ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.04.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1814/2013

HOTĂRÂRE
24.04.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1814/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 13 februarie 2012, revizuenta SC A. SRL Sf. Gheorghe, a solicitat, în

contradictoriu cu intimata SC F. SRL Ilieni, revizuirea deciziei civile nr. 117/AP/2010

a Curții de Apel Brașov, cu consecința rejudecării în fond a litigiului, schimbării

în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de intimata SC

În drept, au fost

invocate prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ..

Intimata SC

revizuire, față de momentul pronunțării actului pretins nou (hotărârea judecătorească

irevocabilă pronunțată în materia contenciosului administrativ) - 16 octombrie 2006.

Prin decizia civilă

nr. 62/AP din 29 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale,

a fost respinsă excepția tardivității formulării cererii de revizuire și a fost

respinsă cererea formulată de revizuienta SC A. SRL Sf. Gheorghe privind revizuirea

deciziei civile nr. 117/Ap din  21 decembrie 2010 a Curții de Apel Bsașov.

În motivarea hotărârii,

cu privire la excepția tardivității formulării cererii de revizuire, instanța a

reținut că. potrivit dispozițiilor art. 324 pct. 4 C. proc. civ., termenul de o

lună se calculează din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă. Raportat

la circumstanțele de fapt expuse, revizuenta nefiind parte în dosarul în care s-a

pronunțat soluția de contencios administrativ, termenul se socotește dovedit de

la data de 13 ianuarie 2012, care corespunde solicitării adresate de revizuenta

organului financiar teritorial pentru a comunica situația procesului-verbal evocat.

Așa fiind, înregistrarea la postă a plicului conținând cererea de revizuire la data

de 10 februarie 2012, dovedește formularea în termen a cererii.

Raportat la prevederile

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în ceea ce privește fondul cererii de revizuire,

instanța a reținut că nu poate fi admisă retractarea unei hotărâri câtă vreme înscrisurile

- hotărârile judecătorești pronunțate în contencios administrativ in anul 2007

- s-au aflat nu doar în arhiva unei societăți comerciale, SC F. SRL, dar au

intrat în circuitul de publicitate, larg mediatizat prin sistemul informatic de

evidență al instanțelor judecătorești. Asemenea înscrisuri nu se pot considera ca

fiind reținute de partea potrivnică, ori că nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare

de forță majoră.

Pe de altă parte,

valoarea de înscris nou, în înțelesul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., justifică retractarea unei hotărâri pe considerentul că partea interesată

a fost în imposibilitate de a releva instanței care a pronunțat hotărârea a cărei

revizuire se cere, adevărata situație de fapt, care ar fi oferit pricinii o altă

dezlegare.

Or, anularea,

pretins ascunsă, a procesului-verbal indicat de revizuenta, s-a apreciat că nu ar

avea nici în momentul de față vreo influență asupra soluției pe fondul litigiului

existent între părți. Admiterea pretențiilor intimatei a avut ca temei concluziile

raportului de expertiză care a determinat incorporarea lucrărilor suplimentare în

patrimonial revizuentei, coroborat cu celelalte înscrisuri dar și cu declarațiile

martorilor audiați. Singurul element comun, atestat în hotărârea atacată și hotărârea

dată în anularea procesului-verbal, îl constituie atitudinea dirigintelui de șantier,

apreciată ca acceptare sau nu a lucrărilor suplimentare. Însă, la anularea actului,

instanța de contencios administrativ a avut în vedere noțiunea de certitudine a

lucrărilor, evaluată greșit de organul financiar, acesta fiind argumentul care a

condus Ia anularea actelor de constatare, între care și procesul-verbal în discuție.

Referitor la defăimarea

unor înscrisuri de către revizuenta, tendință cuprinsă temeiului de revizuire înscris

în pct. 4 al art. 322 C. proc. civ., Curtea de Apel, a reținut că doar în măsura

dovedirii falsului în mod definitiv al acestora, revizuenta ar putea promova, eventual,

o nouă cale de retractare.

În termen legal,

împotriva deciziei nr. 62/AP din 29 mai pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cau minori și de familie de conflicte de muncă și asigurări sociale,

revizuenta SC A. SRL Sf. Gheorghe, a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct.

5, 7, și 9 solicitând admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii cu trimitere

spre rejudecare a revizuiri, și, în subsidiar, modificarea hotărârii recurate, în

sensul admiterii cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

În motivare, recurenta

critică hotărârea atacată sub aspectul nepronunțării instanței asupra excepției

inadmisibilității cererii de revizuire, excepție invocată de intimat. Art. 129 C.

proc. civ., arată recurenta-revizuentă, impune judecătorului să hotărască asupra

obiectului cererii depuse judecății, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1)

de recurs prevăzut la art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În opinia recurentei,

o altă deficiență a hotărârii recurate este aceea că instanța a constatat greșit

că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 322 alin. (5) C. proc. civ.

