ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 198/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 5079 din 20 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 35671/372009 a fost respinsă cererea formulată de reclamantul B.D.S. în contradictoriu cu pârâtele B.T. și SC V.E.I. SRL București ca neîntemeiată. Instanța de fond, pentru a pronunța această hotărâre a reținut în esență că reclamantul nu a probat existența vreunei cauze de dizolvare judiciară sau a vreunor neînțelegeri grave între asociați care să împiedice funcționarea normală a societății. Împotriva sentinței precitate a formulat recurs calificat a fi apel, reclamantul, solicitând admiterea apelului și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea de ședință de la 8 martie 2011 s-a calificat calea de atac ca fiind apel și nu recurs. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 327 de la 14 iunie 2011 a respins apelul formulat de reclamantul B.D.S. cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat M.V.N. în București, împotriva sentinței comerciale nr. 5079 din 20 aprilie 2010 pronunțată în dosarul nr. 35671/3/2009 de către Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimatele pârâte B.T. și SC V.E.I. SRL cu sediul în București, ca nefondat.

Curtea de Apel București a reținut că apelul este nefondat pentru considerentele de mai jos: În temeiul art. 227 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, dizolvarea societății poate fi cerută pentru imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societății sau realizarea acestuia, iar dizolvarea reglementată de art. 227 alin. (1) lit. a) poate fi cerută pentru trecerea timpului stabilit pentru durata societății. Tot astfel, dizolvarea în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 poate fi cerută în baza hotărârii tribunalului la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății.

Probele au relevat că SC V.E.I. SRL București a fost constituită pentru o durată nelimitată și că nu s-a probat incidența în speță a dispozițiilor art. 227 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, republicată. Instanța de apel a mai reținut că apelantul reclamant nu a probat nici imposibilitatea realizării obiectului de activitate dar nici faptul că acest obiect s-ar fi realizat, în raport de art. 227 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, iar din relațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București la data de 8 iunie 2011 a rezultat că societatea comercială este în funcțiune, că are sediu social cunoscut, că are administrator în persoana apelantului și nu figurează mențiuni cu privire la fapte aflate sub incidența art. 21 lit. e) – h) din l egea nr. 26/1990, republicată.

Pentru cazul reglementat de art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată, apelantul nu a probat gravele neînțelegeri dintre asociați care au împiedicat funcționarea societății, cu hotărâri ale adunării generale și împrejurarea că participarea efectivă a mandatarului în procesul decizional al societății ar fi lezat interesul societar, cu consecința dispariției lui affectio societatis . Instanța de fond a motivat lipsa pârâtului de la interogatoriu ca reprezentând un început de dovadă care nu se coroborează cu alte mijloace de probă pertinente și relevante și nu a trecut cu superficialitate peste aceste aspecte, cum greșit susține apelantul. Cât privește sediul social al societății sub aspectul expirării care se sancționează cu radierea, este o susținere nouă, invocată pentru prima dată în apel și nu poate face obiect de analiză în raport de prevederile art. 294 cu referire la art. 292 C. proc.

civ. În fine, apelantul ar fi putut solicita dizolvarea societății pentru lipsa sediului social în temeiul art. 237 lit. c) din Legea nr. 31/1990 republicată. Împotriva deciziei comerciale nr. 327 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a declarat recurs reclamantul B.D.S., în temeiul art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței instanței de fond și admiterea acțiunii sale. În criticile formulate după o prezentare amănunțită a situației de fapt recurentul – reclamant susține în esență următoarele: Recurentul – reclamant invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., susține că decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială nu cuprinde motivele pe care se sprijină, avându-se în vedere faptul că nu a răspuns punctual motivelor de apel. În concret, arată că motivul principal al acțiunii pentru care a solicitat dizolvarea societății, a fost dispariția lui affectio societatis , aspect determinat de lipsa de comunicare dintre asociați și dezinteresul vădit al pârâtei B.T. față de activitatea societății, instanța de apel limitându-se la a relua considerentele hotărârii instanței de fond, reținându-se că nu a dovedit această susținere deoarece nu a atașat la dosarul cauzei hotărâri ale asociaților din care să reiasă că mandatarul pârâtei a participat la adunările asociaților; că instanța de apel nu s-a pronunțat pe faptul că intimata – pârâtă B.T.

nu și-a exprimat poziția procesuală, față de obiectul cererii sale, nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, refuzând chiar să se prezinte la interogatoriul administrat în cauză. Prin critica întemeiată pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant învederează că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv actul constitutiv al societății, ce integrează în cuprinsul său prevederile art. 7 coroborat cu art. 5 din Legea nr. 31/1990. Deși a invocat faptul că a refuzat să conducă activitatea societății constituite în vedere realizării obiectului de activitate stabilit de comun acord de asociați, alături de un terț, nesemnatar al actului constitutiv al S.C.

V.E.I. S.R.L. București, instanța nu a avut în vedere acest aspect. În opinia sa, dispariția lui affectio societatis și lipsa de interes a intimatei pârâte B.T. față de societate, este prezumată prin simplul fapt că intimata a mandatat o altă persoană să-i reprezinte interesele în societate și lipsa de interes a acesteia față de nemulțumirile ce au condus la cererea de dizolvare, care sunt motive temeinice de natură să conducă la dizolvarea societății. Recurentul-reclamant mai susține că decizia pronunțată de instanța de apel s-a dat cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 237 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, respectiv că societatea comercială nu mai are administrator.

