ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 236/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1037/20.04.2012 dată în Dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel București a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., împotriva Sentinței civile nr. 19450 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în Dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.

Prin Decizia civilă nr. 1623/07.07.2012 în Dosar x/2012 Curtea a respins cererea de neexecutare a deciziei ca inadmisibilă, a admis cererea de completare a Deciziei nr. 1037/20.04.2012 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, prin soluționarea recursului declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 18 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimata Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, a completat Decizia nr. 1037 din 20.04.2012 a Curții de Apel București în sensul că a respins recursul împotriva încheierii din 18.01.2012 a Tribunalului București ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 1623/07.09.2012 A. S.R.L. a formulat revizuire înregistrată pe rolul secției a VI-a C.A.B. la 06.09.2018, sub nr. x/2018.

La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2018, instanța, față de decizia atacată, a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulate de revizuentă.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 368 R, pronunțată la data de 22 octombrie 2018, în Dosarul nr. x/2018, a admis excepția inadmisibilității, și a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. București, împotriva Deciziei civile nr. 1623 din 07.09.2012 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în Dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele motive:

Raportat la natura și efectele excepției invocate la termenul de judecată din 22.10.2012, cu prioritate, analizând excepția inadmisibilității cererii de revizuire, a reținut că, din interpretarea logică a dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea poate fi formulată numai împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.

Prin Decizia civilă nr. 1623/07.07.2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, Curtea a admis cererea de completare a Deciziei nr. 1037/20.04.2012 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, prin soluționarea recursului declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 18 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, a completat Decizia nr. 1037 din 20.04.2012 a Curții de Apel București în sensul că a respins recursul împotriva încheierii din 18.01.2012 a Tribunalului București ca nefondat. Or, având în vedere că prin încheierea din 18.01.2012 dată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2011 instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, ci asupra unei cereri de îndreptare a erorilor materiale, raportat și la principiul disponibilității care guvernează procesul civil și în căile de atac, instanța a apreciat că este evident că nici prin Decizia nr. 1623/07.07.2012 nu s-a dat o dezlegare asupra fondului pretenției deduse judecății.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și necontestate, Curtea a constatat că pretenția dedusă judecății de către S.C. A. S.R.L., a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 19450/26.10.2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1037/20.04.2012 .

Astfel, în condițiile în care prin Decizia civilă nr. 1623/07.09.2012 nu a fost evocat fondul dedus judecății, instanța neanalizând în concret temeinicia pretențiilor reclamantei, Curtea a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulate împotriva acesteia.

Sub alt aspect, chiar dacă motivul invocat de către revizuentă, respectiv încălcarea principiului priorității dreptului comunitar este admisibil și în cazul în care prin hotărârea atacată nu s-a soluționat fondul cauzei, Curtea a constatat că, potrivit legislației speciale (Legea nr. 262/2007), acesta poate fi invocat numai în materia contenciosului-administrativ, iar nu și în cauze civile, ca în speța dedusă judecății.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, revizuenta S.C. A. S.R.L. București, la data de 05 decembrie 2018.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 5 al art. 488 noul C. proc. civ., și care poate fi încadrat în prevederile art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., de la 1865, aplicabil, recurenta-revizuentă a relevat, foarte pe larg, istoricul speței și al parcursului procesual dintre părți, în dezvoltarea motivelor de recurs susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură obligatorii la judecarea revizuirii: încălcarea autorității lucrului judecat al instanței de mediere în hotărârea executorie din 10 mai 2012; darea Hotărârii nr. 368R/2018 după dispariția obiectului cauzei și după dispariția calității procesuale a părților, ca efect juridic al hotărârii de mediere executorie dată la 10 mai 2012; refuzul instanței de a judeca revizuirea motivată conform art. I, pct. 30 din Legea nr. 262/2007, bazat pe interpretarea inadmisibilă că C. proc. civ. nu prevede acest motiv de revizuire în cauzele civile, care s-ar aplica doar în contenciosul administrativ; refuzul instanței de a respecta procedura obligatorie din art. 4 al Legii nr. 554/2004, actualizată, privind trimiterea tuturor excepțiilor de nelegalitate ridicate în procesele civile, pentru soluționare la instanța de contencios administrativ; încălcarea de către completul de judecată a dreptului procesual atunci când a înlocuit procedura "dezbaterii privind admisibilitatea și faptele care susțin revizuirea" dispusă de lege, cu "admiterea excepției de inadmisibilitate" neprevăzută de lege și neinvocată de intimata, absentă la ședința de judecată, în continuare, fiind redate considerente din jurisprudența Curții Constituționale a României și a Curții Europene a Drepturilor Omului, incidente speței.

Intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului - prin, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, căruia i s-a comunicat recursul, a formulat întâmpinare prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.