În acest context

susține, în esență, că înscrisurile noi, respectiv sentința civila nr. 543 din 26

aprilie 2007 a Tribunalului Covasna și decizia de contencios administrativ-fiscal

din data de 16 octombrie 2007 pronunțată de către Curtea de Apel Brașov, ambele

pronunțate în Dosarul nr. 140/119/2006, precum și toate înscrisurile depuse de către

intimata-reclamantă în acest dosar, au existat la data pronunțării hotărârii ce

se cere a fi revizuită.

Înscrisurile

noi nu au putut fi prezentate de către recurentă instanței întrucât aceasta nu a

fost parte în raportul administrativ fiscal născut între intimată și organul fiscal

și finalizată prin procesul-verbal din data de 22 iunie 2006 anulată prin înscrisurile

noi, înscris folosit ca probă de către intimata-reclamantă (dosarul de fond). Susține

că SC A. SRL nu a avut cunoștință de existența acestor acte, de care a aflat ulterior,

chiar de la intimată, în cadrul unor discuții, în timp ce intimata a deținut aceste

înscrisuri pe parcursul procesului și le-a reținut cu viclenie. Apreciază că înscrisurile

noi menționate sunt determinante în darea hotărârii.

Consideră că motivarea

curții de apel este contradictorie când acceptă drept dovedite pentru soluționarea

excepției de tarditivitate „împrejurările descoperirii" înscrisurilor noi,

dar afirmă că SC A. SRL putea avea cunoștința de aceste înscrisuri noi din sistemul

informatic al instanțelor, deși toate înscrisurile care sunt întocmite în raporturi

fiscale sunt protejate de lege prin secretul fiscal și sistemul informatic nu conține

elemente prin care puteau face legătura între procesul-verbal din data de 22

august 2006 și Dosarul civil nr. 140/119/2006.

Pentru cuantificarea

obiectului cererii se impune a fi administrate probe noi astfel cum a solicitat

în revizuire: interogatoriul apelantei, reaudierea martorului M.V. și dispunerea

efectuării unei noi expertize în construcții și a unei expertize contabile, probe

neîngăduite în recurs față de prevederile art. 305 C. proc. civ., și, pentru ca

instanța de apel să se pronunțe în dispozitiv asupra tuturor excepțiilor ridicate,

se impune admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În subsidiar,

solicită admiterea cererii de revizuire și rejudecarea în fond a litigiului, modificarea

în tot a deciziei atacate nr. 117/2010 a Curții de Apel Brașov, în sensul respingerii

apelului formulat de câtre SC F. SRL.

Prin prisma înscrisurilor

noi, susține recurenta, se impune reaprecierea stării de fapt cu administrarea unor

probatorii noi și complete.

Intimata SC

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate,

constată următoarele:

Referitor Ia motivul

de recurs potrivit căruia Curtea de Apel nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilitătii

cererii de revizuire Înalta Curte constată că prin întâmpinarea formulată de intimata

SC F. SRL aceasta a formulat trei motive de apărare in temeiul cărora a solicitat

respingerea cererii de revizuire și anume, tardivitatea introducerii cererii raportat

la dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., admisibilitatea cererii

de revizuire în raport de dispozițiile art.322 pct. 5 4 C. proc. civ. și referitor

la defăimarea de înscrisuri și procedura prevăzută de dispozițiile art. 180-184

Curtea de apel

a analizat în decizia recurată toate motivele din cererea de revizuire cât și pe

cele din apărările formulate de intimată, așa cum rezultă din considerentele deciziei

și s-a pronunțat asupra lor.

Faptul că inițial

Curtea de Apel a calificat admisibilitatea cererii de revizuire, invocată de de

intimată ca o excepție și apoi ca o apărare de fond și a respins cererea de revizuire

motivând în mod legal, în raport de dispozițiile legale incidente, precitate, că

în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. privind caracterul

de înscris nou al deciziei invocate de revizuentă ca motiv de admitere a cererii

de revizuire, nu conferă revizuentei dreptul de a invoca acest aspect ca motiv

de recurs pentru trei motive.

nu poate invoca o apărare formulată de partea adversă, asupra căreia instanța nu

s-a pronunțat, acest drept avându-l exclusiv partea adversă care a formulat această

cerere. Cu alte cuvinte, numai partea care a formulat o cerere în fața unei instanțe

are dreptul de a ataca hotărârea instanței pentru nepronunțarea asupra acestei cereri.

cererii de revizuire privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 322 pct.

