ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 495/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele

:

Prin

decizia civilă nr. 850 din 14 martie 2012 pronunțată în dosarul nr.

2204.1/115/2008*, Curtea de Apel Timișoara

a respins recursul formulat de către reclamantul D.I.

împotriva

sentinței civile nr. 1808 din 07

noiembrie 2011, pronunțată de către Tribunalul

Caraș-Severin în

contradictoriu cu pârâta SC „E." SRL Mehadia.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare D.I.,

arătând că decizia din 14 martie 2012

este nelegală întrucât anulează o altă decizie, și anume, decizia nr. 1733 din 12

iulie 2010, dată tot de aceeași instanță, care a dispus rejudecarea prezentului

dosar și prevedea obligativitatea, pentru Tribunalul Caraș-Severin, de a

solicita, către SC E. SRL,

dovada

comunicării deciziei nr. 20 din 01 decembrie 2000 de concediere lucru,

care

nu s-a realizat nici în prezent.

De asemenea, a arătat că instanța de

recurs nu a luat în seama faptul că martorul principal C.I., se află în relație

de dușmănie cu contestatorul, iar în acest caz Codul procedură civilă are

restricții privind mărturia sub jurământ.

Există un precedent judiciar în cazul acestei cauze, ce

privește

tot pe SC E.

SRL, și anume, în dosarul nr. 889/115/2008, unde, tot pe lipsa comunicării

deciziei de concediere pentru același art. 55 C. muncii, SC E. SRL a pierdut

procesul cu reclamanta.

Prin

decizia civilă nr. 1456 din 30 mai 2012 pronunțată în dosarul nr. 403/59/2012,

Curtea de Apel Timișoara

a

respins contestația în anulare, reținând, în esență, că cererea nu se

circumscrie exigențelor prevăzute de art. 318 C. proc. civ., iar eventualele

greșeli de judecată ce au fost invocate de contestator, și reale de ar fi, nu-i

pot conferi dreptul de a promova un „recurs" la recurs.

Împotriva

acestei decizii a formulat recurs D.I.,

arătând că decizia atacată este nelegală deoarece

menține o hotărâre

judecătorească

ce contravine dispozițiilor Codului muncii, și pe cale

de consecință, o decizie de concediere neconformă legii, prin care se

consacră

o gravă eroare judiciară.

Mai

arată că instanțele anterioare au interpretat greșit dispozițiile legale

incidente în cauză, procesul a durat excesiv de mult, pârâta a întârziat cu

toate mijloacele de probă, pe unele neprezentându-le, întrucât nu există, iar

martorul propus de aceasta a atestat lucruri neadevărate.

Examinând

recursul în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei

analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de

caracterul său peremptoriu, înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil,

pentru următoarele considerente:

Căile de atac

reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se

poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești

și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o

garanție a respectării drepturilor lor

fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții

imperative, de la care

nu se poate deroga,

deoarece se întemeiază pe interesul general de a

înlătura orice cauze

care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Recursul

este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare,

prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se

exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit

art. 320 alin. (3) C. proc. civ. „Hotărârea dată în contestație este supusă

acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Aceasta înseamnă că, în cazul în care contestația în

anulare s-a judecat de către o instanță de recurs, hotărârea dată în

contestație nu

mai este

susceptibilă de recurs, ea fiind irevocabilă.

Hotărârea obiect al prezentului recurs, respectiv,

decizia civilă

nr. 1456

din 30 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale a fost dată în soluționarea contestației în anulare împotriva

deciziei civile nr. 850 din 14 martie 2012 a aceleiași instanțe, fiind, deci, o

decizie irevocabilă.

Față de

aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei

instanțe de recurs este inadmisibil, o

asemenea

hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi

de atac.

O

asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de

atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul

lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Pentru

aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de contestatorul D.I. împotriva deciziei nr. 1456 din 30 mai 2012 a

Curții de Apel Timișoara - secția litigii de muncă și asigurări sociale

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 6 februarie 2013.