ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1814/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 13 februarie 2012, revizuenta SC A. SRL Sf. Gheorghe, a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC F. SRL Ilieni, revizuirea deciziei civile nr. 117/AP/2010 a Curții de Apel Brașov, cu consecința rejudecării în fond a litigiului, schimbării în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de intimata SC F. SRL Ilieni. În drept, au fost invocate prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ..

Intimata SC F. SRL Ilieni a formulat întâmpinare prin care a invocat tardivitatea cererii de revizuire, față de momentul pronunțării actului pretins nou (hotărârea judecătorească irevocabilă pronunțată în materia contenciosului administrativ) - 16 octombrie 2006. Prin decizia civilă nr. 62/AP din 29 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă excepția tardivității formulării cererii de revizuire și a fost respinsă cererea formulată de revizuienta SC A. SRL Sf. Gheorghe privind revizuirea deciziei civile nr. 117/Ap din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel Bsașov. În motivarea hotărârii, cu privire la excepția tardivității formulării cererii de revizuire, instanța a reținut că.

potrivit dispozițiilor art. 324 pct. 4 C. proc. civ., termenul de o lună se calculează din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă. Raportat la circumstanțele de fapt expuse, revizuenta nefiind parte în dosarul în care s-a pronunțat soluția de contencios administrativ, termenul se socotește dovedit de la data de 13 ianuarie 2012, care corespunde solicitării adresate de revizuenta organului financiar teritorial pentru a comunica situația procesului-verbal evocat. Așa fiind, înregistrarea la postă a plicului conținând cererea de revizuire la data de 10 februarie 2012, dovedește formularea în termen a cererii. Raportat la prevederile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., în ceea ce privește fondul cererii de revizuire, instanța a reținut că nu poate fi admisă retractarea unei hotărâri câtă vreme înscrisurile - hotărârile judecătorești pronunțate în contencios administrativ in anul 2007 - s-au aflat nu doar în arhiva unei societăți comerciale, SC F. SRL, dar au intrat în circuitul de publicitate, larg mediatizat prin sistemul informatic de evidență al instanțelor judecătorești. Asemenea înscrisuri nu se pot considera ca fiind reținute de partea potrivnică, ori că nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare de forță majoră. Pe de altă parte, valoarea de înscris nou, în înțelesul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., justifică retractarea unei hotărâri pe considerentul că partea interesată a fost în imposibilitate de a releva instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, adevărata situație de fapt, care ar fi oferit pricinii o altă dezlegare.

Or, anularea, pretins ascunsă, a procesului-verbal indicat de revizuenta, s-a apreciat că nu ar avea nici în momentul de față vreo influență asupra soluției pe fondul litigiului existent între părți. Admiterea pretențiilor intimatei a avut ca temei concluziile raportului de expertiză care a determinat incorporarea lucrărilor suplimentare în patrimonial revizuentei, coroborat cu celelalte înscrisuri dar și cu declarațiile martorilor audiați. Singurul element comun, atestat în hotărârea atacată și hotărârea dată în anularea procesului-verbal, îl constituie atitudinea dirigintelui de șantier, apreciată ca acceptare sau nu a lucrărilor suplimentare. Însă, la anularea actului, instanța de contencios administrativ a avut în vedere noțiunea de certitudine a lucrărilor, evaluată greșit de organul financiar, acesta fiind argumentul care a condus Ia anularea actelor de constatare, între care și procesul-verbal în discuție.

Referitor la defăimarea unor înscrisuri de către revizuenta, tendință cuprinsă temeiului de revizuire înscris în pct. 4 al art. 322 C. proc. civ., Curtea de Apel, a reținut că doar în măsura dovedirii falsului în mod definitiv al acestora, revizuenta ar putea promova, eventual, o nouă cale de retractare. În termen legal, împotriva deciziei nr. 62/AP din 29 mai pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cau minori și de familie de conflicte de muncă și asigurări sociale, revizuenta SC A. SRL Sf. Gheorghe, a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 5, 7, și 9 solicitând admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare a revizuiri, și, în subsidiar, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

În motivare, recurenta critică hotărârea atacată sub aspectul nepronunțării instanței asupra excepției inadmisibilității cererii de revizuire, excepție invocată de intimat. Art. 129 C. proc. civ., arată recurenta-revizuentă, impune judecătorului să hotărască asupra obiectului cererii depuse judecății, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. cu prioritate asupra excepției, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În opinia recurentei, o altă deficiență a hotărârii recurate este aceea că instanța a constatat greșit că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 322 alin. (5) C. proc. civ.

