ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3122/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la

data de 22 mai 2009, pe rolul Curții de Apel București, reclamantul R.M.

a solicitat Curții de Casație și Justiție, obligarea acesteia

ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii judecătorești, să îi răspundă la

petiția din data de 08 aprilie 2009, prin care a solicitat cercetarea

motivelor pentru care i-a fost nesocotită cererea de urgentare a

motivării deciziei nr. 996 și să-i comunice, în scris,

concluziile la care a ajuns.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 3978 din 18 noiembrie 2009, a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea reclamantului, cu motivarea că, cererea fiind formulată

cu mențiunea referitoare la dosarul nr. 33988/3/2007, aceasta nu poate

ajunge decât la dosarul cauzei și numai judecătorii cărora le-a

fost repartizat dosarul pot lua măsuri în legătură cu acesta,

până la redactarea hotărârii judecătorești, Președintele

Înaltei Curți de Casație și Justiție neavând atribuții

în acest sens, astfel cum rezultă din Legile nr. 303/2004, 304/2004

și 317/2004, precum și din Regulamentul Înaltei Curți de

Casație și Justiție nr. 2/2004.

S-a mai reținut că nu

există un act normativ care să oblige magistratul să redacteze

cu prioritate la solicitarea părții, iar prejudicierea reclamantului

prin întârzierea redactării este discutabilă, hotărârea

pronunțată fiind irevocabilă și pe cale de

consecință, cererea privind acordarea de daune morale nu este

întemeiată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul R.M. pentru nelegalitate și netemeinicie în

baza art. 304

1

C. proc. civ.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și

a dispozițiilor O.G. nr. 27/2002 în raport de probele administrate în

cauză. Se arată în motivele de recurs că în mod nelegal și

cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești nu s-a

constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a-i răspunde la petiția

formulată și a o soluționa conform legii. Se arată că

i-a fost cauzat un prejudiciu moral, fiind respinsă nejustificat cererea

sa de acordare a daunelor morale și astfel fiind reclamantul-recurent de o

sentință valabilă pentru a formula o acțiune la C.E.D.O.

La dosar intimata a formulat

întâmpinare care este o reiterare pe fond a apărărilor formulate la

judecarea în primă instanță a cauzei.

Analizând recursul declarat în

raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat, pentru

următoarele considerente.

Sentința atacată prin care

i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului

inclusiv cererea de acordare a daunelor morale este legală, fiind dată

cu aplicarea corectă a legii respectiv a dispozițiilor Legii nr. 554/2004

și a dispozițiilor O.G. nr. 27/2002.

În cauză nu există un

refuz nejustificat în sensul art. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 din partea

autorității pârâte care a comunicat decizia nr. 996 din 24 februarie 2009

solicitată de recurent. În ceea ce privește solicitările

recurentului și indicarea motivelor pentru care i s-a comunicat cu întârziere

hotărârea instanței de recurs aceasta nu intră în

competența Președintelui Înaltei Curți de Casație și

Justiție potrivit Legii nr. 303 și 304/2004 și a Regulamentului

Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2004. Aspectele

arătate de recurentă sunt de competența exclusivă a unei

alte autorități, respectiv a C.S.M. conform art. 44 și

următoarele din Legea nr. 317/2004 în ceea ce privește cercetarea

unei eventuale abateri disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) din Legea

nr. 303/2004.

În ceea ce privește cererea de

acordare a daunelor morale aceasta a fost corect respinsă ca

neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 iar în cauză în

concret redactarea cu întârziere a unei hotărâri pronunțate în recurs

prin care a fost respins, ca inadmisibilă, o cale de atac formulată

cu încălcarea dispozițiilor art. 723 C. proc. civ., nu este

natură a produce o daună morală recurentului.

Sentința atacată este

legală și temeinică, iar promovarea unei acțiuni C.E.D.O.

nu poate fi întemeiată pe o decizie pronunțată într-o cale de

atac inadmisibilă, iar comunicarea cu întârziere a unei decizii nu este de

natură a produce o daună morală recurentului.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge

recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică

sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.M.

împotriva sentinței civile nr. 3978 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.