ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 700/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții S.C. C. S.R.L. și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună radierea din registrul comerțului a societății. În drept, au fost invocate prevederile art. 237 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Prin sentința civilă nr. 2677/2016 din 28 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților A. și B..

Împotriva sentinței civile nr. 2677/2016 din 28 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă au declarat apel reclamanții A. și B.. Prin decizia civilă nr. 17/A din 10 ianuarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul reclamanților A. și B., a schimbat sentința atacată în sensul că a admis cererea reclamanților A. și B., a dispus radierea din registrul comerțului a societății pârâte C. S.R.L. și comunicarea hotărârii de radiere la sediul social, Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București. Totodată, s-a dispus înregistrarea în registrul comerțului și afișarea pe pagina de internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului și la sediul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.

Împotriva deciziei civile nr. 17/A din 10 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă a declarat apel Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. În motivarea recursului, s-a susținut că, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat ca societatea C. S.R.L. figurează în evidențele Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice cu obligații fiscale restante, respectiv 12.078 RON, Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice, ca instituție publică fiind creditoare față de societatea comercială menționată, radiată prin hotărârea judecătorului delegat. Astfel, societatea debitoare se află în culpă pentru neplata obligațiilor în termenul legal și în consecință nu i se poate crea o situație favorabilă prin radierea acestora și exonerarea de la plata obligațiilor fiscale, încălcându-se astfel art. 14 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Prin întâmpinare, intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.

Prin întâmpinare, intimatul B. a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. și art. 237 alin. (11) din Legea nr. 31/1990.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimatul B., intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a reiterat susținerile dezvoltate prin întâmpinarea proprie.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 7 noiembrie 2017, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În cauză, s-a constatat că nu au fost formulate puncte de vedere la raport.

Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reține următoarele: Dispozițiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ. stabilesc că Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă să judece recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. Dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. are ca obiect radierea societății C. S.R.L. din registrul comerțului, în temeiul dispozițiilor art. 237 alin. (8) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Potrivit art. 237 alin. (11) din Legea nr. 31/1990, orice persoană interesată poate face numai apel împotriva hotărârii de radiere, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicității conform prevederilor alin. (9). Totodată, potrivit art. 291 din Legea nr. 31/1990 prevederile din prezenta lege se completează cu dispozițiile C. civ. și ale C. proc. civ. Așa fiind, având în vedere că Legea privind societățile comerciale prevede în mod expres singura cale de atac ce poate fi exercitată în cadrul procedurii dizolvării societăților, iar C. proc. civ. reglementează norme cu caracter general, care se aplică în completare doar acolo unde legea specială nu prevede, în temeiul principiului fundamental de interpretare juridică specialia generalibus derogant, calea de atac ce poate fi exercitată în speță este numai apelul. În cauză, calea de atac pusă la dispoziție de legiuitor a fost epuizată, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă soluționând apelul reclamanților A. și B. declarat împotriva sentinței pronunțate în primă instanță. Astfel, atât sentința primei instanțe, cât și hotărârea pronunțată de instanța de apel au dobândit caracter definitiv și executoriu, așa cum este menționat și în dispozitivul hotărârii atacate, în conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. care prevede că "Sunt hotărâri definitive orice alte hotărâri care, potrivit, legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.". În concluzie, față de considerentele expuse, se constată că decizia atacată, respectiv decizia civilă nr. 17/A din 10 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, nu este susceptibilă de calea de atac a recursului, astfel că, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București.