ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3934/2014

Asupra cererii de revizuire de față; Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. 1902/1/2014 revizuientul M.V. în contradictoriu cu intimații M.I. și SC T.V.G.I.E. SRL denumită în continuare SC T.G.I.E. SRL SRL a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1393 din 8 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și anularea acestei hotărâri, în partea privitoare la admiterea recursului declarat de M.l. și SC T.G.I.E. SRL SRL, prin l.M., cu consecința modificării Deciziei nr. 46/Com din 26 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea în sensul admiterii excepției lipsei calității administratorului M.V., de reprezentant legal al SC T.G.I.E.

SRL SRL și a excepției lipsei calității de reprezentanți convenționali ai avocaților mandatați de M.V. Se arată că Decizia nr. 1393 din 8 aprilie 2014 este potrivnică cu Decizia nr. 898 din 23 februarie 2012 (ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție), această din urmă hotărâre confirmând calitatea revizuientului M.V. de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL SRL. Sub aspectul admisibilității cererii de revizuire arată că raportat la conținutul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., trebuie îndeplinite două cerințe, respectiv decizia contestată să evoce fondul și să existe contrarietate de hotărâri. Decizia civilă nr. 1393 din 8 aprilie 2014 este o hotărâre care evocă fondul, având în vedere că prin aceasta, instanța de recurs a admis recursul și a soluționat o problemă de drept ce a făcut obiectul judecății, pronunțând o hotărâre contrară celor adoptate de prima instanță și instanța de apel.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 1393 din 8 aprilie 2014, instanța de control judiciar a admis recursul declarat de I.M. și SC T.G.I.E. SRL („SC T.G.I.E. SRL "), a modificat în parte Decizia nr. 47/C din 26 iunie 2013, a admis apelul și a modificat sentința primei instanțe în sensul că „admite și excepția lipsei calității de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL Oradea a d-lui M.V. și excepția lipsei calității de reprezentanți convenționali ai SC T.G.I.E. SRL a avocaților mandatați de acesta". Or, admițând recursul și pronunțând o soluție diferită de cele pronunțate de instanța de fond și cea de apel, instanța de recurs a făcut o nouă apreciere a modului de aplicare a legii de către instanțele de fond, fiind astfel în prezența unei hotărâri care „evocă fondul", susceptibilă de a fi contestată pe calea revizuirii.

Decizia civilă nr. 1393 din 8 aprilie 2014, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile prin care au fost respinse susținerile recurentului I.M. cu privire la inexistența dreptului revizuientului V.M. de a reprezenta SC T.G.I.E. SRL în raporturile sale juridice, inclusiv în fața instanțelor de judecată reținându-se în mod irevocabil, calitatea revizuientului V.M. de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL. Prin decizia a cărei revizuire se solicită s-a admis recursul declarat de I.M. și SC T.G.I.E. SRL (prin l.M.), recurs ce a privit exclusiv problema calității revizuientului V.M. de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL , considerându-se că nu are această calitate. Prin Decizia nr. 898 din 23 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 5040/111/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de I.M.

împotriva Deciziei nr. 4/A/C din 8 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, prin care a fost admis apelul declarat de V.M. și SC T.G.I.E. SRL prin V.M. și a fost schimbată sentința Tribunalului Bihor în sensul respingerii excepției lipsei calității de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL a revizuientului V.M. A menționat că recursul declarat de I.M. împotriva Deciziei nr. 4/A/C din 8 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea pronunțată în Dosarul nr. 5040/111/2008 a privit modul în care această instanță a rezolvat problema calității de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL a lui V.M. În Dosarul nr. 5040/111/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins atât cererea de renunțare la judecata formulată de I.M.

în numele SC T.G.I.E. SRL și excepția nulității recursului declarat de SC T.G.I.E. SRL prin V.M., cât și criticile recurentului I.M. cu privire la soluția Curții de Apel Oradea prin care s-a recunoscut calitatea lui V.M. de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL. Pentru a pronunța aceste soluții, instanța supremă a reținut în cuprinsul Deciziei nr. 898 din 23 februarie 2012 că „potrivit prevederilor actelor constitutive ale societății, astfel cum au fost completate și modificate prin acte adiționale și în lipsa unei hotărâri A.G.A. de numire a directorului general se reține calitatea de reprezentant pentru SC T.G.I.E. SRL și a lui M.V. în aceste condiții se apreciază că singurul care putea solicita să se ia act de renunțare la judecarea recursului era reprezentantul societății care a și promovat calea de atac V.M., în condițiile în care la momentul formulării recursului atât M.I.

