ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2422/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La

data de 15 martie 2005, reclamanții C.T.C.I., C.D.G. și C.T.I. au chemat în judecată

pe pârâții Primarul Municipiului Deva, Consiliul Local al Municipiului Deva și Prefectura

Județului Hunedoara, solicitând anularea parțială a dispoziției nr. AA din 26

ianuarie 2005 – emisă de Primarul Municipiului Deva, astfel cum a fost completată

prin dispoziția nr. BB din 06 decembrie 2005 și restituirea în natură a terenului

liber situat în Deva, iar pentru construcțiile demolate și terenul imposibil de

restituit, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent corespunzător valorii

lor reale.

Prin sentința civilă nr. 191 din 21 martie 2007, Tribunalul

Hunedoara, a admis contestația reclamanților, a anulat parțial dispozițiile deciziilor

nr. AA/2005 și nr. BB/2005, emise de pârâtul Primarul Municipiului Deva și în consecință,

s-a dispus restituirea în natură a imobilului teren înscris în CF nr. XX și nr.

ZZ Deva, în suprafață de 633,60 m.p., teren identificat în raportul de expertiză

C.Ș.

Au fost menținute în rest dispozițiile atacate și a obligat

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la despăgubiri în valoare de 399.116

RON.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții

și pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primarul Municipiului

Deva.

Prin apelul formulat reclamanții au solicitat completarea

probațiunilor în sensul că expertul tehnic și cel topograf, la stabilirea valorii

reale de circulație să aplice coeficienții de multiplicare din Buletinul documentar

„Expertiza tehnică nr. DD/2007” și să schimbe în parte sentința, în sensul majorării

despăgubirilor.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

a criticat sentința ca nelegală, întrucât nu are calitate procesual pasivă, în timp

ce Primarul Municipiului Deva a susținut prin motivele de apel nelegalitatea și

netemeinicia sentinței, întrucât suprafața de teren ce putea fi restituită în natură

reclamanților este de 485,9 m.p., iar pentru restul suprafeței reclamanții urmează

a fi despăgubiți conform Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

A mai susținut că, au fost încălcate dispozițiile art.

274 alin. (3) C. proc. civ., referitor la cheltuielile de judecată acordate reclamanților,

deoarece trebuiau diminuate, întrucât acțiunea a fost admisă în parte.

Prin decizia civilă nr. 723/A din 18 octombrie 2007 Curtea

de Apel Alba-Iulia a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice în sensul că a fost respinsă contestația formulată de reclamanți

în contradictoriu cu acest pârât înlăturând obligația la despăgubiri stabilită în

sarcina acestuia.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

A respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanți

și de pârâtul Primarul Municipiului Deva.

Împotriva acestor din urmă hotărâri au declarat recurs

reclamanții și pârâtul Primarul Municipiului Deva.

Prin decizia civilă nr. 4395 din 01 aprilie 2009 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție,  secția civilă și de proprietate intelectuală,

au fost admise recursurile declarate de reclamanți și de pârâtul Primarul Municipiului

Deva, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a reținut că, din schița anexă a raportului de expertiză

topografică C.Ș., suprafețele de teren ce compun totalul suprafeței restituite,

nu au fost individualizate nici faptic, prin delimitare și notare corespunzătoare

pe schiță, dar nici scriptic prin identificare corespunzătoare în evidențele de

CF și dezmembrarea loturilor atribuite cu acordarea de nr. top. noi în scopul efectuării

înscrierilor necesare în evidențele de CF.

În cauză, au fost identificate și individualizate, inclusiv

în evidențele de CF, doar apartamentele ce compun construcția nu și terenul atribuit

reclamanților, compus din grădină intravilan și curtea casei și care a rămas inclus

în totalul suprafeței de 745,2 m.p., delimitată cu culoare roșie.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 63A din 16 aprilie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, au fost admise apelurile

declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primarul

Municipiului Deva împotriva sentinței civile nr. 191/2007 a Tribunalului Hunedoara

pe care a schimbat-o în parte și în consecință: a respins contestația formulată

de contestatorii C.T.C.I., C.D.G. și C.T.I. împotriva intimatului Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, înlăturând obligația la despăgubiri stabilită în

sarcina acestuia.

A menținut dispoziția de restituire în natură a suprafeței

de 633,60 m.p., care se identifică din punct de vedere al CF astfel: suprafața de

162,8 mp, aferentă apartamentului nr. 1 cu nr. top. RRR, nr. top. TTT, nr. top.

SSS, înscris în CF ZZ Deva; curtea comună în suprafață de 148,4 m.p., nr. top. RRR,

nr. top. TTT, nr. top. VVV înscrisă în CF YY Deva, grădină intravilan în suprafață

de 322,4 m.p. cu nr. top. GGG,  nr. top. TTT, nr. top. VVV înscrisă în CF YY Deva.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A respins apelul declarat de contestatorii C.T.C.I., C.D.G.

