ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 76/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 76/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 5 aprilie 2012 pe rolul acestei instanțe,

revizuentul M.V. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 464/ R din 7 martie

2012 pronunțată de Curtea de apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, invocând motivele de

revizuire prevăzute de art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.

Sub aspectul motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct.

2, se

susține că, din eroare, instanța s-a

pronunțat asupra unor lucruri care nu

s-au

cerut, întrucât intimata nu a invocat prin întâmpinarea depusă la

termenul

din data de 12 august 2010 excepția tardivității, instanța

pronunțându-se asupra unei excepții care nu s-a

cerut.

Tot din eroare,

instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute.

Revizuentul susține că instanța în rejudecare nu

a respectat îndrumările date prin decizia nr.651/ R din 24 mai 2011 și a omis

să se pronunțe cu privire la modalitatea de comunicare a deciziei de concediere

emisă de

intimată sub nr. 98/2009 și momentul de la care a început să

curgă termenul de contestare. De asemenea, au fost nesocotite și dispozițiile

date prin decizia irevocabilă nr.775/ R din 14 iunie 2011 prin care s-a

dispus pentru instanța de rejudecare după casare

să analizeze cauza și prin prisma celorlalte motive de recurs invocate, cu

precădere procedura de comunicare a deciziei de concediere nr. 98/2009, ținând

cont că și în

această materie se aplică dispozițiile codului de

procedură civilă cum

dispune expres art.268

alin. (1) coroborat cu art.275 din C. muncii.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se susține că hotărârea atacată este contrară

deciziilor nr.

651/ R și nr. 775/ R

pronunțate de aceiași instanță

Examinând cererea de revizuire, în raport de condițiile

de

admisibilitate prevăzute de art. 322 C.

proc. civ., astfel cum statuează art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte

constată următoarele:

Litigiul soluționat irevocabil prin hotărârea a cărei

revizuire se solicită a avut ca obiect acțiunea formulată de reclamantul M.V.

în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SA Brașov, prin care s-a solicitat să se

anuleze Decizia nr.98 emisă la data de 08 mai 2009, să fie reîncadrat

reclamantul în funcția avută anterior în cadrul societății pârâte și să fie

obligată pârâta la plata tuturor drepturilor salariale indexate și

reactualizate, calculate din data de

08 mai

2009 și până la data reîncadrării efective a reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 1558 din 18 noiembrie 2010,

Tribunalul Covasna a admis excepția tardivității formulării acțiunii, a respins

excepția autorității de lucru judecat ca

rămasă fără obiect și a respins ca

tardivă cererea contestatorului M.V.

în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SA Brașov.

Această hotărâre a devenit irevocabilă prin

decizia civilă nr. 241/ VM

din 25 februarie 2011 prin care Curtea de

Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, litigii de

muncă și asigurări sociale, a respins recursul declarat de reclamantul M.V.

împotriva sentinței civile nr. 1558 din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului

Covasna.

Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare,

reclamantul M.V., invocând dispozițiile art.318 teza a ll-a C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr.651/ R din 24 mai 2011, Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale a admis contestația în anulare formulată de

contestatorul M.V. împotriva deciziei civile nr.

241/M din 25

februarie 2011 a aceleiași instanțe, pe care a anulat-o și

a fixat termen pentru rejudecarea recursului.

Prin decizia nr. 775/ R din 14 iunie 2011, Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale, a admis recursul declarat de contestatorul M.V. împotriva

sentinței civile nr. 1558 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul

Covasna, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul

Covasna.

După casare, cauza a fost reînregistrată pe rolul

Tribunalului Covasna la data de 29 iunie 2011.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 2283 din 27 octombrie

2011 pronunțată de Tribunalul Covasna au fost respinse excepțiile autorității

de lucru judecat și excepția lipsei de interes,

invocate de partea intimată, a fost admisă excepția tardivității introducerii

contestației și în consecință a fost respinsă ca tardiv introdusă contestația

formulată de contestatorul

M.V. în contradictoriu cu intimata SC P.C. SA

Brașov.

Prin decizia civilă nr.464/ R din 7 martie 2012, Curtea

de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, litigii de

muncă și asigurări sociale, a respins recursul declarat de recurentul

contestator

M.V. împotriva sentinței civile

nr. 2283 din 27 octombrie 2011

a Tribunalului Covasna, pe care a

menținut-o.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de recurs a reținut

că recurentul nu a invocat niciunul din motivele de casare prevăzute de

dispozițiile procedurale, iar împrejurarea că excepția de tardivitate nu a

fost invocată de către intimată, nu se

circumscrie prevederii art.304 pct.5 C. proc. civ., de natură să atragă

neregularitatea prevăzută sub

sancțiunea nulității.

S-a arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile art.268 alin. (4)

din C. muncii, întrucât actul emis de intimată constând în Decizia nr. 98 din 8

mai 2009 reprezintă doar un act de constatare a încetării de drept a

raporturilor de muncă de către angajator și nu o decizie de sancționare,

situație în care angajatorul are obligația comunicării deciziei în modalitatea

prevăzută de norma specială.

