ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 158/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr. 14778/3/2008, reclamantul V.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C.P. SRL dizolvarea judiciară a societății pârâte. Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat preluarea părților sociale deținute de V.C., conform înțelegerii din 10 martie 2008. Prin sentința comercială nr. 13523 din 9 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 14778/3/2008 al Tribunalului București, a fost admisă cererea formulată de reclamantul V.C. în contradictoriu cu pârâta SC C.P. SRL, instanța dispunând în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 republicată dizolvarea judiciară a SC C.P.

SRL. Prin aceiași sentință, cererea reconvențională a fost disjunsă. Instanța de fond a considerat că se impune dizolvarea judiciară a pârâtei SC C.P. SRL în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 republicată, datorită neînțelegerilor grave dintre asociați, neînțelegeri ce împiedică funcționarea societății pârâte. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 282 din 12 iunie 2009, a admis apelul declarat de apelanta SC C.P. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 13523 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 14778/3/2008 în contradictoriu cu pârâtul V.C. Sentința apelată a fost schimbată, în sensul că cererea de dizolvare a SC C.P.

SRL a fost respinsă ca nefondată. Instanța de apel a apreciat că dizolvarea societății pentru neînțelegeri grave între asociați este o măsură excepțională, prin prisma consecințelor sale, iar reclamantul V.C. nu a produs dovezi pertinente și concludente din care să rezulte existența unor neînțelegeri grave între asociați care împiedică funcționarea societății. La dosar au fost depuse o serie de cereri prin care angajați ai societății și-au dat demisia, însă nu s-au făcut dovezi în sensul că angajații societății au demisionat din cauza neînțelegerilor existente între asociați sau că cifra de afaceri pe anul 2008 a scăzut din același motiv. Împotriva deciziei astfel pronunțate a formulat recurs reclamantul – intimat V.C.

În motivarea recursului, recurentul arată că instanța de apel în mod greșit a reținut situația de fapt și în pofida probatoriului administrat a concluzionat că activitatea societății poate fi continuată. Instanța de fond în mod corect a constatat că asociații au puncte de vedere diferite cu privire la luarea unor decizii în interesul societății iar divergențele grave care se perpetuează au condus la dispariția elementului esențial de societate cu repercursiuni asupra funcționării societății. În concluzie, solicită în raport de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului. Recurentul a invocat în susținerea recursului motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., limitându-se la o simplă indicare de formă a textelor legale, fără a dezvolta motivele, conform art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., criticând modul în care instanțele au stabilit situația de fapt și au apreciat probele administrate în cauză în dovedirea neînțelegerilor grave între asociați, fără a face o minimă argumentare a criticilor în fapt și drept și fără a arăta care sunt motivele de nelegalitate ale deciziei recurate. Casarea sau modificarea unei hotărâri judecătorești este posibilă, conform art. 312 C. proc. civ., numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., dar aspectele invocate în motivarea recursului de intimatul – reclamant nu pot fi încadrate în raport de art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În cauză nu pot fi aplicate nici dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu există motive de ordine publică care să inducă aplicarea textului de lege menționat. Având în vedere considerentele expres și dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs declarat de reclamantul V.C., împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 282 din 12 iunie 2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.