ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1562/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1562/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra cererii de revizuire
de față;
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la 23
aprilie 2009, revizuenta A.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimații
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Cluj să se dispună anularea deciziei civile nr. 4156 din 27 martie 2009
pronunțată de instanța supremă, pretins contrară deciziei nr. 397 din 07 mai
2008 a Curții de Apel Bacău, secția civilă minori și familie, conflicte de
muncă și asigurări sociale.
Invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C.
proc. civ., revizuenta a susținut că s-a adresat instanței de judecată cu o
acțiune în daune, prin care a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin
Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. Cluj, în temeiul art. 504 C. proc.
pen., proces finalizat prin sentința civilă nr. 590 din 13 septembrie 2007 a
Tribunalului Cluj.
Prin hotărârea mai sus menționată,
tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâtul Statul Român
prin Ministerul Finanțelor Publice (D.G.F.P. Cluj) la 150.000 lei, despăgubiri.
Această sentință a rămasă definitivă
prin respingerea apelurilor declarate de reclamanta A.M. și de pârâtul Statul
Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. Cluj, conform deciziei
civile nr. 131/ A din 16 mai 2008 a Curții de Apel Cluj și, ulterior
irevocabilă, prin decizia nr. 4156 din 27 martie 2009 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, ca urmare a
respingerii recursului declarat de reclamantă.
Revizuenta arată că, printr-o altă
acțiune, introdusă la 23 mai 2006 pe rolul Tribunalului Neamț, Secția civilă a
solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău
și Ministerul Justiției, obligarea acestora la plata drepturilor salariale,
pricină că a făcut obiectul unui alt dosar, respectiv 1174/C/2006 al
Tribunalului Neamț, soluționat prin sentința civilă nr. 650 din 12 iunie 2007,
prin care s-a admis cererea și s-a dispus obligarea pârâților la drepturile
salariale aferente perioadei 18 iunie 2002-15 martie 2006, cu aplicarea
corespunzătoare a indicelui de inflație.
Se arată de către revizuentă că,
decizia irevocabilă din primul dosar (având ca obiect daune), nr. 4156 din 27
martie 2009 a instanței supreme este potrivnică deciziei nr. 397 din 07 mai
2008 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, minori și familie conflicte de
muncă și asigurări sociale.
Prin decizia mai sus menționată s-a
respins recursul declarat de Tribunalul Neamț împotriva sentinței 650 din 12
iunie 2007 a Tribunalului Neamț, s-a admis recursul declarat de Ministerul
Justiției, s-a modificat în parte sentința,în sensul respingerii ca nefondat al
capătului de cerere privind plata drepturilor salariale, menținându-se
celelalte dispoziții ale sentinței recurate. (al doilea dosar având ca obiect
drepturi salariale).
Examinând cererea de revizuire,
raportat la dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea va constata că
aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce succed.
Prin decizia civilă nr. 4156 din 27
martie 2009 a instanței supreme s-a respins ca nefondat, recursul declarat de
reclamanta A.M. împotriva deciziei nr. 131/ A din 16 mai 2008 a Curții de Apel
Cluj, Secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie.
Reglementată ca o cale extraordinară
de atac de retractare, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele
expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 322 alin. (1)
din același cod, obiect al revizuirii, în accepțiunea legiuitorului, îl
constituie hotărârile rămase
definitive în
instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile
date de instanțele de recurs, atunci
când evocă fondul
Această cerință reprezintă o condiție
obligatorie, imperativă, de la care părțile nu pot deroga, astfel că, în speță,
decizia atacată prin intermediul acestei căi extraordinare de atac nu este
susceptibilă de revizuire, întrucât nu evocă fondul, pentru a putea fi
îndeplinită condiția de admisibilitate stabilită de textul procedural mai sus
evocat.
De altfel,
este de observat că nu sunt îndeplinite nici condițiile cazului de
contrarietate, indicat de revizuentă, ca temei juridic al cererii de revizuire,
art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neexistând identitate de părți, având aceeași
calitate, în speță, invocându-se pricini diferite, una având ca obiect daune,
conform art. 504 C. proc. pen. penală, iar cea de-a doua fiind o acțiune având
ca obiect, drepturi salariale.
Așa fiind, Înalta Curte va respinge
cererea de revizuire, apreciind că nu sunt întrunite condițiile art. 322 alin.
(1) și pct. 7 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire
formulată de A.M. împotriva deciziei nr. 4156 din 27 martie 2009 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.