ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 850/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 850/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 21 mai 2020
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 30 septembrie 2011 sub nr. x/2011, reclamantul Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 237 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, să se dispună dizolvarea judiciară a societății pârâte, precum și publicarea hotărârii de dizolvare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, conform dispozițiilor art. 237 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.
Prin sentința civilă nr. 19450 din 26 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea formulată de reclamantul Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. și a dispus dizolvarea societății pârâte și înregistrarea hotărârii în registrul comerțului, comunicarea către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și publicarea în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, pe cheltuiala reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 1037 din 20 aprilie 2012 pronunțată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 19450 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
Prin decizia civilă nr. 1623 din 7 iulie 2012 pronunțată în dosarul nr. x/2012 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins cererea de neexecutare a deciziei ca inadmisibilă, a admis cererea de completare a deciziei nr. 1037 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă prin soluționarea recursului declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimata Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, a completat decizia nr. 1037 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel București, în sensul că a respins ca nefondat recursul împotriva încheierii din 18 ianuarie 2012 a Tribunalului București.
Împotriva deciziei civile nr. 1623 din 7 iulie 2012 pronunțată în dosarul nr. x/2012 de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, A. S.R.L. a formulat revizuire înregistrată pe rolul secției a VI-a a Curții de Apel București la 6 septembrie 2018, sub dosar nr. x/2018.
Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 368 R din 22 octombrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. București împotriva deciziei civile nr. 1623 din 7 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, reținând că, din interpretarea logică a dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea poate fi formulată numai împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, revizuenta S.C. A. S.R.L. BUCUREȘTI, iar prin decizia nr. 236 din 14 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.R.L. BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 368/R din 22 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, constatând că instanța nu a soluționat cauza cu care a fost sesizată, din moment ce nu a identificat legea procesuală aplicabilă, obiectul căii de atac în retractare și temeiurile de drept pe care se întemeiază.
În rejudecarea revizuirii, după casare, pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă s-a înregistrat dosarul nr. x/2018.
Prin decizia civilă nr. 1079 R din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1623 din 7 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
Împotriva acestei decizii, recurenta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.
În considerarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția tardivității declarării recursului, ca excepție dirimantă și peremptorie.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva regularității declarării recursului, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ. din 1865 (aplicabil în prezenta speță), "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".
Rezultă, așadar, că, potrivit acestui text de lege, recursul poate fi declarat în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, sancțiunea în caz de depășire a acestuia, ca termen imperativ, fiind decăderea din dreptul de exercitare a căii extraordinare de atac.
În cauză, hotărârea ce face obiectul recursului de față a fost comunicată la 13 ianuarie 2020, iar cererea de recurs a fost formulată la data de 12 februarie 2020, dovadă în acest sens fiind data inscripționată pe memoriul de recurs aflat la dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sens în care se constată că recursul a fost declarat peste termenul de 15 zile de la comunicare.
Astfel, calculând termenul de recurs cu respectarea dispozițiilor art. 104 raportate la art. 101 alin. (1) C. proc. civ. și la cele anterior expuse, Înalta Curte constată că, termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 din același Cod pentru exercitarea căii de atac în speță, a început să curgă din data de 13 ianuarie 2020 și s-a împlinit la data de 30 ianuarie 2020, recurenta exercitând calea extraordinară de atac a recursului la data de 12 februarie 2020.
Or, potrivit dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Termenul de recurs, având caracter imperativ, nerespectarea acestuia atrage, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita această cale de atac, afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să formuleze calea de atac în termenul stabilit de legiuitor consecința fiind rămânerea irevocabilă a hotărârii recurate de la data expirării termenului, astfel încât aceasta nu mai poate fi analizată, excepția tardivității putând fi invocată de orice parte interesată, precum și de instanță, din oficiu.
Raportând dispozițiile legale precitate la situația de fapt în speță, relativă la această chestiune, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a îndeplinit procedura de comunicare a hotărârii atacate față de recurenta persoană juridică, în contextul în care agentul a menționat în procesul-verbal întocmit, că a afișat actul pe ușa principală a locuinței destinatarului, întrucât nu a fost găsită nicio persoană căreia să-i fie înmânate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite excepția tardivității și va respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1079 R din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului - prin Oficiul Registrului Comerțului de pe Lângă Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția tardivității recursului.
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1079 R din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI - prin OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2020.