ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 495/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele : Prin decizia civilă nr. 850 din 14 martie 2012 pronunțată în dosarul nr. 2204.1/115/2008*, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul formulat de către reclamantul D.I. împotriva sentinței civile nr. 1808 din 07 noiembrie 2011, pronunțată de către Tribunalul Caraș-Severin în contradictoriu cu pârâta SC „E." SRL Mehadia. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare D.I., arătând că decizia din 14 martie 2012 este nelegală întrucât anulează o altă decizie, și anume, decizia nr. 1733 din 12 iulie 2010, dată tot de aceeași instanță, care a dispus rejudecarea prezentului dosar și prevedea obligativitatea, pentru Tribunalul Caraș-Severin, de a solicita, către SC E. SRL, dovada comunicării deciziei nr. 20 din 01 decembrie 2000 de concediere lucru, care nu s-a realizat nici în prezent.

De asemenea, a arătat că instanța de recurs nu a luat în seama faptul că martorul principal C.I., se află în relație de dușmănie cu contestatorul, iar în acest caz Codul procedură civilă are restricții privind mărturia sub jurământ. Există un precedent judiciar în cazul acestei cauze, ce privește tot pe SC E. SRL, și anume, în dosarul nr. 889/115/2008, unde, tot pe lipsa comunicării deciziei de concediere pentru același art. 55 C. muncii, SC E. SRL a pierdut procesul cu reclamanta. Prin decizia civilă nr. 1456 din 30 mai 2012 pronunțată în dosarul nr. 403/59/2012, Curtea de Apel Timișoara a respins contestația în anulare, reținând, în esență, că cererea nu se circumscrie exigențelor prevăzute de art. 318 C. proc.

civ., iar eventualele greșeli de judecată ce au fost invocate de contestator, și reale de ar fi, nu-i pot conferi dreptul de a promova un „recurs" la recurs. Împotriva acestei decizii a formulat recurs D.I., arătând că decizia atacată este nelegală deoarece menține o hotărâre judecătorească ce contravine dispozițiilor Codului muncii, și pe cale de consecință, o decizie de concediere neconformă legii, prin care se consacră o gravă eroare judiciară. Mai arată că instanțele anterioare au interpretat greșit dispozițiile legale incidente în cauză, procesul a durat excesiv de mult, pârâta a întârziat cu toate mijloacele de probă, pe unele neprezentându-le, întrucât nu există, iar martorul propus de aceasta a atestat lucruri neadevărate.

Examinând recursul în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale. Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ. „Hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată". Aceasta înseamnă că, în cazul în care contestația în anulare s-a judecat de către o instanță de recurs, hotărârea dată în contestație nu mai este susceptibilă de recurs, ea fiind irevocabilă. Hotărârea obiect al prezentului recurs, respectiv, decizia civilă nr. 1456 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a fost dată în soluționarea contestației în anulare împotriva deciziei civile nr. 850 din 14 martie 2012 a aceleiași instanțe, fiind, deci, o decizie irevocabilă.

Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac. O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul D.I. împotriva deciziei nr. 1456 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara - secția litigii de muncă și asigurări sociale Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2013.