- cât și M.V. aveau drepturi egale de reprezentare pentru societate" (pag. 14 din decizie). În cuprinsul aceleiași decizii (pag. 16-17), instanța supremă a respins toate criticile recurentului I.M. cu privire la calitatea sa de unic reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL și cu privire la lipsa calității revizuientului V.M., de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL , reținând că: - nu există o hotărâre A.G.A. de desemnare a lui I.M. în funcția de director general, potrivit art. 18 din Statutul SC T.G.I.E. SRL , astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 75 din Legea nr. 31/1990, conform cărora dreptul de reprezentare aparține tuturor administratorilor (V.M., l.M., C.M.); - nu pot fi primite susținerile recurentului I.M.

conform cărora ar fi deținut un mandat tacit de recunoaștere a calității de director general de către asociații SC T.G.I.E. SRL. „În lipsa desemnării unui director general, atributul exclusiv al adunării generale a asociaților SC T.G.I.E. SRL fiecare dintre cei doi asociați (V.M. și l.M. - subl. ns.) au puteri de a reprezenta societatea, ținând cont că potrivit contractului de societate nu s-a stabilit calitatea de reprezentant pentru unul dintre ei (art. 75 din Legea nr. 31/1990)". - nu pot fi reținute excepțiile autorității de lucru judecat/puterii de lucru judecat, deoarece „soluțiile cu privire la problema reprezentării SC T.G.I.E. SRL de către I.M. au fost pronunțate în raport de alte elemente de fapt și de drept decât cele avute în vedere de instanța de apel la momentul pronunțării deciziei recurate.

De asemenea, o parte din hotărârile judecătorești invocate de recurentul I.M. (sentința nr. 54/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 2952/111/2007, Decizia nr. 290/2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați - subl. ns.) care stabilesc calitatea acestuia de reprezentant legal au la bază contractul de muncă al acestuia ce nu fusese anulat la momentul pronunțării acelor hotărâri". Toate aceste susțineri în sprijinul problemei calității de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL invocate de I.M., respinse de instanța supremă prin Decizia nr. 898 din 23 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 5040/111/2008, au fost reiterate de către I.M. și SC T.G.I.E. SRL , prin l.M.

în recursul ce a făcut obiectul Dosarului nr. 149/35/2013, recurs admis prin Decizia nr. 1393 din 8 aprilie 2014, deși în perioada de timp scursă între momentele pronunțării celor două hotărâri judecătorești nu a intervenit niciun fel de act sau fapt care să schimbe situația juridică a reprezentării SC T.G.I.E. SRL. Admițându-se recursul declarat de I.M. și SC T.G.I.E. SRL prin l.M. în Dosarul nr. 149/35/2013, consideră că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 898 din 23 februarie 2012 care statua că, potrivit actelor constitutive ale SC T.G.I.E. SRL (nemodificate din anul 1992) revizuientul V.M. are calitatea de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL și că I.M. nu are calitatea de director general, unic reprezentant legal al SC T.G.I.E.

SRL , ci are aceleași puteri de reprezentare ca și V.M. În privința problemei de drept ce a făcut obiectul celor două litigii, apreciază că sunt îndeplinite elementele autorității de lucru judecat, respectiv îndeplinita triplă identitate de părți (V.M., SC T.G.I.E. SRL și l.M. au fost părți în ambele litigii), obiect (calitatea de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL) și cauză (prevederile Legii nr. 31/1990 și ale C. civ., raportate la actele constitutive ale SC T.G.I.E. SRL). În Dosarul nr. 149/35/2013 nu a fost invocată autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 898 din 23 februarie 2012, instanța învestită cu soluționarea dosarului ulterior nepronunțându-se asupra acestui aspect.

În drept: art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Intimații M.I. și SC T.G.I.E. SRL au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea revizuirii ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată. Intimații au invocat faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile imperative prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece între cele două cauze finalizate prin hotărârile pretins contradictorii nu există identitate de obiect și de cauză. Singurul aspect comun este faptul că SC T.G.I.E. SRL, I.M. și V.M. au fost părți în aceste dosare însă pe poziții procesuale total diferite. Analizând revizuirea prin prisma temeiului de drept invocat Înalta Curte reține următoarele: Reglementarea căii extraordinare de atac a revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. se regăsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În acest context executarea hotărârilor ar fi imposibilă iar pentru rezolvarea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, s-a reglementat calea de atac a retractării ultimei hotărâri care ar înfrânge principiul autorității de lucru judecat. Pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii; hotărârile să fie pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente, părți, obiect, cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate în procese diferite și în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat.

