ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3934/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3934/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cererii

de revizuire de față;

Examinând

actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea de revizuire

înregistrată sub nr. 1902/1/2014 revizuientul M.V. în contradictoriu cu

intimații M.I. și SC T.V.G.I.E. SRL denumită în continuare SC T.G.I.E. SRL SRL

a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1393 din 8 aprilie 2014 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție și anularea acestei hotărâri, în partea privitoare

la admiterea recursului declarat de M.l. și SC T.G.I.E. SRL  SRL, prin l.M., cu

consecința modificării Deciziei nr. 46/Com din 26 iunie 2013 a Curții de Apel

Oradea în sensul admiterii excepției lipsei calității administratorului M.V.,

de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL SRL și a excepției lipsei calității de

reprezentanți convenționali ai avocaților mandatați de M.V.

Se arată că

Decizia nr. 1393 din 8 aprilie 2014 este potrivnică cu Decizia nr. 898 din 23

februarie 2012 (ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție),

această din urmă hotărâre confirmând calitatea revizuientului M.V. de

reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL SRL.

Sub aspectul

admisibilității cererii de revizuire arată că raportat la conținutul art. 322

pct. 7 C. proc. civ., trebuie îndeplinite două cerințe, respectiv decizia

contestată să evoce fondul și să existe contrarietate de hotărâri.

Decizia civilă

nr. 1393 din 8 aprilie 2014 este o hotărâre care evocă fondul, având în vedere

că prin aceasta, instanța de recurs a admis recursul și a soluționat o problemă

de drept ce a făcut obiectul judecății, pronunțând o hotărâre contrară celor

adoptate de prima instanță și instanța de apel.

Astfel, prin

Decizia civilă nr. 1393 din 8 aprilie 2014, instanța de control judiciar a

admis recursul declarat de I.M. și SC T.G.I.E. SRL („SC T.G.I.E. SRL "), a

modificat în parte Decizia nr. 47/C din 26 iunie 2013, a admis apelul și a

modificat sentința primei instanțe în sensul că „admite și excepția lipsei

calității de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL Oradea a d-lui M.V. și

excepția lipsei calității de reprezentanți convenționali ai SC T.G.I.E. SRL a

avocaților mandatați de acesta".

Or, admițând

recursul și pronunțând o soluție diferită de cele pronunțate de instanța de

fond și cea de apel, instanța de recurs a făcut o nouă apreciere a modului de

aplicare a legii de către instanțele de fond, fiind astfel în prezența unei

hotărâri care „evocă fondul", susceptibilă de a fi contestată pe calea

revizuirii.

Decizia civilă

nr. 1393 din 8 aprilie 2014, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei

civile prin care au fost respinse susținerile recurentului I.M. cu privire la

inexistența dreptului revizuientului V.M. de a reprezenta SC T.G.I.E. SRL  în

raporturile sale juridice, inclusiv în fața instanțelor de judecată

reținându-se în mod irevocabil, calitatea revizuientului V.M. de reprezentant

legal al SC T.G.I.E. SRL.

Prin decizia a

cărei revizuire se solicită s-a admis recursul declarat de I.M. și SC T.G.I.E.

SRL (prin l.M.), recurs ce a privit exclusiv problema calității revizuientului

V.M. de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL , considerându-se că nu are

această calitate.

Prin Decizia

nr. 898 din 23 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 5040/111/2008, Înalta

Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de I.M. împotriva

Deciziei nr. 4/A/C din 8 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, prin care a

fost admis apelul declarat de V.M. și SC T.G.I.E. SRL prin V.M. și a fost

schimbată sentința Tribunalului Bihor în sensul respingerii excepției lipsei

calității de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL a revizuientului V.M.

A menționat că

recursul declarat de I.M. împotriva Deciziei nr. 4/A/C din 8 februarie 2011 a

Curții de Apel Oradea pronunțată în Dosarul nr. 5040/111/2008 a privit modul în

care această instanță a rezolvat problema calității de reprezentant legal al SC

T.G.I.E. SRL a lui V.M.

În Dosarul nr.

5040/111/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins atât cererea de

renunțare la judecata formulată de I.M. în numele SC T.G.I.E. SRL  și excepția

nulității recursului declarat de SC T.G.I.E. SRL prin V.M., cât și criticile

recurentului I.M. cu privire la soluția Curții de Apel Oradea prin care s-a

recunoscut calitatea lui V.M. de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL.

Pentru a

pronunța aceste soluții, instanța supremă a reținut în cuprinsul Deciziei nr.

898 din 23 februarie 2012 că „potrivit prevederilor actelor constitutive ale

societății, astfel cum au fost completate și modificate prin acte adiționale și

în lipsa unei hotărâri A.G.A. de numire a directorului general se reține

calitatea de reprezentant pentru SC T.G.I.E. SRL și a lui M.V. în aceste

condiții se apreciază că singurul care putea solicita să se ia act de renunțare

la judecarea recursului era reprezentantul societății care a și promovat calea

de atac V.M., în condițiile în care la momentul formulării recursului atât M.I.

- cât și M.V. aveau drepturi egale de reprezentare pentru societate" (pag.

14 din decizie).