Aflându-se în imposibilitate de a lua legătura cu intimata-pârâtă B.T., la 15 august 2010, a înregistrat la ONRC renunțarea la mandatul de administrator în baza art. 1556 C. civ. conform înscrisurilor depuse la dosar, astfel că în mod greșit s-a reținut că societatea SC V.E.I. SRL București are administrator în funcție. De altfel instanța nu a ținut cont nici de faptul că societatea are sediu expirat, sancțiunea fiind radierea. Înalta Curte analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată că recursul reclamantului B.D.S. este nefondat. Motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.7 C. proc.

civ. nu-și găsește incidența în cauză întrucât decizia recurată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, inclusiv cu privire la motivele pentru care nu s-a reținut incidența cazurilor de dizolvare a societății la care apelantul reclamant a făcut referire. Cum din considerentele deciziei atacate rezultă clar argumentele instanței de apel pentru care s-a apreciat ca nefondate criticile apelantului reclamant aduse împotriva sentinței primei instanțe, raportându-se la situația de fapt și făcând trimitere la textele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat. Deși recurentul – reclamant invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, acestea putând fi subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății. Prin motivul de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul reclamant invocă nelegalitatea deciziei, în sensul că dispozițiile art. 227 alin. (1) lit. a), b), c) și e) și art. 237 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 sunt aplicabile în cauză și că instanța de apel, în virtutea rolului său activ, nu a analizat dovezile administrate în susținerea criticilor formulate. Dizolvarea societății în temeiul art. 227 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată poate fi cerută în două situații, pentru imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societății sau realizarea acestuia, aspecte care în cauză nu au fost dovedite, cum corect a reținut și instanța de apel.

Dizolvarea reglementată de art. 227 alin. (1) lit. a) poate fi cerută pentru trecerea timpului stabilit pentru durata societății, iar dizolvarea în temeiul art. 227 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, poate fi cerută în baza hotărârii tribunalului la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății. În cauză, din relațiile furnizate de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a rezultat că S.C. V.E.I. S.R.L. București este în funcțiune, că societatea a fost constituită pe o durată nelimitată, că societatea are sediu social cunoscut, are administrator în persoana recurentului și nu figurează mențiuni cu privire la fapte aflate sub incidența art. 21 lit. e) – h din Legea nr. 26/1990, republicată.

În sensul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată, cum recurentul – reclamant B.D.S. nu a făcut dovada neînțelegerilor dintre asociații S.C. V.E.I. S.R.L. București, care să conducă la dispariția lui affectio societatis , neînțelegeri care să împiedice funcționarea acesteia, nici această critică nu poate fi primită. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, corect a reținut că recurentul- reclamant nu a depus la dosar hotărâri ale adunării generale ale pârâtei S.C. V.E.I. S.R.L. București care să releve împiedicarea funcționării societății, respectiv dispariția lui affectio societatis . Faptul că intimata pârâtă B.T.

a dat mandat altei persoane să-i reprezinte interesele în societate și lipsa de interes a acesteia în raport de cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B.D.S., nu constituie motiv care să conducă la dizolvarea societății comerciale, conform art. 227 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, reclamantul nefăcând dovada imposibilității realizării obiectului de activitate sau realizării acestuia. Susținerea recurentului reclamant în sensul că instanța de apel nu a analizat lipsa de interes a pârâtei B.T. față de cererea sa de chemare în judecată, precum și lipsa acesteia de la interogatoriu, nu poate fi primită, în condițiile în care procesul civil este guvernat de principiul disponibilității și este un proces al intereselor private, astfel că Înalta Curte apreciază că judecătorii cauzei s-au pronunțat asupra solicitărilor reclamantului.

Nici motivul de recurs prin care susține că societatea comercială nu mai are administrator nu poate fi primit în raport de dispozițiile art. 237 alin. (1) lit. a) din Legea nr.31/1990, republicată. Potrivit art. 197 din Legea nr. 31/1990, a societăților comerciale, republicată, societatea cu răspundere limitată este administrată de unul sau mai mulți administratori, asociați sau neasociați numiți prin actul constitutiv sau de adunarea generală a asociaților. Administratorii societății comerciale cu răspundere limitată, fiind însărcinați cu tratarea unor afaceri comerciale, în numele și pe seama societății comerciale, aceștia îndeplinesc un mandat comercial. Conform art. 77 alin. (1) și (2) din legea societăților comerciale, desemnarea sau revocarea administratorului se face de A.G.E.A.

a societății comerciale. În materie comercială dacă administratorul dorește să renunțe la mandatul său, el are obligația să convoace A.G.E.A. ca aceasta să-l revoce și să aleagă un nou administrator, nefiind aplicabile dispozițiile art. 1556 C. civ. Cum în cauză se aplică dispozițiile legii speciale, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 1556 C. civ. Critica recurentului reclamant prin care susține că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că SC V.E.I. SRL București are sediul expirat, nu poate fi reținută față de dispozițiile art. 294 cu referire la art. 292 C. proc. civ., care nu permit schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată în apel, avându-se în vedere că aceasta a fost invocată pentru prima oară în această cale de atac.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul B.D.S., împotriva deciziei instanței de apel, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.D.S. împotriva deciziei comerciale nr. 327 din 14 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI–a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.