ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 890/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin Sentința civilă nr. 1428 din 20 octombrie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M.M., P.E., C.I., D.E. și D.D. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1.000 euro, în echivalent B.N.R. în RON la data plății reprezentând despăgubiri morale pentru condamnarea cu caracter politic suferită de D.P. în baza Sentinței penale nr. 445 din 11 octombrie 1958 pronunțată de Tribunalul Militar Craiova în Dosarul nr. 4747/1958, cu motivarea că reclamantul a suferit o condamnam politică din cele expres prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, impunându-se acordarea în compensație a sumei de 1.000 euro reprezentând despăgubiri morale care se adaugă reparațiilor morale și materiale deja primite.

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 213A de la 20 septembrie 2011 CA, în complet de divergență, cu majoritate a admis apelurile Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și al Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, a schimbat în parte sentința apelată, a respins ca neîntemeiat și capătul de cerere privind acordarea daunelor morale și a respins ca nefondat apelul reclamanților M.M., P.E., C.I., D.E.

și D.D., cu opinia separată în sensul respingerii apelurilor Statului Român și Ministerului Public ca nefondate, admiterii apelului reclamanților, schimbării în parte a sentinței și obligării pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 30.000 euro în echivalent în RON din ziua plății efective, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de reclamanți ca urmare a condamnării cu caracter politic al tatălui acestora. În motivare, s-a apreciat că nu se poate reține că un act legislativ care, la scurt timp, după emiterea lui, a fost contestat ca fiind contrar principiilor constituționale cărora trebuia să se subordoneze și care erau, în egală măsură, în vigoare la data formulării acțiunii în pretenții, poate reprezenta o bază legală solidă în censul jurisprudenței Curții Europene.

Împotriva acestei decizii, M.M., P.E., C.I., D.E. și D.D. au declarat recurs, solicitând admiterea recursului și acordarea despăgubirilor în cuantumul solicitat și probat la fond, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs, reclamanții au învederat că Decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010 prin care s-a declarat neconstituțional art. 5 alin. (1) lit. a) teza I a Legii nr. 221/2009 nu poate fi aplicată cauzelor aflate pe rol la data pronunțării, ci acelor acțiuni înregistrate ulterior publicării în M. Of., iar, sub aspectul cuantumului, instanța a acordat mult mai puțin decât s-a cerut, raportat la probele existente la dosar și avându-se în vedere suferințele îndurate de tatăl reclamanților la închisoare, precum și consecințele pe care arestarea acestuia le-a avut asupra vieții reclamanților.

Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente: Criticile formulate de reclamanți privind respingerea cererii de acordare a daunelor morale urmează a fi analizate din perspectiva Deciziei nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 789/7.11.2011. Problema de drept, care se pune în speță, nu este deci cea a îndreptățirii reclamantului la acordarea daunelor morale în condițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, ci aceea de a se stabili dacă respectivul text de lege mai poate fi aplicat cauzei supuse analizei, în condițiile în care a fost declarat neconstituțional, printr-un control de constituționalitate exercitat a posteriori, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în M. Of.

nr. 761/15.11.2010. Astfel, prevederile legale în raport de care reclamanții erau îndreptățiți la acordarea de daune morale - art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/1009 - au fost declarate neconstituționale ca urmare a exercitării a posteriori a controlului de constituționalitate și ulterior, ca și consecință a nepunerii acesteia de Parlament în acord cu prevederile constituționale în termen de 45 de zile de la data publicării Deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2011 în M. Of. - 15 noiembrie 2010, aceste prevederi și-au încetat efectele juridice, ceea ce înseamnă că nu mai pot fi aplicate și nu mai sunt obligatorii, la fel ca normele abrogate.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile legii fundamentale, pe durata acestui termen respectivele dispoziții fiind suspendate de drept. La alin. (4) al articolului menționat se prevede că deciziile Curții Constituționale, de la data publicării în M. Of. al României, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, aceleași dispoziții regăsindu-se și în textul cuprins la art. 31 din Legea nr. 47/1992 referitoare la organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare.

În raport de această reglementare, constituțională și legală, s-a pus problema dacă declararea neconstituționalității unui text de lege prin decizie a Curții Constituționale, care produce efecte pentru viitor și erga omnes, se aplică și acțiunilor în curs sau numai situației celor care nu au formulat încă o cerere în acest sens. Se reține că această problemă de drept a fost dezlegată prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte în soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că s-a stabilit că Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale produce efecte juridice asupra proceselor în curs de judecată la data publicării acesteia în M. Of., cu excepția situației în care la această dată era deja pronunțată o hotărâre definitivă.

Cu alte cuvinte, urmare a Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional în M. Of. Or, în speță, la data publicării în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010 a Deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010, nu se pronunțase în apel decizia atacată, cauza nefiind deci soluționată definitiv la data publicării respectivei decizii, astfel încât, Înalta Curte apreciază că reclamanții nu aveau speranța legitimă a dreptului conferit prin lege în sensul prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Nu se poate spune, deci, că fiind promovată acțiunea la un moment la care era în vigoare art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, aceasta ar presupune ca efectele textului de lege să se întindă pe toată durata desfășurării procedurii judiciare, întrucât nu suntem în prezența unui act juridic convențional ale cărui efecte să fie guvernate după regula tempus regit actum. Dimpotrivă, este vorba despre o situație juridică obiectivă și legală, în desfășurare, căreia îi este incident noul cadru normativ creat prin declararea neconstituționalității, ivit înaintea definitivării sale. Cum norma tranzitorie cuprinsă la art. 147 alin. (4) din Constituție este una imperativă de ordine publică, aplicarea ei generală și imediată nu poate fi tăgăduită, deoarece altfel ar însemna ca un act neconstituțional să continue să producă efecte juridice, ca și când nu ar fi apărut niciun element nou în ordinea juridică, ceea ce Constituția refuză în mod categoric.

Pe de altă parte împrejurarea, că deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor dă expresie unui alt principiu constituțional, acela al neretroactivității, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite. În speță, nu există însă un drept definitiv câștigat, iar reclamantul nu era titularul unui bun susceptibil de protecție în sensul art. 1 Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 nu exista o hotărâre definitivă, care să fi confirmat dreptul său. Concluzionând, prin intervenția instanței de contencios constituțional, urmare a sesizării acesteia cu o excepție de neconstituționalitate, s-a dat eficiență unui mecanism normal într-un stat democratic, realizându-se controlul a posteriori de constituționalitate.

De aceea, nu se poate susține că prin constatarea neconstituționalității textului de lege și lipsirea lui de efecte erga omnes și ex nunc ar fi afectat procesul echitabil, pentru că acesta nu se poate desfășura făcând abstracție de cadrul normativ legal constituțional, ale cărui limite au fost determinate în respectul preeminenței dreptului, al coerenței și al stabilității juridice. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C.I., D.D., D.E., M.M. și P.E. împotriva Deciziei civile nr. 213 A din 20 septembrie 2011 CA pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C.I., D.D., D.E., M.M și P.E. împotriva Deciziei civile nr. 213 A din 20 septembrie 2011 CA pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2013. Procesat de GGC - AS