ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2422/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 15 martie 2005, reclamanții C.T.C.I., C.D.G. și C.T.I. au chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Deva, Consiliul Local al Municipiului Deva și Prefectura Județului Hunedoara, solicitând anularea parțială a dispoziției nr. AA din 26 ianuarie 2005 – emisă de Primarul Municipiului Deva, astfel cum a fost completată prin dispoziția nr. BB din 06 decembrie 2005 și restituirea în natură a terenului liber situat în Deva, iar pentru construcțiile demolate și terenul imposibil de restituit, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent corespunzător valorii lor reale.

Prin sentința civilă nr. 191 din 21 martie 2007, Tribunalul Hunedoara, a admis contestația reclamanților, a anulat parțial dispozițiile deciziilor nr. AA/2005 și nr. BB/2005, emise de pârâtul Primarul Municipiului Deva și în consecință, s-a dispus restituirea în natură a imobilului teren înscris în CF nr. XX și nr. ZZ Deva, în suprafață de 633,60 m.p., teren identificat în raportul de expertiză C.Ș. Au fost menținute în rest dispozițiile atacate și a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la despăgubiri în valoare de 399.116 RON. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primarul Municipiului Deva.

Prin apelul formulat reclamanții au solicitat completarea probațiunilor în sensul că expertul tehnic și cel topograf, la stabilirea valorii reale de circulație să aplice coeficienții de multiplicare din Buletinul documentar „Expertiza tehnică nr. DD/2007” și să schimbe în parte sentința, în sensul majorării despăgubirilor. Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința ca nelegală, întrucât nu are calitate procesual pasivă, în timp ce Primarul Municipiului Deva a susținut prin motivele de apel nelegalitatea și netemeinicia sentinței, întrucât suprafața de teren ce putea fi restituită în natură reclamanților este de 485,9 m.p., iar pentru restul suprafeței reclamanții urmează a fi despăgubiți conform Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

A mai susținut că, au fost încălcate dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., referitor la cheltuielile de judecată acordate reclamanților, deoarece trebuiau diminuate, întrucât acțiunea a fost admisă în parte. Prin decizia civilă nr. 723/A din 18 octombrie 2007 Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în sensul că a fost respinsă contestația formulată de reclamanți în contradictoriu cu acest pârât înlăturând obligația la despăgubiri stabilită în sarcina acestuia. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. A respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și de pârâtul Primarul Municipiului Deva. Împotriva acestor din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții și pârâtul Primarul Municipiului Deva.

Prin decizia civilă nr. 4395 din 01 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, au fost admise recursurile declarate de reclamanți și de pârâtul Primarul Municipiului Deva, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. S-a reținut că, din schița anexă a raportului de expertiză topografică C.Ș., suprafețele de teren ce compun totalul suprafeței restituite, nu au fost individualizate nici faptic, prin delimitare și notare corespunzătoare pe schiță, dar nici scriptic prin identificare corespunzătoare în evidențele de CF și dezmembrarea loturilor atribuite cu acordarea de nr. top.

noi în scopul efectuării înscrierilor necesare în evidențele de CF. În cauză, au fost identificate și individualizate, inclusiv în evidențele de CF, doar apartamentele ce compun construcția nu și terenul atribuit reclamanților, compus din grădină intravilan și curtea casei și care a rămas inclus în totalul suprafeței de 745,2 m.p., delimitată cu culoare roșie. În rejudecare, prin decizia civilă nr. 63A din 16 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, au fost admise apelurile declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primarul Municipiului Deva împotriva sentinței civile nr. 191/2007 a Tribunalului Hunedoara pe care a schimbat-o în parte și în consecință: a respins contestația formulată de contestatorii C.T.C.I., C.D.G.

și C.T.I. împotriva intimatului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, înlăturând obligația la despăgubiri stabilită în sarcina acestuia. A menținut dispoziția de restituire în natură a suprafeței de 633,60 m.p., care se identifică din punct de vedere al CF astfel: suprafața de 162,8 mp, aferentă apartamentului nr. 1 cu nr. top. RRR, nr. top. TTT, nr. top. SSS, înscris în CF ZZ Deva; curtea comună în suprafață de 148,4 m.p., nr. top. RRR, nr. top. TTT, nr. top. VVV înscrisă în CF YY Deva, grădină intravilan în suprafață de 322,4 m.p. cu nr. top. GGG, nr. top. TTT, nr. top. VVV înscrisă în CF YY Deva. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A respins apelul declarat de contestatorii C.T.C.I., C.D.G.

