ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2238/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 105 din 15 ianuarie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării împotriva sentinței civile nr. 191 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea reclamantului M.T. ca prematur formulată. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în esență următoarele: - Prin cererea dedusă judecății intimatul-reclamant a solicitat obligarea pârâtului la recunoașterea și echivalarea diplomei de doctor în drept seria DR nr. 0040/2004 conferită de Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare al Republicii Moldova și la plata de daune morale.

- În speță, intimatul-reclamant a contestat propunerile Comisiei de specialitate din cadrul C.N.A.T.D.C.U. materializate în rezoluția din data de 10 octombrie 2006, iar comisia de soluționare a contestației a respins contestația intimatului-reclamant cu motivarea că teza acestuia de doctorat nu îndeplinește condițiile de fond și de formă care sunt necesare pentru a constitui o contribuție importantă în cercetarea subiectului tezei. Instanța a mai reținut faptul că procedura administrativă nu a fost finalizată, deoarece nu a fost emis ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării care să decidă asupra rezultatului contestației, situație în care acțiunea intimatului în contencios administrativ apare ca fiind prematur formulată.

Înalta Curte a mai apreciat că intimatul-reclamant ar fi avut posibilitatea să solicite instanței de contencios administrativ să constate nesoluționarea în termenul legal a cererii sale conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 modificată, iar soluția prematurității acțiunii în contencios administrativ nu antamează fondul dreptului aflat în litigiu, ceea ce presupune faptul că intimatul-reclamant are deschisă calea la instanța competentă pentru a solicita, după momentul emiterii ordinului ministrului, anularea acestuia, în situația în care conține o măsură nefavorabilă. Împotriva acestei decizii intimatul-reclamant M.T., în temeiul dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire.

S-a criticat Decizia, invocându-se de fapt motivele de recurs, și apreciindu-se că procedura prealabilă s-a realizat ,dovadă fiind confirmarea de primire la recomandata adresată ministrului învățământului din data de 23 februarie 2009 cu confirmare de primire 26 februarie 2009, ora 12 00 . Se arată în revizuire că există la dosar înscrisuri originale doveditoare, care pot infirma prematuritatea acțiunii sale și pe care la 15 ianuarie 2010 nu le-a putut prezenta la fond, pentru că nici recurenta și nici instanța supremă nu a invocat această împrejurare, soluționând cauza fără o verificare a acestei situații. Revizuirea este inadmisibilă și va fi respinsă. Art. 322 C. proc. civ. dispune că revizuirea unei hotărâri definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate face în mai multe cazuri arătate expres de Codul de procedură civilă.

Revizuentul și-a fondat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. care dispune că aceasta trebuie să descopere înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Prin Decizia nr. 105/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, odată cu admiterea recursului declarat de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării s-a modificat sentința nr. 191/2009 a Curții de Apel Timișoara și pe fond s-a respins acțiunea revizuentului ca fiind prematură introdusă. S-a motivat de Înalta Curte de Casație și Justiție că soluția prematurității acțiunii nu antamează fondul dreptului aflat în litigiu, ceea ce presupune faptul că intimatul-reclmant-revizuentul din cauză are deschisă calea la instanța competentă pentru a solicita după momentul emiterii ordinului ministrului, anularea acestuia.

În speță, procedura administrativă nu a fost finalizată pentru că nu s-a emis Ordin de Ministrul Educației, care să decidă asupra rezultatului contestației formulate de revizuent la propunerile Comisiei de Specialitate din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare materializate în rezoluția din 10 octombrie 2006. Acestea au fost motivele pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia a cărei revizuire se solicită și nicidecum faptul că în speță nu s-au avut în vedere actele noi care ar fi putut conduce instanța supremă la o altă soluție . Prin urmare revizuirea de față nu se încadrează în prevederile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., motive pentru care se va respinge ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de M.T. împotriva deciziei nr. 105 din 15 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.