Instanța de recurs a constatat că, indiferent de momentul

luării la cunoștință despre conținutul deciziei nr.98 din 8 mai 2009, respectiv

la data înregistrării contestației în anulare din 28 aprilie 2010, data

introducerii primei contestații împotriva acestei

decizii, 3 decembrie 2009 sau la

termenul din 15 martie 2010, când i-a

fost comunicată în formă scrisă, excepția de tardivitate este întemeiată în

raport cu data introducerii acțiunii care conchide datei de 1 iulie 2010.

S-a reținut că este

nefondată și susținerea din recurs care vizează

desfacerea abuzivă a

contractului de muncă, precum și neîndeplinirea condițiilor de formă și de fond

în emiterea și comunicarea Deciziei nr. 98/2009, în condițiile existentei unei

solicitări a reclamantului de încetare a raporturilor de muncă și a comunicării

acordului societății în acest sens.

În finalul considerentelor, instanța de recurs a arătat că

prin hotărârile judecătorești anterioare s-a statuat cu putere de lucru judecat

că reclamantul nu mai poate pretinde

reintegrarea sa în funcția deținută anterior ca o consecință a încetării legale

a raporturilor de muncă.

Hotărârea astfel motivată de instanța de recurs este atacată

pe calea cererii de revizuire, susținându-se, ca motive de revizuire, cele

prevăzute de art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.

Înalta Curte găsește

cererea inadmisibilă, pentru următoarele

considerente:

Calea extraordinară de atac a revizuirii se poate exercita,

astfel

cum prevede art. 322 C. proc. civ.,

împotriva hotărârilor rămase

definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și împotriva

hotărârilor

date în recurs, atunci când evocă fondul.

În principiu, cerința evocării fondului este necesară pentru

admisibilitatea cererii de revizuire în toate situațiile în care hotărârea

supusă revizuirii este dată de instanța de recurs.

Cu

titlu de excepție, în doctrină și în practica judiciară s-a reținut

că, în cazul unora dintre motivele de revizuire,

cum ar fi pentru motivele

prevăzute de art. 322 pct. 4 C. proc. civ.

(pentru condamnarea

judecătorului), de art.

322 pct. 7 și 8 C. proc. civ. (existența unor

hotărâri definitive

potrivnice și împiedicarea părții de a se înfățișa la judecată dintr-o

împrejurare mai presus de voința sa), pot fi revizuite

toate hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, chiar dacă prin ele

nu

se evocă fondul.

În speță, prin decizia

nr.464/ R din 7 martie 2012, Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a

respins recursul reclamantului, menținând astfel

situația de fapt și soluția dată de instanța de fond raportului juridic

dedus

judecății.

Această manieră de

rezolvare a litigiului nu reprezintă o evocare a fondului, pentru ca soluția să

fie, în principiu susceptibilă de revizuire, cel puțin din perspectiva motivului

de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

(care vizează

situația în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut

sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a

cerut).

Constatând că nu

există niciun impediment în aplicarea dispozițiilor

art. 322 C. proc.

civ. sub aspectul condiției de admisibilitate

privind

evocarea fondului prin hotărârea supusă revizuirii, atunci când ea este

pronunțată de o instanță de recurs, Înalta Curte constată că decizia

nr.464/

R din 7 martie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, nu

îndeplinește această condiție, astfel încât

cererea de revizuire întemeiată

pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C.

proc. civ., este inadmisibilă.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., căruia i se recunoaște în doctrină și în

practica

judecătorească, posibilitatea

invocării și în cazul hotărârilor instanțelor de

recurs care nu evocă

fondul, înalta Curte constată că intervine un alt

argument de inadmisibilitate, respectiv acela că, atât hotărârea supusă

revizuirii, cât și cele față de care se afirmă contrarietatea, sunt

pronunțate în cadrul aceluiași proces, în faze

procesuale diferite.

Or, „una și aceeași

pricină" în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu semnifică situația

pronunțării a două hotărâri, în același proces, în stadii

procesuale

diferite ale acestuia. Textul are în vedere întrunirea condiției triplei

identități, de părți, obiect și cauză, cu privire la două cereri de chemare în

judecată distincte, soluționate în două dosare separate, în

așa fel încât soluționarea celei de-a doua a adus

atingere puterii de lucru

judecat a soluției pronunțate în prima.

În situația din

speță, această cerință nu este îndeplinită, revizuentul

susținând

contrarietatea deciziei finale a instanței de recurs, în raport cu a altă

decizie a instanței de recurs într-un ciclu procesual anterior (decizia civilă

nr. 775/ R din 14 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale de

desființare și trimitere a cauzei spre rejudecare în fond la prima instanță) și

cu o decizie pronunțată în contestație în anulare

(decizia civilă nr.651/ R din 24 mai 2011, Curtea de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale, de admitere a contestației în anulare și rejudecare a

recursului), ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte va respinge

cererea

de revizuire formulată de

revizuentul M.V. împotriva deciziei

civile nr. 464/ R din 7 martie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și

familie, litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

revizuentul M.V. împotriva deciziei civile nr.

464/ R din 7

martie 2012 pronunțată de Curtea de apel Brașov, secția civilă

și

pentru cauze cu minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 ianuarie 2013.