ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 962/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2556/2006

pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția civilă, s-a admis contestația

formulată de contestatoarea S.M.L. împotriva dispoziției nr. 1161/2005 emisă de

Primarul Municipiului Deva.

S-a anulat dispoziția contestată și

a fost obligat intimatul să emită o nouă dispoziție prin care să acorde

contestatoarei, în compensație, în contul imobilului notificat cu nr. 435 din

28 septembrie 2005, terenul intravilan în suprafață de 317,44 mp, înscris în

C.F. 1486 nr.ord.A+1, nr.topo 1086/13/1-identificat prin raportul de expertiză

topografică efectuat de expert topograf V.I.

S-a respins contestația față de

intimata D.G.F.P. și a fost obligat intimatul Primar la plata sumei de 500 lei

RON cheltuieli de judecată.

La soluționarea cauzei s-au avut în

vedere contestația prin care s-a solicitat atribuirea unui teren în compensație

aflat în vecinătatea amplasamentului imobilului ce a aparținut autorilor săi și

raportul de expertiză efectuat în cauză care a constatat posibilitatea

acordării terenului în compensare, astfel cum a fost individualizat prin

dispozitiv.

Prin decizia civilă nr. 400/A din 13

decembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, s-a

respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Deva

împotriva sentinței civile nr. 2556 din 20 septembrie 2006 pronunțată de

Tribunalul Hunedoara.

La soluționarea cauzei, instanța de

apel a avut în vedere următoarele motive:

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001 republicată, în cazul cererilor în care restituirea în natură nu

este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile

reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau

servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei

legi cu soluționarea notificării cu acordul persoanei îndreptățite, sau

despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind normele

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

În cauză, din raportul de expertiză

topografic întocmit de expert topograf V.I., a fost identificat un alt imobil

teren în suprafață de 317,49 mp înscris în C.F. 1486 nr.ord.A+1, nr.top

1086/13/1 care este liber, neafectat de detalii de sistematizare, teren pe care

instanța l-a acordat persoanei îndreptățite, S.M.L., pentru imobilul revendicat

care nu se poate restitui în natură.

Nu s-a primit motivul de apel

formulat de către intimată în sensul că terenul acordat în compensare face

obiectul notificării nesoluționate, depuse de numita T.R. și că prematur

instanța a acordat acest teren, întrucât aceasta a solicitat doar despăgubiri

în notificare, precum și în contestația formulată împotriva Dispoziției nr.

1094/2005.

De asemenea, este neîntemeiat

motivul în sensul că instanța nu poate să acorde teren în compensare, aceasta

fiind un atribut doar al autorității investite cu soluționarea notificărilor

întrucât instanțele sunt abilitate prin lege să cenzureze modul în care aceste

autorități respectă aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei de apel a

formulat cerere de recurs pârâtul-apelant, criticând pentru următoarele motive

care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

formulată, cu incidența art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Dispoziția a fost comunicată

reclamantei la data de 7 iulie 2005, după cum rezultă din confirmarea de

primire a recomandatei 15373 din data de 6 iulie 2005. Contestația a fost

formulată la data de 16 septembrie 2005.

despăgubiri bănești iar toată procedura administrativă s-a bazat pe această

cerere.

alte terenuri numai în măsura în care Primarul Municipiului Deva, instituția

investită cu soluționarea notificării, ar fi identificat terenuri libere și

pentru care există posibilitatea acordării în compensare.

Terenul acordat în compensare a fost

solicitat în temeiul Legii nr.10/2001 de către fostul proprietar T.R. iar

litigiul se află pe rolul instanței, fiind încă nesoluționat.

Analizând decizia de apel în raport

de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele motive.

arătată de către recurent ca fiind data de formulare a contestației este data

înregistrării acesteia la instanță.

Plicul prin care s-a înaintat

contestația la instanță poartă ștampila poștei Deva cu data de 27 iulie 2005

(fila nr. 2 dosar fond).

În aceste condiții, este respectat

terenul de 30 de zile de formulare a contestației, prevăzut de art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001.

către contestatoare s-au solicitat despăgubiri în natură sau bănești pentru

imobilul expropriat (fila nr. 20 dosar fond).

Pentru imobilele expropriate, art.

11 din Legea nr. 10/2001 nu prevede printre modalitățile de despăgubire prin

echivalent acordarea de despăgubiri bănești.

Art. 11 alin. (8) din Legea nr.

10/2001 prevede printre modalitățile de reparație și compensarea cu alte bunuri

sau servicii oferite de unitatea investită cu soluționarea notificării.

Prin cererea de compensare formulată

în contestație, nu s-au depășit cele solicitate prin notificare, aceasta

reprezentând o formă de despăgubire solicitată.

din Legea nr. 10/2001, susmenționat, prevede că bunurile și serviciile sunt

oferite de către unitatea investită cu soluționarea notificării, dar tocmai

modul de soluționare a acestora, cu omiterea acestei modalități de rezolvare,

este supus controlului judecătoresc pe calea contestației.

În condițiile în care prin raportul

de expertiză a fost identificat un teren care poate fi atribuit în compensare,

refuzul intimatului de a urma această cale de despăgubiri este cu totul

nejustificat.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât în

mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în cazurile

împotriva României că Fondul Proprietatea, instituit prin Legea nr. 247/2005,

nu funcționează încă într-o manieră susceptibilă să asigure obținerea efectivă

a despăgubirilor de către fostul proprietar.

În ceea ce privește terenul acordat

în compensare, într-adevăr acesta a făcut obiectul unui litigiu aflat pe rolul

instanțelor, în urma notificării formulate de către T.R.

Prin sentința civilă nr. 2858 din 29

decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția civilă, s-a constatat

dreptul contestatoarei T.R. la despăgubiri prin echivalent în condițiile

Titlului VII al Legii nr. 247/2005 iar pârâtul Primarul Municipiului Deva a

renunțat la apelul declarat împotriva acestei sentințe, luându-se act prin

decizia civilă nr. 124/A din 30 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția civilă, (filele nr. 77-79 dosar de recurs).

Se constată că, impedimentul invocat

în cadrul recursului nu subzistă.

Constatând, prin urmare, că sunt

nefondate criticile formulate, instanța făcând o corectă aplicare a

dispozițiilor legale incidente, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Primarul Municipiului Deva împotriva deciziei nr. 400/A din 13

decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie

2008.