ÎCCJ, decizie (scj.ro #82987)

Societate

comercială aflată în procedura de lichidare. Cerere de excludere a

asociatului. Inadmisibilitate

Cuprins

pe materii: Drept comercial. Excluderea asociaților

Index

alfabetic: excludere asociat

- dizolvare

Legea nr. 31/1990, art. 222, art. 233

Prevederile legale care atrag modificarea actului constitutiv

sau a structurii societății nu se pot aplica concomitent cu prevederi

care atrag încetarea societății, în concepția legiuitorului,

cauzele de modificare ale actului constitutiv (în care pot fi incluse și

situațiile de excludere a asociatului) fiind distincte de cele care atrag

încetarea societății (cazurile de dizolvare).

Astfel fiind, nu este posibilă excluderea unui asociat

dintr-o societate față de care s-a dispus dizolvarea și care se

află în procedura de lichidare.

Secția

comercială, Decizia nr. 1060 din 10 martie 2011

Prin sentința comercială nr. 10589/2009, (…)

judecătorul din cadrul Tribunalului București, Secția a VI-a

comercială, a respins excepția lipsei de interes a cererii de

dizolvare a SC D.A.A.I. SRL; a respins cererea de dizolvare a SC D.A.A.I. SRL;

a respins cererile de excludere formulate de reclamantul-pârât D.G. (pe cale

principală) și de pârâtul-reclamant A.V. (pe cale reconvențională);

a respins cererile formulate de reclamantul-pârât D.G. privind modificarea

actelor constitutive ale societății pârâte și plata unei sume de

bani către pârâtul-reclamant; a admis excepția lipsei

calității procesuale active în cererea pârâtului-reclamant de

plată de către reclamantul-pârât a sumei de bani reprezentând

prejudiciul cauzat SC D.A.A.I. SRL și a respins această cerere,

constatând că nu se mai impune analiza excepției prescripției

dreptului la acțiunea în plata de despăgubiri către reclamantul

pârât.(…)

Judecătorul a reținut că prin sentința nr.

978/2009, pronunțată în dosarul nr. xxx68/3/2008 al Tribunalului

București, Secția a VI-a comercială, definitivă și

irevocabilă, s-a dispus dizolvarea societății pârâte. S-a

apreciat că primul efect al acestei sentințe este acela al

respingerii cererii de dizolvare formulată de reclamantul pârât,

rămânând fără obiect și excepția lipsei de interes

invocată de pârât. A apreciat, totodată, că al doilea efect al

sentinței de dizolvare este reprezentat de inadmisibilitatea excluderii

unui asociat, astfel încât a respins cererile reciproce formulate de

părți. S-a reținut că după pronunțarea

dizolvării singurele acte juridice ce pot fi efectuate sunt cele care au

ca finalitate lichidarea societății, excluderea unui asociat neavând

o asemenea finalitate.(…)

Sentința de fond a fost apelată de pârâtul A.V.,

criticile acestuia vizând greșita soluționare a cauzei în ce

privește cererea reconvențională.

Prin decizia comercială nr. 215/2010, completul de

judecată din cadrul Curții de Apel București, Secția a VI-a

comercială, a admis apelul pârâtului, a casat în parte sentința de

fond și a trimis cauza spre rejudecarea cererii reconvenționale. În

considerentele sentinței, judecătorii apelului au apreciat că

dizolvarea societății comerciale nu are valoarea încetării

activității, personalitatea juridică a acesteia continuând cu

acele operațiuni comerciale aflate în curs de derulare la momentul

dizolvării acesteia. Judecătorii apelului au mai reținut că

dispozițiile art. 222 din Legea nr. 31/1990 nu fac distincție

după cum societatea este dizolvată sau, concluzia dedusă fiind

aceea că atâta timp cât societatea își păstrează

personalitatea juridică până la radiere (deci, inclusiv pe perioada

lichidării), oricare asociat poate fi exclus, cu atât mai mult cu cât

actele pretins frauduloase se referă la o perioadă de activitate

anterioară dispunerii dizolvării. Reținând că

judecătorul fondului a soluționat cererea reconvențională fără

a intra în cercetarea fondului, soluția din apel a fost aceea a

casării sentinței, cu indicația pentru fond de a se cerceta

cererea reconvențională atât sub aspectul excluderii asociatului

reclamant, cât și sub aspectul despăgubirilor pretinse pentru actele

frauduloase, apreciate ca fiind accesorii ale cererii de excludere.

Decizia de apel a fost recurată de reclamantul D.V., care a

solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul

respingerii apelului declarat de pârât.

Criticile reclamantului, întemeiate pe dispozițiile art.

