ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1733/2010

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1511 din 21 noiembrie 2007,

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă, în dosarul nr.

6656/3/2006, s-a admis în parte acțiunea având ca obiect reparare prejudiciu

erori judiciare formulată de reclamantul C.I., astfel cum a fost precizată, în

contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și s-a

dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 70.000 lei cu

titlu de daune morale; s-au respins ca neîntemeiate cererile privind acordarea

daunelor materiale, a gradului militar corespunzător și de acordare a

cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamantul

C.I., pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Prin decizia civilă nr. 846/A din 20 noiembrie 2008, Curtea

de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins ca nefondate apelurile declarate.

Prin decizia civilă nr. 7318 din 8 iulie 2009, Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis

recursurile declarate de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, a modificat în parte decizia atacată, în sensul admiterii apelurilor

declarate de aceste părți împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță, pe

care a schimbat-o în parte, obligând pârâtul Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice la 15.000 lei daune morale, în loc de 70.000 lei, menținând

în rest dispozițiile sentinței.

Recursul declarat de reclamant împotriva aceleiași decizii,

a fost respins ca nefondat.

La data de 9 octombrie 2009, reclamantul C.I. a formulat

cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 7318 din 8 iulie 2009, întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția

civilă

și de proprietate intelectuală, sub nr. 7930/1/2009.

În susținerea cererii, revizuentul a arătat că, în temeiul

dispozițiilor art. 504 și art. 506 C. proc. civ., la data de 23 septembrie

2002, a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

întrucât prin sentința penală nr. 94 din 14 iunie 1995, Tribunalul Militar

Teritorial București a dispus condamnarea acestuia la pedepse privative de

libertate de câte 4 ani și 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de influență și, respectiv, gestiune frauduloasă,

pentru care ulterior a fost achitat, solicitând 300.000 Euro daune materiale,

500.000 Euro daune morale și restabilirea situației anterioare.

Din aceste solicitări, instanțele de fond și apel au

stabilit și menținut doar acordarea sumei de 70.000 lei daune morale, iar

instanța de recurs a micșorat cuantumul acestora la suma de 15.000 lei.

Revizuentul arată că a solicitat instanței de recurs să se

pronunțe și cu privire la drepturile materiale aferente perioadei 07 octombrie

1994-13 mai 2002, cu rata inflației calculată la zi, recunoașterea vechimii în

muncă corespunzătoare aceleiași perioade, drepturile de echipament, acordarea

gradului corespunzător și a daunelor morale în cuantum de 500.000 Euro,

depunând în acest sens și note scrise detaliate, cu privire la criticile și

pretențiile formulate.

Prin decizia ce face obiectul cererii de revizuire,

instanța nu s-a pronunțat asupra aspectelor anterior menționate, dezvoltate și

explicitate prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, astfel încât, susține

revizuentul, se impune admiterea căii extraordinare de atac declarate.

Mai arată că data luării la cunoștință de conținutul

deciziei ce face obiectul revizuirii este 29 septembrie 2009.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de

tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară față de

aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte urmează a o respinge revizuirea ca

tardiv formulată, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi

exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se

întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea

tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu

pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru

exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile

prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii

definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după

evocarea fondului, de la pronunțare.

Din actele dosarului a rezultat că termenul de o lună

prevăzut de art. 324 alin. (1) a fost depășit, întrucât decizia a cărei

revizuire se solicită a fost pronunțată la 8 iulie 2009, iar cererea de

revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 a fost înregistrată la data de 9

octombrie 2009, cu încălcarea termenului legal enunțat.

Or, pentru cererea de revizuire a unei hotărâri pronunțată

de o instanță de recurs, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, prin

dispozițiile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., că termenul de revizuire de o

lună se va socoti de la pronunțarea hotărârii.

Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor

procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de

observat dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură

în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea

dispune altfel sau când partea dovedește că a

fost împiedicată printr-o

împrejurare mai presus de voința sa.

Deși revizuentul a motivat depășirea termenului legal de

depunere a cererii de revizuire, prin restricționarea accesului la serviciul

registratură datorită protestului magistraților, aceasta nu reprezintă o

împrejurare mai presus de voința părții, care să justifice depășirea terenului

legal, întrucât perioada de o lună ce reprezintă termenul de revizuire

aplicabil în cauză (8 iulie - 8 august 2009) se suprapunea cu

perioada vacanței judecătorești în care, potrivit

legii și regulamentului de

ordine interioară a instanțelor

judecătorești, programul de lucru cu publicul a fost doar redus, iar nu

suprimat; pe de altă parte, revizuentul avea posibilitatea expedierii cererii

prin poștă, astfel încât nu se poate

reține

că partea este, datorită acestor împrejurări, exonerată de obligația

legală de respectare a termenului de o lună, ci

își invocă propria lipsă de

diligentă.

Obligația de exercitare a drepturilor procesuale în cadrul

termenelor legale este expresia aplicării principiului privind dreptul

persoanelor la judecarea procesului în mod echitabil și într-un termen

rezonabil, așa cum este prevăzut de art. 6 din

Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În speță, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 alin.

(1) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului de

o lună prevăzut de textul menționat, împrejurare

față de care, dată fiind

prioritatea soluționării excepției de

tardivitate, celelalte aspecte subsumate motivului de revizuire prevăzut de

art. 322 pct. 2 C. proc. civ., nu mai fi analizate, în conformitate cu

dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod, excepția tardivității cererii

fiind o excepție procesuală de procedură, absolută și dirimantă, peremptorie,

ce face de prisos analiza fondului.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire urmează a

fi respinsă ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire

formulată de

revizuentul C.I. împotriva deciziei nr. 7318

din 8 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2010.