În cauză, ultimele două condiții sunt îndeplinite în sensul că au existat două procese diferite, cel finalizat prin Decizia nr. 1393 din 8 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 149/35/2013 și cel finalizat prin Decizia nr. 898 din 23 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5040/111/2008. În al doilea proces nu s-a invocat excepția puterii de lucru judecat. Condiția privind tripla identitate de părți, obiect și cauză nu este îndeplinită în ambele procese, mai exact identitatea de obiect și de cauză. Astfel, în ceea ce privește primul Dosar (nr. 5040/111/2008) se constată că acesta a avut ca obiect constatarea nulității a trei hotărâri A.G.A. ale SC E.D. SA (care nu este parte în al doilea dosar) adoptate la data de 16 ianuarie 2008, având ca acționar pe SC T.V.G.I.E.

SRL. Pentru două dintre hotărârile A.G.A., SC T.G.I.E. SRL și-a exprimat consimțământul prin dl. M.V. În cea de-a treia hotărâre A.G.A., SC T.G.I.E. SRL și-a exprimat consimțământul prin dl. M.l., în sens contrar celorlalte două hotărâri. Instanța a apreciat că nu se poate determina voința SC T.G.I.E. SRL, motiv pentru care a anulat toate cele 3 hotărâri A.G.A./A.G.E.O.A. ale SC E.D. SA. Prin Decizia nr. 898 din 23 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins cererea de renunțare la judecată formulată de SC T.G.I.E. SRL prin M.l. S-a respins excepția nulității recursului declarat de M.V., SC T.V.G.I.E. SRL Oradea și SC E.T. SRL. S-au respins, ca nefondate recursurile formulate de reclamanții M.V., SC T.V.G.I.E.

SRL Oradea și SC E.T. SRL și de intervenientul M.I. împotriva Deciziei nr. 4 din 8 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea. În ceea ce privește obiectul Dosarului nr. 149/35/2013, finalizat prin pronunțarea Deciziei civile nr. 1393 din 8 aprilie 2014 este de precizat că acesta vizează constatarea nulității contractului individual de muncă din 31 august 2008 prin care revizuientul M.V. a fost angajat, în calitate de director general al SC T.V.G.I.E. SRL. Consimțământul SC T.G.I.E. SRL la încheierea contractului de muncă a fost exprimat printr-o persoană (numitul F.C.) care s-a dovedit că nu avea calitatea de reprezentant legal. Pentru acest motiv, s-a constatat lipsa consimțământului SC T.G.I.E.

SRL la încheierea contractului de muncă, acesta fiind lovit de nulitate absolută. Comparând obiectul celor două cauze rezultă că acesta nu este identic în ambele dosare și, de asemeni, cauza acțiunii, respectiv a raportului juridic sau a obligațiunii puse în discuție (causa debendi) nu este aceeași în ambele litigii. Rezultă astfel că situațiile supuse judecății sunt diferite în cele două cauze, nefiind îndeplinită condiția referitoare la identitate de obiect și de cauză în ambele procese. Chiar dacă s-ar admite că analiza identității de obiect implică și soluția asupra excepției procesuale a calității de reprezentant al SC T.G.I.E. SRL, de asemenea, nu s-ar verifica tripla identitate. Prin Decizia nr. 1393 din 8 aprilie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 149/35/2014 Înalta Curte s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității de reprezentant legal al SC T.G.I.E.

SRL a revizuientului M.V. și a lipsei calității de reprezentanți convenționali a mandatarilor împuterniciți de acesta. În Decizia nr. 898 din 23 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 5040/111/2008, Înalta Curte nu s-a pronunțat asupra acestor excepții. Dispozitivul acestei decizii pune în evidență această constatare. Motivația prezentată de revizuient se situează la nivelul unei diferențe de argumentație între cele două decizii, aspect care nu poate face obiectul revizuirii hotărârilor. De altfel, atât cu ocazia soluționării cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. 5040/111/2008 cât și cu ocazia soluționării cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. 149/35/2013 părțile au depus mai multe hotărâri irevocabile contrare care vizau expres excepția lipsei calității de reprezentant al SC T.G.I.E.

SRL, hotărâri cu argumentații și soluții diferite din această perspectivă. Elocvent sub acest aspect este chiar penultimul alineat din cuprinsul Deciziei nr. 898 din 23 februarie 2012 în care se reține sub aspectul altor hotărâri care au tranșat problema reprezentării SC T.G.I.E. SRL în favoarea intimatului M.I. că „nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză iar soluțiile cu privire la problema reprezentării SC T.G.I.E. SRL de către M.I. au fost pronunțate în raport cu alte elemente de fapt și de drept, decât cele avute în vedere de instanța de apel la momentul pronunțării deciziei recurate". Prin motivele invocate, revizuientul tinde să repună în discuție aspecte care au fost dezbătute cu ocazia rezolvării cauzelor pe fond, ceea ce nu se mai poate realiza în soluționarea căii de atac în retractare.

Față de considerentele ce preced, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în temeiul art. 326 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul V.M. împotriva Deciziei nr. 1393 din 8 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 149/35/2013. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 9 decembrie 2014.