Prealabil, Înalta Curte reține că, în speță, sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. de la 1865, sub imperiul căruia a fost început litigiul, nu cele ale noului C. proc. civ., cum greșit și-a întemeiat recurenta, conform art. 3 din Legea nr. 76/2012.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, și a se dispune casarea deciziei recurate, cu trimitere spre rejudecare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază ca fiind fondat, prin raportare la dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 alin. (3) din Constituția României.

Este obligatoriu pentru instanță ca în motivarea hotărârii judecătorești să expună argumentele determinante care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie sa se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile, în caz contrar, hotărârea fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor C. proc. civ.

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

Înalta Curte constată că instanța de revizuire nu a stabilit nici temeiul de drept pe care se fundamentează cererea revizuentei, respectiv, dacă este invocat cazul prevăzut de pct. 7 sau cel al pct. 5 de la art. 322 C. proc. civ., de la 1865, practic, nu se știe pe ce s-a pronunțat. De asemenea, cu încălcarea art. 3 din Legea nr. 76/2012, a aplicat prevederile Legii nr. 134/2010, deși era incidentă legea veche de procedură.

Mai mult, deși revizuenta invocase prin cuprinsul cererii, încheierea de ședință din 10 mai 2012 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2012 (dosar care era atașat la dosarul de revizuire, la momentul pronunțării), instanța nu analizează deloc acest aspect, nu stabilește dacă a fost folosită ca și înscris nou, pe temeiul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., sau a invocat pct. 7 al aceluiași text - hotărâri contradictorii, prin raportare la această încheiere.

Rezultă, astfel, că instanța a lăsat necercetate unele dintre motivele cererii de revizuire, nu se știe pe ce s-a pronunțat și, în aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze revizuentei dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecății au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Motivele expuse în cuprinsul deciziei recurate nu permit urmărirea silogismului logic prin care instanța a ajuns la soluție și nu dovedesc că instanța a analizat, în mod efectiv, argumentele expuse de revizuentă, iar hotărârea astfel pronunțată nu permite nici exercitarea controlului judiciar, instanța de recurs fiind în imposibilitatea de a analiza temeinicia sau netemeinicia soluției pronunțate, obligând la o casare cu trimitere spre rejudecare.

Prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României garantează dreptul la un proces echitabil, garanție ce nu poate fi respectată de o hotărâre judecătorească care se limitează la a "transcrie" în considerente argumentele părților, fără a fi trecute prin filtrul judecătorului. Este evident că soluția judecătorului, în orice cauză, indiferent de obiectul său, va fi pronunțată în favoarea uneia dintre părți, prin raportare la motivele de fapt și de drept expuse de aceasta, motive care au convins instanța de judecată de justețea pretențiilor părții, dar instanța de judecată nu se poate eschiva de la obligația de motivare a hotărârii, lucru nepermis.

Este util a sublinia că hotărârea instanței de revizuire nu respectă exigențele art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană, în jurisprudența sa, arătând că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenție include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico contra Italiei din 13 mai 1980), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică, în mod corect examinate de către instanța sesizată.

Altfel spus, art. 6 implică, mai ales în sarcina "instanței", obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea Albina contra România din 28 iulie 2005).

Dreptul la un proces echitabil impune motivarea riguroasă a hotărârii judecătorești, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care, în circumstanțele concrete ale cauzei, s-a realizat, în mod corespunzător, actul de justiție.

Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă, întrucât ea reprezintă pentru părți garanția că cererile lor au fost analizate cu atenție, inexistența motivării sau motivarea necorespunzătoare atrăgând casarea hotărârii astfel pronunțate, ceea ce nu este cazul în situația de față.

Practic, instanța învestită cu o cerere de revizuire, în virtutea rolului activ care îi incumbă, instituit de art. 129 alin. (4) C. proc. civ., avea obligația să stabilească, în raport de motivarea în fapt a căii de atac în retractare, care este temeiul de drept incident, în raport de cele prevăzute de art. 322 C. proc. civ. din 1865. Nu în ultimul rând, instanța a reținut că obiectul revizuirii îl reprezintă o hotărâre prin care nu s-a soluționat fondul cauzei, deși este incertă hotărârea a cărei retractare se solicită, din moment ce criticile concrete vizează hotărârea prin care s-a dispus dizolvarea societății, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, iar nu hotărârea de completare.

Așadar, se poate constata că instanța nu a soluționat cauza cu care a fost sesizată, din moment ce nu a identificat legea procesuală aplicabilă, obiectul căii de atac în retractare, temeiurile de drept pe care se întemeiază.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2), raportat la art. 304 alin. (1) pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ., de la 1865, Înalta Curte va admite recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.R.L. București, va casa decizia civilă recurată, și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate în cuprinsul cererii de revizuire, inclusiv cele referitoare la hotărârile arătate, fiind, îndrumată, totodată, să verifice temeiul de drept, funcție de conținutul concret al cererii de revizuire.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.R.L. București împotriva Deciziei civile nr. 368/R din 22 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN