ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1322/2020

Ședința publică din data de 10 iulie 2020 Completul compus din:

Asupra contestației în anulare de față,

Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 850 din 21 mai 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018, înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a. admis excepția tardivității recursului și a respins, ca tardiv, recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1079 R din 11 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI - prin OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.

În motivarea acestei decizii s-a reținut, în esență, că hotărârea ce face obiectul recursului de față a fost comunicată recurentei la data de 13 ianuarie

2020, iar cererea de recurs a fost formulată la data de 12 februarie 2020, dovadă fiind data inscripționată pe memoriul de recurs aflat la dosarul nr. x/2018 al înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Instanța a constatat că recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile art. 301 din C. proc. civ. din 1865, termenul împlinindu-se la data de 30 ianuarie 2020.

Împotriva deciziei anterior menționate, a fomulat contestație în anulare S.C. A. S.R.L., calea de atac extraordinară fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 iunie 2020, sub numărul de dosar x/2020 Contestația în anulare formulată s-a întemeiat pe dispozițiile art. 318 din C. proc. civ. din 1865, contestatoarea invocând, totodată, dispozițiile art. 105, 106 și 108 din același act normativ.

În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a arătat, în esență, că cererea de recurs a fost transmisă pe data de 12 februarie 2020, în termen de 10 "zile libere" începând cu data de 29 ianuarie, când a avut loc comunicarea hotărârii către aceasta, nefiind depășit termenul legal de 15 zile pentru depunerea căii de atac, care s-a împlinit în data de 19 februarie 2020.

A precizat că a depus la Curtea de Apel București cererea nr. x, înregistrată la data de 29 ianuarie 2020, solicitând comunicarea hotărârii instanței de revizuire și că această hotărâre nu i-a fost comunicată anterior. Potrivit formularului poștal depus în dovedire, contestatoarea a precizat că data de transmitere a cererii de recurs este aceea de 12 februarie 2020.

A susținut că decizia civilă nr. 1037/2012 pronunțată de Curtea de Apel București, irevocabilă, prin care a fost respins recursul declarat de contestatoare în primul ciclu procesual, a fost semnată și de către doamna judecător B., aspect care susține excepția nulității absolute de ordine publică, privind alcătuirea nelegală a completului de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție care a pronunțat decizia civilă nr. 850 din 21 mai 2020, atacată prin contestația de față.

În acest sens, a formulat o "cerere incidentală privind sesizarea disciplinară prevăzută de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 303/2004", arătând că, cei trei judecători care au pronunțat decizia atacată au încălcat ordinea publică, prin constituirea nelegală a completului de judecată și prin refuzul de a judeca cererea de recurs, magistrații, în opinia contestatoarei, invocând propria eroare materială în privința numărătorii incorecte a "zilelor libere" între data confirmării primirii hotărârii atacate și data transmiterii cererii de recurs.

A mai susținut, în cadrul cererii incidentale, că prezenta cauză a fost tergiversată peste 8 ani, aspect care intră sub incidența art. 99 lit. b), i), ș) și ț) din Legea nr. 303/2004.

Examinând contestația în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 318 din C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Prezenta contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 din C. proc. civ. din 1865, este formulată împotriva unei decizii prin care Înalta Curte a respins, ca tardiv formulat, recursul declarat de către contestatoare împotriva deciziei civile nr. 1079 R din 11 noiembrie 2019, pronunțată în revizuire de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Art. 318 din C. proc. civ. din 1865, invocat de către contestatoare, prevede că hotărârile instanțelor de recurs "mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare".

În speță, din cuprinsul cererii formulate de contestatoare, rezultă că aceasta a invocat în susținerea contestației, motivul unei greșeli materiale a instanței de recurs, constând într-un calcul eronat al termenului de depunere a căii de atac, cu consecința unei greșite respingeri a recursului, ca fiind tardiv introdus, motiv ce se încadrează în prima teză prevăzută de textul art. 318 din C. proc. civ. din 1865.

Sub un prim aspect, înalta Curte apreciază ca fiind admisibilă cererea de față, întrucât, pe de o parte, contestatoarea invocă greșeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, despre care se pretinde că au avut drept consecință darea unei soluții greșite, iar pe de altă parte, contestația vizează o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs.

Sub un al doilea aspect, verificând susținerile formulate, înalta Curte constată, contrar argumentelor contestatoarei, că se confirmă împrejurarea menționată de instanța de recurs în decizia contestată, aceea că hotărârea pronunțată în apel a fost comunicată contestatoarei la data de 13 ianuarie 2020, aceasta fiind data de la care începe să curgă termenul de declarare a recursului, prevăzut de textul art. 301 din C. proc. civ. din 1865.

Acest lucru rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare al hotărârii recurate, aflat la dosarul de revizuire, în care se menționează că hotărârea a fost afișată la adresa indicată de contestatoare, întrucât niciun reprezentant al contestatoarei nu a fost găsit la adresă.

Adresa la care a fost îndeplinită, prin afișare, procedura de comunicare a deciziei recurate, cea din str. x, București, este aceeași cu cea a sediului social indicat de contestatoare în toate cererile adresate instanțelor, inclusiv în antetul prezentei contestații în anulare.

Se mai constată faptul că, în cuprinsul contestației, nu a fost invocată o eventuală schimbare a sediului social al contestatoarei în cursul procesului având ca obiect cererea de revizuire, situație care ar fi impus, oricum, îndeplinirea de către contestatoare a formalității de înștiințare a instanței, prevăzute de textul art. 98 din C. proc. civ. din 1865.

În acest context, apare ca lipsit de relevanță, sub aspectul datei de la care a început să curgă termenul de recurs, demersul contestatoarei de a solicita, la data de 29 ianuarie 2020, comunicarea deciziei pronunțate în revizuire, întrucât termenul de formulare a recursului a început să curgă, așa cum arată și instanța de recurs, de la data de 13 ianuarie 2020, și s-a împlinit la data de 30 ianuarie 2020, recursul fiind depus după împlinirea termenului, la data de 12 februarie 2020.

În raport cu elementele anterior expuse, Înalta Curte constată, contrar argumentelor contestatoarei, că nu se confirmă ipoteza existenței unei greșeli materiale a instanței de recurs, constând într-un calcul eronat al termenului de depunere a căii de atac, astfel că, în mod corect a procedat instanța de recurs respingând, ca tardiv, recursul declarat de contestatoare cu depășirea termenului legal prescris de lege.

Înalta Curte nu va proceda la analiza sesizării disciplinare formulate de contestatoare, deoarece, o astfel de sesizare nu se încadrează în vreunul din motivele de contestație în anulare reglementate de textele legale aplicabile și, în plus, rezolvarea unei asemenea sesizări excedează sfera atribuțiilor instanțelor de judecată.

Așa fiind, pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 850 din 21 mai 2020 pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 850 din 21 mai 2020 pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iulie 2020.