și C.T.I. împotriva aceleiași sentințe. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut în esență, următoarele: Referitor la apelul pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat că, în raport de dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu are calitate procesual pasivă în cauză, nefiind unitate deținătoare a imobilului în litigiu și ca atare nu poate fi obligat la despăgubiri, cum greșit susțin contestatorii. Practica Curții Europene a Drepturilor Omului și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului nu sunt incidente în speță și nu-i îndreptățesc pe contestatori să obțină măsuri reparatorii de la o altă persoană juridică decât unitatea deținătoare.

A mai reținut ca întemeiată și critica formulată de apelantul-pârât Primarul Municipiului Deva, în sensul că în speță sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 247/2005, dispoziția primarului fiind emisă după intrarea în vigoare a acestei legi, astfel încât soluția primei instanțe de obligare la plata sumei de 399.116 RON, este nelegală. A înlăturat ca nefondată critica apelantului-pârât Primarul Municipiului Deva cu privire la restituirea în natură a suprafeței de 148,4 m.p., despre care a susținut că se află în indiviziune forțată, întrucât nici extrasul de CF și nici raportul de expertiză nu evidențiază vreun drept de proprietate în indiviziune forțată al numitei T.N. asupra lotului nr. 3 curte, în suprafață de 148,4 m.p.

de natură a constitui un impediment la restituirea suprafeței de teren în litigiu. În ceea ce privește critica referitoare la reducerea onorariului de apărător, Curtea de Apel a constatat că soluția primei instanțe de obligare la plata sumei de 9.130 RON, este conformă dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs contestatorii C.T.C.I., C.D.G. și C.T.I. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Dezvoltând criticile de nelegalitate recurenții-contestatori au susținut că, decizia pronunțată în apel încalcă dispozițiile Legii nr. 10/2001 în ceea ce privește obligația la despăgubiri, întrucât greșit s-a apreciat că, dispoziția nr. BB/2005 este supusă Legii nr. 247/2005.

Au apreciat ca nelegală decizia și prin aceea că, în mod greșit nu a fost inclusă în suprafața ce trebuia restituită și terenul pe care este amplasat apartamentul nr. 2 înscris în CF nr. RRR, nr. UUU în suprafață de 111,6 m.p., înstrăinat numitei T.N. în condițiile Legii nr. 112/1995. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Prin decizia nr. LII din 4 iunie 2007 pronunțată în interesul legii, secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, au statuat că prevederile cu privire la art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor sau dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legi, contestate în temeiul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Prin art. 16 din Titlul VII al Legii nr. .247/2005, legiuitorul a înțeles să facă distincție între notificările ce erau deja soluționate la data intrării în vigoare a acestei legi, prin consemnarea în cuprinsul deciziilor sau dispozițiilor a sumelor ce urmau a fi acordate ca despăgubiri – ipoteză ce se referă la alin. (1) – și notificările care nu erau soluționate într-o asemenea modalitate la care se referă alin. (2) să fie predate Secretariatului Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor. În speță, nu este vorba despre o notificare soluționată la data intrării în vigoare a legii noi, sau de o decizie emisă anterior acestei date și contestată în termenul prevăzut de art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Prin dispoziția nr. BB din 6 decembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Deva s-a dispus restituirea imobilului teren în suprafață de 401,95 m.p. situat în Deva, și s-au stabilit măsuri reparatorii în condițiile legii speciale pentru apartamentul nr. 2 compus din două camere, bucătărie, baie, cămară, hol și pivniță, plus terenul aferent de 128 m.p. a cărui restituire în natură nu este posibilă. Având în vedere data emiterii, 06 decembrie 2005 rezultă că măsurile reparatorii cuvenite contestatorilor pentru imobilul teren nu pot fi decât cele prevăzute de legea specială. Nefondată este și critica referitoare la împrejurarea că suprafața de 111,6 m.p. aferentă apartamentului nr. 2 nu a fost inclusă în suprafața totală de restituit în natură.

Potrivit art. 33 din H.G. nr. 20/1996 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, astfel cum au fost modificate și completate prin H.G. nr. 11/1997, în cazurile de înstrăinare a apartamentelor către chiriași, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 112/1995. Prin „teren aferent” se înțelege terenul pe care este amplasată construcția cât și terenul din împrejurul construcției necesar bunei utilizări a acesteia. Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză de către contestatori va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții C.T.C.I., C.D.G. și C.T.I. împotriva deciziei civile nr. 63/A din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2011.