ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1562/2010

Deliberând asupra cererii de revizuire de față; Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la 23 aprilie 2009, revizuenta A.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj să se dispună anularea deciziei civile nr. 4156 din 27 martie 2009 pronunțată de instanța supremă, pretins contrară deciziei nr. 397 din 07 mai 2008 a Curții de Apel Bacău, secția civilă minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale. Invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a susținut că s-a adresat instanței de judecată cu o acțiune în daune, prin care a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P.

Cluj, în temeiul art. 504 C. proc. pen., proces finalizat prin sentința civilă nr. 590 din 13 septembrie 2007 a Tribunalului Cluj. Prin hotărârea mai sus menționată, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice (D.G.F.P. Cluj) la 150.000 lei, despăgubiri. Această sentință a rămasă definitivă prin respingerea apelurilor declarate de reclamanta A.M. și de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. Cluj, conform deciziei civile nr. 131/ A din 16 mai 2008 a Curții de Apel Cluj și, ulterior irevocabilă, prin decizia nr. 4156 din 27 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, ca urmare a respingerii recursului declarat de reclamantă.

Revizuenta arată că, printr-o altă acțiune, introdusă la 23 mai 2006 pe rolul Tribunalului Neamț, Secția civilă a solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău și Ministerul Justiției, obligarea acestora la plata drepturilor salariale, pricină că a făcut obiectul unui alt dosar, respectiv 1174/C/2006 al Tribunalului Neamț, soluționat prin sentința civilă nr. 650 din 12 iunie 2007, prin care s-a admis cererea și s-a dispus obligarea pârâților la drepturile salariale aferente perioadei 18 iunie 2002-15 martie 2006, cu aplicarea corespunzătoare a indicelui de inflație. Se arată de către revizuentă că, decizia irevocabilă din primul dosar (având ca obiect daune), nr. 4156 din 27 martie 2009 a instanței supreme este potrivnică deciziei nr. 397 din 07 mai 2008 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, minori și familie conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin decizia mai sus menționată s-a respins recursul declarat de Tribunalul Neamț împotriva sentinței 650 din 12 iunie 2007 a Tribunalului Neamț, s-a admis recursul declarat de Ministerul Justiției, s-a modificat în parte sentința,în sensul respingerii ca nefondat al capătului de cerere privind plata drepturilor salariale, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței recurate. (al doilea dosar având ca obiect drepturi salariale). Examinând cererea de revizuire, raportat la dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea va constata că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce succed. Prin decizia civilă nr. 4156 din 27 martie 2009 a instanței supreme s-a respins ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.M.

împotriva deciziei nr. 131/ A din 16 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, Secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie. Reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Astfel, potrivit art. 322 alin. (1) din același cod, obiect al revizuirii, în accepțiunea legiuitorului, îl constituie hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de instanțele de recurs, atunci când evocă fondul Această cerință reprezintă o condiție obligatorie, imperativă, de la care părțile nu pot deroga, astfel că, în speță, decizia atacată prin intermediul acestei căi extraordinare de atac nu este susceptibilă de revizuire, întrucât nu evocă fondul, pentru a putea fi îndeplinită condiția de admisibilitate stabilită de textul procedural mai sus evocat.

De altfel, este de observat că nu sunt îndeplinite nici condițiile cazului de contrarietate, indicat de revizuentă, ca temei juridic al cererii de revizuire, art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neexistând identitate de părți, având aceeași calitate, în speță, invocându-se pricini diferite, una având ca obiect daune, conform art. 504 C. proc. pen. penală, iar cea de-a doua fiind o acțiune având ca obiect, drepturi salariale. Așa fiind, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, apreciind că nu sunt întrunite condițiile art. 322 alin. (1) și pct. 7 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de A.M. împotriva deciziei nr. 4156 din 27 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.