În acest context susține, în esență, că înscrisurile noi, respectiv sentința civila nr. 543 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Covasna și decizia de contencios administrativ-fiscal din data de 16 octombrie 2007 pronunțată de către Curtea de Apel Brașov, ambele pronunțate în Dosarul nr. 140/119/2006, precum și toate înscrisurile depuse de către intimata-reclamantă în acest dosar, au existat la data pronunțării hotărârii ce se cere a fi revizuită. Înscrisurile noi nu au putut fi prezentate de către recurentă instanței întrucât aceasta nu a fost parte în raportul administrativ fiscal născut între intimată și organul fiscal și finalizată prin procesul-verbal din data de 22 iunie 2006 anulată prin înscrisurile noi, înscris folosit ca probă de către intimata-reclamantă (dosarul de fond).

Susține că SC A. SRL nu a avut cunoștință de existența acestor acte, de care a aflat ulterior, chiar de la intimată, în cadrul unor discuții, în timp ce intimata a deținut aceste înscrisuri pe parcursul procesului și le-a reținut cu viclenie. Apreciază că înscrisurile noi menționate sunt determinante în darea hotărârii. Consideră că motivarea curții de apel este contradictorie când acceptă drept dovedite pentru soluționarea excepției de tarditivitate „împrejurările descoperirii" înscrisurilor noi, dar afirmă că SC A. SRL putea avea cunoștința de aceste înscrisuri noi din sistemul informatic al instanțelor, deși toate înscrisurile care sunt întocmite în raporturi fiscale sunt protejate de lege prin secretul fiscal și sistemul informatic nu conține elemente prin care puteau face legătura între procesul-verbal din data de 22 august 2006 și Dosarul civil nr. 140/119/2006.

Pentru cuantificarea obiectului cererii se impune a fi administrate probe noi astfel cum a solicitat în revizuire: interogatoriul apelantei, reaudierea martorului M.V. și dispunerea efectuării unei noi expertize în construcții și a unei expertize contabile, probe neîngăduite în recurs față de prevederile art. 305 C. proc. civ., și, pentru ca instanța de apel să se pronunțe în dispozitiv asupra tuturor excepțiilor ridicate, se impune admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, solicită admiterea cererii de revizuire și rejudecarea în fond a litigiului, modificarea în tot a deciziei atacate nr. 117/2010 a Curții de Apel Brașov, în sensul respingerii apelului formulat de câtre SC F. SRL.

Prin prisma înscrisurilor noi, susține recurenta, se impune reaprecierea stării de fapt cu administrarea unor probatorii noi și complete. Intimata SC F. SRL Ilieni nu a formulat întâmpinare. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate, constată următoarele: Referitor Ia motivul de recurs potrivit căruia Curtea de Apel nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilitătii cererii de revizuire Înalta Curte constată că prin întâmpinarea formulată de intimata SC F. SRL aceasta a formulat trei motive de apărare in temeiul cărora a solicitat respingerea cererii de revizuire și anume, tardivitatea introducerii cererii raportat la dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., admisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispozițiile art.322 pct. 5 4 C. proc. civ. și referitor la defăimarea de înscrisuri și procedura prevăzută de dispozițiile art. 180-184 C. proc. civ. Curtea de apel a analizat în decizia recurată toate motivele din cererea de revizuire cât și pe cele din apărările formulate de intimată, așa cum rezultă din considerentele deciziei și s-a pronunțat asupra lor. Faptul că inițial Curtea de Apel a calificat admisibilitatea cererii de revizuire, invocată de de intimată ca o excepție și apoi ca o apărare de fond și a respins cererea de revizuire motivând în mod legal, în raport de dispozițiile legale incidente, precitate, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. privind caracterul de înscris nou al deciziei invocate de revizuentă ca motiv de admitere a cererii de revizuire, nu conferă revizuentei dreptul de a invoca acest aspect ca motiv de recurs pentru trei motive. 1. Revizuenta nu poate invoca o apărare formulată de partea adversă, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat, acest drept avându-l exclusiv partea adversă care a formulat această cerere. Cu alte cuvinte, numai partea care a formulat o cerere în fața unei instanțe are dreptul de a ataca hotărârea instanței pentru nepronunțarea asupra acestei cereri. 2. Aspectul admisibilității cererii de revizuire privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 a fost analizat pe larg de curtea de apel, fiind tratat ca o apărare de fond.

