au fost demolate iar pe teren se afla în prezent
blocuri de locuit, astfel că măsurile reparatorii urmează a fi acordate prin
echivalent. Prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit valoarea imobilului
în litigiu- teren și construcțiile aflate pe acesta la suma de 229.298,9 RON.
Analizând jurisprudența C.E.D.O. și
Convenția Europeană a Drepturilor Omului prioritare legislației naționale și
procedura instituită de Legea nr. 247/2005 incidența în acordarea măsurilor
reparatorii, tribunalul a concluzionat că Ministerul Finanțelor Publice în
calitate de reprezentant al Statului Român și gestionar al Fondului
Proprietatea, este legitimat pasiv la acordarea măsurilor reparatorii atâta
timp cât Fondul Proprietatea nu funcționează într-o manieră susceptibilă să
ducă la acordarea efectivă a despăgubirilor.
Privitor la cererea de intervenție,
tribunalul a reținut că D.R. nu a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001,
astfel că a făcut în cauză aplicarea dispozițiunilor art. 4 alin. (4) din lege,
conferind contestatoarei D.D. dreptul de acrescământ.
Curtea de Apel Alba Iulia prin
decizia nr. 69A din 3 aprilie 2008 a admis apelurile intimaților Ministerul
Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Hunedoara pentru Statul Român și Primarul
Municipiului Deva împotriva sentinței civile nr. 456/2007 pronunțată, de
Tribunalul Hunedoara, pe care a schimbat-o în sensul respingerii ca
inadmisibilă a contestației formulată de contestatoarea D.D. în contradictoriu
cu Municipiul Deva prin primar, Primarul Municipiului Deva și Statul Român prin
Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva dispoziției nr.1730/2006 emisă de
Primarul Municipiului Deva, Curtea a înlăturat dispozițiunile sentinței
stabilite în sarcina intimaților.
Pentru a decide astfel, instanța de
apel a concluzionat că dispoziția contestată fiind emisă de Primarul
Municipiului Deva la data de 25 septembrie 2006, deci după apariția Legii nr. 247/5005
este supusă în mod imperativ procedurii de acordare a măsurilor reparatorii
prevăzute de art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și ca urmare, dispoziția
însoțită de documentația aferentă se impune a fi trimisă Comisiei Centrale
pentru acordarea despăgubirilor.
În acest context, contestația
formulată de D.D. împotriva Primarului Municipiului Deva, Municipiul Deva și
Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice este inadmisibilă, ceea ce a
condus la admiterea apelurilor intimaților pârâți.
Împotriva deciziei nr. 69 din 3
aprilie 2008 au declarat recurs D.D. și Primarul Municipiului Deva.
În recursul declarat și nemotivat în
drept, contestatoarea D.D. critică decizia Curții de Apel Alba Iulia, susținând
în esență, că procedura prevăzută de art. 16 din Titlul Vii al Legii nr. 267/2005
este greoaie, ineficientă și de lungă durată. Solicitând admiterea recursului,
casarea deciziei și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Deva,
recurenta pretinde actualizarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri la
nivelul prețurilor imobilelor din municipiul Deva.
Recursul declarat de Primarul
Municipiului Deva nemotivat în drept, vizează cheltuielile de judecată de la
fond și apel, solicitate în motivarea apelului cu privire la care Curtea a omis
a se pronunța.
Recursul contestatoarei D.D. este
nefondat.
Așa cum s-a reținut în
considerentele deciziei, dispoziția nr. 1730/2006 a Primarului Municipiului Deva
a fost emisă la 25 septembrie 2006 după apariția Legilor nr. 247/2005 care
impune procedura de urmat de aceia îndreptățiți la acordarea măsurilor
reparatorii prin echivalent.
În speță prin dispoziția primarului
s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent întrucât construcțiile
expropriate au fost demolate iar terenul aferent acestora și cel demolat este
ocupat de blocuri de locuit și alei pietonale. De altfel nici contestatoarea nu
pretinde restituirea în natură a imobilelor și nici bunuri sau servicii în
compensare ci numai măsuri reparatorii prin echivalent.
Acordarea măsurilor reparatorii prin
echivalent s-a dispus a se face în condițiile legii speciale privind regimul de
stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, adică
în condițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deoarece acest act
normativ era în vigoare la data emiterii dispoziției nr. 1730 din 25 septembrie
2006.
Potrivit procedurii speciale
instituită de art. 16 Titlul VII, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la
analizarea dosarului în care s-au propus măsuri reparatorii după care le
transmite evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare. Raportul de
evaluare transmis Comisiei Centrale conține cuantumul despăgubirilor în limita
cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
La rândul lor, titlurile de
despăgubire se transmit prin grija Secretariatului Comisiei Centrale spre
administrare Fondului Proprietatea și entităților de depozitare și de
înregistrare a acțiunilor Fondului.
Recurenta trebuia să se conformeze
procedurii legale de acordare a despăgubirilor care asigură o reparație
echitabilă a prejudiciilor cauzate prin preluarea abuzivă a imobilelor, la
nivelul actual al prețurilor acestora, așa cum a și solicitat. Aceasta nu are un
drept de opțiune în privința procedurii de urmat iar în raport de aceea
instituită de art. 16 din titlul VII care ce se derulează într-un termen
rezonabil, nici statul nici primarul nu se legitimează pasiv în stabilirea și
acordarea despăgubirilor.
Pentru aceste considerente, în
temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul contestatoarei D.D. va fi respins.
Recursul Primarului Municipiului
Deva este întemeiat.
Așa cum rezultă din motivarea
apelului precum și din concluziile scrise depuse, prin care mandatarul Primarului
Municipiului Deva a solicitat pentru termenul din 27 martie 2008 judecarea
cauzei în lipsă, acesta a pretins acordarea cheltuielilor de judecată la fond
și în apel în valoare de 1000 RON, sens în care a depus și nota de cheltuieli
însoțită de actele justificative.
Deși instanța a admis apelul
Primarului Municipiului Deva, a omis să se pronunțe în legătură cu cheltuielile
de judecată solicitate.
Așa fiind, făcându-se în cauză
aplicarea dispozițiunilor art. 314 C. proc. civ. recursul Primarului Deva va fi
admis iar decizia nr. 69A din 3 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia casată
parțial în sensul obligării reclamantei D.D. în temeiul art. 274 C. proc. civ.
la plata cheltuielilor de judecată solicitate și probate pentru suma de 1000
RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul
Primarul Municipiului Deva împotriva deciziei nr. 69 A din 3 aprilie 2008 a Curții
de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează în sensul că obligă
reclamanta D.D. să achite Primarului Municipiului Deva suma de 1000 lei cu
titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamanta D.D. împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2009.