și C.T.I. împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut în esență,

următoarele:

Referitor la apelul pârâtului Statului Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, a constatat că, în raport de dispozițiile art. 21 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, nu are calitate procesual pasivă în cauză, nefiind unitate

deținătoare a imobilului în litigiu și ca atare nu poate fi obligat la despăgubiri,

cum greșit susțin contestatorii.

Practica Curții Europene a Drepturilor Omului și prevederile

Convenției Europene a Drepturilor Omului nu sunt incidente în speță și nu-i îndreptățesc

pe contestatori să obțină măsuri reparatorii de la o altă persoană juridică decât

unitatea deținătoare.

A mai reținut ca întemeiată și critica formulată de apelantul-pârât

Primarul Municipiului Deva, în sensul că în speță sunt incidente dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 247/2005, dispoziția primarului fiind emisă după intrarea

în vigoare a acestei legi, astfel încât soluția primei instanțe de obligare la plata

sumei de 399.116 RON, este nelegală.

A înlăturat ca nefondată critica apelantului-pârât Primarul

Municipiului Deva cu privire la restituirea în natură a suprafeței de 148,4 m.p.,

despre care a susținut că se află în indiviziune forțată, întrucât nici extrasul

de CF și nici raportul de expertiză nu evidențiază vreun drept de proprietate în

indiviziune forțată al numitei T.N. asupra lotului nr. 3 curte, în suprafață de

148,4 m.p. de natură a constitui un impediment la restituirea suprafeței de teren

în litigiu.

În ceea ce privește critica referitoare la reducerea onorariului

de apărător, Curtea de Apel a constatat că soluția primei instanțe de obligare la

plata sumei de 9.130 RON, este conformă dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ.

Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs contestatorii

C.T.C.I., C.D.G. și C.T.I. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

Dezvoltând criticile de nelegalitate recurenții-contestatori

au susținut că, decizia pronunțată în apel încalcă dispozițiile Legii nr. 10/2001

în ceea ce privește obligația la despăgubiri, întrucât greșit s-a apreciat că, dispoziția

nr. BB/2005 este supusă Legii nr. 247/2005.

Au apreciat ca nelegală decizia și prin aceea că, în mod

greșit nu a fost inclusă în suprafața ce trebuia restituită și terenul pe care este

amplasat apartamentul nr. 2 înscris în CF nr. RRR, nr. UUU în suprafață de 111,6

m.p., înstrăinat numitei T.N. în condițiile Legii nr. 112/1995.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate,

Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză urmează a fi respins pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin decizia nr. LII din 4 iunie 2007 pronunțată în interesul

legii, secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, au statuat că prevederile

cu privire la art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă

pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor sau dispozițiilor emise

anterior intrării în vigoare a legi, contestate în temeiul prevăzut de Legea

nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Prin art. 16 din Titlul VII al Legii nr. .247/2005, legiuitorul

a înțeles să facă distincție între notificările ce erau deja soluționate la data

intrării în vigoare a acestei legi, prin consemnarea în cuprinsul deciziilor sau

dispozițiilor a sumelor ce urmau a fi acordate ca despăgubiri – ipoteză ce se referă

la alin. (1) – și notificările care nu erau soluționate într-o asemenea modalitate

la care se referă alin. (2) să fie predate Secretariatului Comisiei Centrale de

Stabilire a Despăgubirilor.

În speță, nu este vorba despre o notificare soluționată

la data intrării în vigoare a legii noi, sau de o decizie emisă anterior acestei

date și contestată în termenul prevăzut de art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Prin dispoziția nr. BB din 6 decembrie 2005 emisă de Primarul

Municipiului Deva s-a dispus restituirea imobilului teren în suprafață de 401,95

m.p. situat în Deva, și s-au stabilit măsuri reparatorii în condițiile legii speciale

pentru apartamentul nr. 2 compus din două camere, bucătărie, baie, cămară, hol și

pivniță, plus terenul aferent de 128 m.p. a cărui restituire în natură nu este posibilă.

Având în vedere data emiterii, 06 decembrie 2005 rezultă

că măsurile reparatorii cuvenite contestatorilor pentru imobilul teren nu pot fi

decât cele prevăzute de legea specială.

Nefondată este și critica referitoare la împrejurarea că

suprafața de 111,6 m.p. aferentă apartamentului nr. 2 nu a fost inclusă în suprafața

totală de restituit în natură.

Potrivit art. 33 din H.G. nr. 20/1996 privind Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 112/1995, astfel cum au fost modificate și completate prin

H.G. nr. 11/1997, în cazurile de înstrăinare a apartamentelor către chiriași, dreptul

de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent cu respectarea dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 112/1995.

Prin „teren aferent” se înțelege terenul pe care este amplasată

construcția cât și terenul din împrejurul construcției necesar bunei utilizări a

acesteia.

Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul declarat în cauză de către contestatori va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții C.T.C.I., C.D.G.

și C.T.I. împotriva deciziei civile nr. 63/A din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel

Alba-Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2011.