3. În raport de cele două motive expuse, este evident că revizuenta încearcă, în mod speculativ, să invoce ca motiv de recurs, un aspect formal, și anume că nu s-ar fi menținut „calitatea" de excepție a apărării formulată de intimată cu privire la admisibilitatea cererii, în condițiile în care așa cum s-a arătat revizuenta nu are temei legal pentru a invoca acest motiv de recurs, care de altfel a și fost analizat și soluționat în mod legal de Curtea de Apel, în raport de considerentele care urmează și anume: Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică, sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părtilor, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Din analiza dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., precitat, rezultă legiuitorul a impus ca o primă condiție ca înscrisurile doveditoare să fie reținute de partea potrivnică, însă în speță, revizuenta și-a motivat cererea invocând drept înscrisuri doveditoare sentința civilă nr. 543 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Covasna rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 224/R din 16 octombrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în Dosarul nr. 140/119/2006, despre care afirmă că a luat cunoștință de pe portalul instanțelor judecătorești, administrat de Ministerul Justiției, la data de 13 ianuarie 2012 (dosar fond), susținere în raport de care, Curtea de Apel a considerat, în mod legal, că cererea de revizuire a fost formulată înlăuntrul termenului prevăzut de art. 324 pct. 4 C. proc.

civ. Așadar, însăși revizuenta recunoaște că modalitatea prin care a luat cunoștință de hotărârile judecătorești face imposibilă aplicarea dispozițiilor art. 322 pct. 5 privind reținerea înscrisurilor de partea potrivnică sau imposibilitatea de a lua cunoștință de ele, printr-o împrejurare mai presus de voința părții și în consecință este evident că hotărârile judecătorești afișate pe portalul instanțelor nu se pot înscrie în categoria înscrisurilor care pot fi reținute de partea potrivnică sau care nu pot fi înfățișate unei instanțe dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

De asemenea, trebuie precizat că obiectul cererii de revizuire îl constituie decizia civilă nr. 117/Ap din 21 decembrie 2010 a Curtii de Apel Brașov, secția comercială, pronunțată Ia peste 3 ani după data pronunțării hotărârilor invocate de revizuenta cu titlu de înscrisuri doveditoare și care, după cum s-a argumentat mai sus puteau fi folosite ca mijloace de probă în susținerea apărărilor formulate de revizuentă. Referitor la motivul de recurs privind defăimarea unui înscris, în temeiul art. 177 și următoarele C. proc. civ., din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că acesta se poate încadra în dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. deși revizuenta nu a precizat expres acest temei de drept ci și-a întemeiat cererea exclusiv de pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. și în consecință Înalta Curte, analizându-l, constată că și acest motiv de recurs este nefondat, deoarece potrivit art. 322 pct. 4 revizuirea unei hotărâri se poate cere hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății însă în cauză revizuenta nu a depus niciun înscris care să ateste că s-a declarat fals actul pe care l-a denunțat ca fiind fals, cum de altfel în mod legal a reținut și Curtea de Apel. În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate și în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat și să mențină decizia curții de apel întrucât este legală.

Față de soluția adoptată este evident că motivele de recurs privind probatoriile care revizuenta solicită a fi administrate, în situația casării cu reținere și rejudecării pe fond a cauzei de către Înalta Curte nu mai trebuie analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta SC A. SRL Sf. Gheorghe împotriva deciziei civile nr. 62/AP din 29 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2013.