ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 158/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr. 14778/3/2008,

reclamantul V.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C.P. SRL dizolvarea

judiciară a societății pârâte. Pârâta a formulat cerere

reconvențională prin care a solicitat preluarea părților

sociale deținute de V.C., conform înțelegerii din 10 martie 2008.

Prin sentința comercială nr.

13523 din 9 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 14778/3/2008 al

Tribunalului București, a fost admisă cererea formulată de reclamantul

V.C. în contradictoriu cu pârâta SC C.P. SRL, instanța dispunând în

temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 republicată

dizolvarea judiciară a SC C.P. SRL.

Prin aceiași

sentință, cererea reconvențională a fost disjunsă.

Instanța de fond a considerat

că se impune dizolvarea judiciară a pârâtei SC C.P. SRL în temeiul art.

227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 republicată, datorită

neînțelegerilor grave dintre asociați, neînțelegeri ce

împiedică funcționarea societății pârâte.

Curtea de Apel București, prin

decizia nr. 282 din 12 iunie 2009, a admis apelul declarat de apelanta SC C.P.

SRL împotriva sentinței comerciale nr. 13523 din 9 decembrie 2008

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, în dosarul nr. 14778/3/2008 în contradictoriu cu pârâtul V.C.

Sentința apelată a fost schimbată, în sensul că cererea de

dizolvare a SC C.P. SRL a fost respinsă ca nefondată.

Instanța de apel a apreciat

că dizolvarea societății pentru neînțelegeri grave între

asociați este o măsură excepțională, prin prisma

consecințelor sale, iar reclamantul V.C. nu a produs dovezi pertinente

și concludente din care să rezulte existența unor

neînțelegeri grave între asociați care împiedică

funcționarea societății. La dosar au fost depuse o serie de

cereri prin care angajați ai societății și-au dat demisia,

însă nu s-au făcut dovezi în sensul că angajații

societății au demisionat din cauza neînțelegerilor existente

între asociați sau că cifra de afaceri pe anul 2008 a scăzut din

același motiv.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate a formulat recurs reclamantul – intimat V.C.

În motivarea recursului, recurentul

arată că instanța de apel în mod greșit a reținut

situația de fapt și în pofida probatoriului administrat a

concluzionat că activitatea societății poate fi continuată.

Instanța de fond în mod corect a constatat că asociații au

puncte de vedere diferite cu privire la luarea unor decizii în interesul

societății iar divergențele grave care se perpetuează au

condus la dispariția elementului esențial de societate cu

repercursiuni asupra funcționării societății.

În concluzie, solicită în

raport de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului.

Recurentul a invocat în

susținerea recursului motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ., limitându-se la o simplă indicare de formă a

textelor legale, fără a dezvolta motivele, conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., criticând modul în care instanțele au stabilit

situația de fapt și au apreciat probele administrate în cauză în

dovedirea neînțelegerilor grave între asociați, fără a face

o minimă argumentare a criticilor în fapt și drept și

fără a arăta care sunt motivele de nelegalitate ale deciziei

recurate.

Casarea sau modificarea unei

hotărâri judecătorești este posibilă, conform art. 312 C.

proc. civ., numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 304

pct. 1 – 9 C. proc. civ., dar aspectele invocate în motivarea recursului de

intimatul – reclamant nu pot fi încadrate în raport de art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În cauză nu pot fi aplicate nici dispozițiile art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., întrucât nu există motive de ordine publică care să

inducă aplicarea textului de lege menționat.

Având în vedere considerentele

expres și dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de

recurs declarat de

reclamantul V.C., împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 282

din 12 iunie 2009.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

20 ianuarie 2010.