5 a fost analizat pe larg de curtea de apel, fiind tratat ca o apărare de fond.

cele două motive expuse, este evident că revizuenta încearcă, în mod speculativ,

să invoce ca motiv de recurs, un aspect formal, și anume că nu s-ar fi menținut

„calitatea" de excepție a apărării formulată de intimată cu privire la admisibilitatea

cererii, în condițiile în care așa cum s-a arătat revizuenta nu are temei legal

pentru a invoca acest motiv de recurs, care de altfel a și fost analizat și soluționat

în mod legal de Curtea de Apel, în raport de considerentele care urmează și anume:

Potrivit art.

322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri se poate cere „dacă, după darea

hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică,

sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părtilor,

ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Din analiza

dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., precitat, rezultă legiuitorul a impus

ca o primă condiție ca înscrisurile doveditoare să fie reținute de partea potrivnică,

însă în speță, revizuenta și-a motivat cererea invocând drept înscrisuri doveditoare

sentința civilă nr. 543 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Covasna rămasă irevocabilă

prin decizia civilă nr. 224/R din 16 octombrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în Dosarul nr. 140/119/2006, despre

care afirmă că a luat cunoștință de pe portalul instanțelor judecătorești, administrat

de Ministerul Justiției, la data de 13 ianuarie 2012 (dosar fond), susținere în

raport de care, Curtea de Apel a considerat, în mod legal, că cererea de revizuire

a fost formulată înlăuntrul termenului prevăzut de art. 324 pct. 4 C. proc.

civ.

Așadar, însăși

revizuenta recunoaște că modalitatea prin care a luat cunoștință de hotărârile judecătorești

face imposibilă aplicarea dispozițiilor art. 322 pct. 5 privind reținerea înscrisurilor

de partea potrivnică sau imposibilitatea de a lua cunoștință de ele, printr-o împrejurare

mai presus de voința părții și în consecință este evident că hotărârile judecătorești

afișate pe portalul instanțelor nu se pot înscrie în categoria înscrisurilor care

pot fi reținute de partea potrivnică sau care nu pot fi înfățișate unei instanțe

dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

De asemenea, trebuie

precizat că obiectul cererii de revizuire îl constituie decizia civilă nr. 117/Ap

din 21 decembrie 2010 a Curtii de Apel Brașov, secția comercială, pronunțată Ia

peste 3 ani după data pronunțării hotărârilor invocate de revizuenta cu titlu de

înscrisuri doveditoare și care, după cum s-a argumentat mai sus puteau fi folosite

ca mijloace de probă în susținerea apărărilor formulate de revizuentă.

Referitor la motivul

de recurs privind defăimarea unui înscris, în temeiul art. 177 și următoarele C.

proc. civ., din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că acesta se poate

încadra în dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. deși revizuenta nu a precizat

expres acest temei de drept ci și-a întemeiat cererea exclusiv de pe dispozițiile

art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și în consecință Înalta Curte, analizându-l, constată

că și acest motiv de recurs este nefondat, deoarece potrivit art. 322 pct. 4 revizuirea

unei hotărâri se poate cere hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals

în cursul sau în urma judecății însă în cauză revizuenta nu a depus niciun

înscris care să ateste că s-a declarat fals actul pe care l-a denunțat ca fiind

fals, cum de altfel în mod legal a reținut și Curtea de Apel.

În raport de considerentele

expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate și în consecință,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat

și să mențină decizia curții de apel întrucât este legală.

Față de soluția

adoptată este evident că motivele de recurs privind probatoriile care revizuenta

solicită a fi administrate, în situația casării cu reținere și rejudecării pe fond

a cauzei de către Înalta Curte nu mai trebuie analizate.

Respinge

recursul declarat de recurenta SC A. SRL Sf. Gheorghe împotriva deciziei civile

nr. 62/AP din 29 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 aprilie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-06-26
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2065/2014
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 16 decembrie 2010, s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 175/Ap din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pe
ÎCCJ 2014-03-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 849/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 1442/R din 27 august 2013 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4164/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1875/M din 16 noiembrie 2011, Tribunalul Brașov a respins excepția nulității deciziei de concediere din 21 aprilie 2010
ÎCCJ 2014-02-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 641/2014
Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 78/ AP din 19 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minor
ÎCCJ 2014-09-24
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2669/2014
Deliberând asupra cererii de recurs de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele: Prin sentința civilă nr. 42/C din data de 24 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. 2604/62/2011 s-a respins exce
Sursă