304 pct. 7 și 9 C. procedură civilă, au vizat greșita

aplicare a legii, acesta susținând inadmisibilitatea dispunerii excluderii

asociatului în temeiul art. 222 din Legea nr. 31/1990, în condițiile

existenței unei sentințe irevocabile prin care s-a dispus dizolvarea

societății, aceasta intrând în procedura lichidării

judiciare.(…)

Analizându-se legalitatea deciziei de apel, în raport de

criticile formulate și de apărările invocate, s-a apreciat

că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Problema juridică supusă dezbaterii este aceea de a se

stabili dacă este posibilă excluderea unui asociat dintr-o societate

față de care s-a dispus dizolvarea și care se află în

procedura de lichidare. Cu alte cuvinte, trebuie stabilit dacă prevederile

art. 222 din Legea nr. 31/1990 sunt aplicabile în raport de prevederile art.

233 din aceeași lege.

Trebuie subliniat că prevederile art. 222 din Legea nr.

31/1990 constituie norma generală ce reglementează

modalitățile de excludere din societate a asociaților. Se

observă că în economia actului normativ articolul menționat este

poziționat în cadrul Titlului V, în timp ce prevederile referitoare la

dizolvare sunt cuprinse în Titlul VI al legii; concluzia ce se desprinde, în

urma acestei analize sistematice, este aceea că prevederile referitoare la

excluderea asociaților sunt inserate într-o succesiune logică, în

continuarea Titlului referitor la modificarea actului constitutiv, succesiune

logică ce continuă cu situațiile ce au ca afect încetarea societății

– respectiv dizolvarea. Se poate concluziona, deci, că în concepția

legiuitorului, cauzele de modificare ale actului constitutiv (în care pot fi

incluse și situațiile de excludere a asociatului) sunt distincte de

cele care atrag încetarea societății (cazurile de dizolvare).

Din această perspectivă, se apreciază că nu

se pot aplica concomitent atât prevederi care atrag modificarea actului

constitutiv sau a structurii societății, cât și prevederi care

atrag încetarea societății.

S-a reținut, totodată, că judecătorii

apelului au făcut o greșită aplicare a textelor legale

incidente: chiar dacă art. 222 din Legea nr. 31/1990 nu include

limitări ale aplicării sale, este evident că incidența

acestui text de lege apare doar în situația unei societăți ce

funcționează normal, care nu suferă limitări ale

personalității juridice. Interpretarea dată de judecătorii

apelului în sensul că în lipsa unei limitări legale, art. 222 din

Legea nr. 31/1990 se aplică și societăților aflate în

dizolvare este nelegală, fiind extinsă aplicabilitatea normei în

situații cu o reglementare specifică, strict reglementată – cea

a actelor ce pot fi îndeplinite în perioada dizolvării și până

la finalizarea lichidării.

De asemenea, judecătorii apelului

interpretează și aplică greșit art. 233 din Legea nr.

31/1990. Astfel, interpretând prevederile alin. (1) și (2) ale art. 233

(primul stabilind că dizolvarea societății are ca efect

deschiderea procedurii de lichidare, iar cel de-al doilea reglementând

interdicția întreprinderii de noi operațiuni), judecătorii

apelului concluzionează că trebuie finalizate operațiunile

comerciale începute anterior dizolvării, asimilând operațiunea de

excludere a asociatului cu operațiunea comercială ce trebuie

finalizată, fiind începută anterior dizolvării. Or, excluderea

asociatului nu poate fi asimilată operațiunii comerciale, caz în care

s-ar impune continuarea activității până la finalizare, chiar

dacă s-a dispus dizolvarea societății. Operațiunile

comerciale la care se referă textul legal menționat sunt cele efectuate

pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al

societății, iar finalizarea impusă de lege are în vedere

încasarea creanței rezultate din operațiunea respectivă, sau

îndeplinirea obligației asumate de societate în raportul comercial stabilit

cu terți. În consecință, în mod nelegal judecătorii

fondului au extins aplicabilitatea art. 233 alin. (1) și (2) din Legea nr.

31/1990 la situația din speță, vizând excluderea asociatului.

Judecătorii apelului nu au observat prevederile alin. (4)

al art. 233 din Legea nr. 31/1990, care prevede expres că societatea

își păstrează personalitatea juridică pentru

operațiunile lichidării. În speță, aceștia au

interpretat textul legal trunchiat, reținând doar prelungirea

personalității juridice a societății până la ultimul

act de lichidare și radierea societății, fără a

observa modul de redactare al articolului de lege care prevede păstrarea

personalității juridice doar pentru operațiunile

lichidării. Or, procedura de excludere a asociatului nu poate fi asimilată

unei operațiuni de lichidare, față de care să se aprecieze

continuarea personalității juridice a societății. În

consecință, judecătorii apelului au interpretat greșit

textul legal incident în speță, acesta nefiind aplicabil, sub

aspectul prelungirii personalității juridice a societății,

situației dedusă judecății, care viza excluderea

asociatului.

De altfel, problema excluderii asociatului trebuie

analizată și din perspectiva elementelor noi apărute în recurs,

respectiv în urma deschiderii procedurii de insolvență în forma

simplificată, dispusă de judecătorul sindic, situație în

care nu mai este posibilă nicio schimbare în structura

societății.

Pentru considerentele reținute și constatându-se

nelegalitatea deciziei pronunțate de completul de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamant a fost admis cu consecința modificării

deciziei de apel în sensul respingerii apelului declarat de pârât.