ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3122/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 22 mai 2009, pe rolul Curții de Apel București, reclamantul R.M. a solicitat Curții de Casație și Justiție, obligarea acesteia ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, să îi răspundă la petiția din data de 08 aprilie 2009, prin care a solicitat cercetarea motivelor pentru care i-a fost nesocotită cererea de urgentare a motivării deciziei nr. 996 și să-i comunice, în scris, concluziile la care a ajuns.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3978 din 18 noiembrie 2009, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului, cu motivarea că, cererea fiind formulată cu mențiunea referitoare la dosarul nr. 33988/3/2007, aceasta nu poate ajunge decât la dosarul cauzei și numai judecătorii cărora le-a fost repartizat dosarul pot lua măsuri în legătură cu acesta, până la redactarea hotărârii judecătorești, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție neavând atribuții în acest sens, astfel cum rezultă din Legile nr. 303/2004, 304/2004 și 317/2004, precum și din Regulamentul Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2004.

S-a mai reținut că nu există un act normativ care să oblige magistratul să redacteze cu prioritate la solicitarea părții, iar prejudicierea reclamantului prin întârzierea redactării este discutabilă, hotărârea pronunțată fiind irevocabilă și pe cale de consecință, cererea privind acordarea de daune morale nu este întemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R.M. pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 1 C. proc. civ. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și a dispozițiilor O.G. nr. 27/2002 în raport de probele administrate în cauză. Se arată în motivele de recurs că în mod nelegal și cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești nu s-a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a-i răspunde la petiția formulată și a o soluționa conform legii.

Se arată că i-a fost cauzat un prejudiciu moral, fiind respinsă nejustificat cererea sa de acordare a daunelor morale și astfel fiind reclamantul-recurent de o sentință valabilă pentru a formula o acțiune la C.E.D.O. La dosar intimata a formulat întâmpinare care este o reiterare pe fond a apărărilor formulate la judecarea în primă instanță a cauzei. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat, pentru următoarele considerente. Sentința atacată prin care i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului inclusiv cererea de acordare a daunelor morale este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a legii respectiv a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și a dispozițiilor O.G.

nr. 27/2002. În cauză nu există un refuz nejustificat în sensul art. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 din partea autorității pârâte care a comunicat decizia nr. 996 din 24 februarie 2009 solicitată de recurent. În ceea ce privește solicitările recurentului și indicarea motivelor pentru care i s-a comunicat cu întârziere hotărârea instanței de recurs aceasta nu intră în competența Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit Legii nr. 303 și 304/2004 și a Regulamentului Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2004. Aspectele arătate de recurentă sunt de competența exclusivă a unei alte autorități, respectiv a C.S.M. conform art. 44 și următoarele din Legea nr. 317/2004 în ceea ce privește cercetarea unei eventuale abateri disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale aceasta a fost corect respinsă ca neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 iar în cauză în concret redactarea cu întârziere a unei hotărâri pronunțate în recurs prin care a fost respins, ca inadmisibilă, o cale de atac formulată cu încălcarea dispozițiilor art. 723 C. proc. civ., nu este natură a produce o daună morală recurentului. Sentința atacată este legală și temeinică, iar promovarea unei acțiuni C.E.D.O. nu poate fi întemeiată pe o decizie pronunțată într-o cale de atac inadmisibilă, iar comunicarea cu întârziere a unei decizii nu este de natură a produce o daună morală recurentului.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinței civile nr. 3978 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.