În cuprinsul

aceleiași decizii (pag. 16-17), instanța supremă a respins toate criticile

recurentului I.M. cu privire la calitatea sa de unic reprezentant legal al SC

T.G.I.E. SRL și cu privire la lipsa calității revizuientului V.M., de

reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL , reținând că:

- nu există o

hotărâre A.G.A. de desemnare a lui I.M. în funcția de director general,

potrivit art. 18 din Statutul SC T.G.I.E. SRL , astfel încât sunt incidente

dispozițiile art. 75 din Legea nr. 31/1990, conform cărora dreptul de

reprezentare aparține tuturor administratorilor (V.M., l.M., C.M.);

- nu pot fi

primite susținerile recurentului I.M. conform cărora ar fi deținut un mandat

tacit de recunoaștere a calității de director general de către asociații SC

T.G.I.E. SRL. „În lipsa desemnării unui director general, atributul exclusiv al

adunării generale a asociaților SC T.G.I.E. SRL fiecare dintre cei doi asociați

(V.M. și l.M. - subl. ns.) au puteri de a reprezenta societatea, ținând cont că

potrivit contractului de societate nu s-a stabilit calitatea de reprezentant

pentru unul dintre ei (art. 75 din Legea nr. 31/1990)".

- nu pot fi

reținute excepțiile autorității de lucru judecat/puterii de lucru judecat,

deoarece „soluțiile cu privire la problema reprezentării SC T.G.I.E. SRL de

către I.M. au fost pronunțate în raport de alte elemente de fapt și de drept

decât cele avute în vedere de instanța de apel la momentul pronunțării deciziei

recurate. De asemenea, o parte din hotărârile judecătorești invocate de

recurentul I.M. (sentința nr. 54/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în

Dosarul nr. 2952/111/2007, Decizia nr. 290/2010 pronunțată de Curtea de Apel

Galați - subl. ns.) care stabilesc calitatea acestuia de reprezentant legal au

la bază contractul de muncă al acestuia ce nu fusese anulat la momentul

pronunțării acelor hotărâri".

Toate aceste

susțineri în sprijinul problemei calității de reprezentant legal al SC T.G.I.E.

SRL  invocate de I.M., respinse de instanța supremă prin Decizia nr. 898 din 23

februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 5040/111/2008, au fost reiterate de

către I.M. și SC T.G.I.E. SRL , prin l.M. în recursul ce a făcut obiectul

Dosarului nr. 149/35/2013, recurs admis prin Decizia nr. 1393 din 8 aprilie

2014, deși în perioada de timp scursă între momentele pronunțării celor două

hotărâri judecătorești nu a intervenit niciun fel de act sau fapt care să

schimbe situația juridică a reprezentării SC T.G.I.E. SRL.

Admițându-se

recursul declarat de I.M. și SC T.G.I.E. SRL prin l.M. în Dosarul nr.

149/35/2013, consideră că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a Deciziei

nr. 898 din 23 februarie 2012 care statua că, potrivit actelor constitutive ale

SC T.G.I.E. SRL (nemodificate din anul 1992) revizuientul V.M. are calitatea de

reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL și că I.M. nu are calitatea de director

general, unic reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL , ci are aceleași puteri de

reprezentare ca și V.M.

În privința

problemei de drept ce a făcut obiectul celor două litigii, apreciază că sunt

îndeplinite elementele autorității de lucru judecat, respectiv îndeplinita

triplă identitate de părți (V.M., SC T.G.I.E. SRL și l.M. au fost părți în

ambele litigii), obiect (calitatea de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL) și

cauză (prevederile Legii nr. 31/1990 și ale C. civ., raportate la actele

constitutive ale SC T.G.I.E. SRL).

În Dosarul nr.

149/35/2013 nu a fost invocată autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile

nr. 898 din 23 februarie 2012, instanța învestită cu soluționarea dosarului

ulterior nepronunțându-se asupra acestui aspect.

În drept: art.

322 pct. 7 C. proc. civ.

Intimații M.I.

și SC T.G.I.E. SRL au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea

revizuirii ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată.

Intimații au invocat

faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile imperative prevăzute de art.

322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece între cele două cauze finalizate prin

hotărârile pretins contradictorii nu există identitate de obiect și de cauză.

Singurul aspect

comun este faptul că SC T.G.I.E. SRL, I.M. și V.M. au fost părți în aceste

dosare însă pe poziții procesuale total diferite.

Analizând

revizuirea prin prisma temeiului de drept invocat Înalta Curte reține

următoarele:

Reglementarea

căii extraordinare de atac a revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. se regăsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului

puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare

diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În acest

context executarea hotărârilor ar fi imposibilă iar pentru rezolvarea acestei

situații creată de existența hotărârilor potrivnice, s-a reglementat calea de

atac a retractării ultimei hotărâri care ar înfrânge principiul autorității de

lucru judecat. Pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322

pct. 7 C. proc. civ. este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele

condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii; hotărârile să fie

pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de

elemente, părți, obiect, cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate

în procese diferite și în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii

de lucru judecat.

În cauză,

ultimele două condiții sunt îndeplinite în sensul că au existat două procese

diferite, cel finalizat prin Decizia nr. 1393 din 8 aprilie 2014, pronunțată în

Dosarul nr. 149/35/2013 și cel finalizat prin Decizia nr. 898 din 23 februarie

2012, pronunțată în Dosarul nr. 5040/111/2008.

În al doilea

proces nu s-a invocat excepția puterii de lucru judecat.

Condiția

privind tripla identitate de părți, obiect și cauză nu este îndeplinită în

ambele procese, mai exact identitatea de obiect și de cauză.

Astfel, în ceea

ce privește primul Dosar (nr. 5040/111/2008) se constată că acesta a avut ca

obiect constatarea nulității a trei hotărâri A.G.A. ale SC E.D. SA (care nu

este parte în al doilea dosar) adoptate la data de 16 ianuarie 2008, având ca

acționar pe SC T.V.G.I.E. SRL. Pentru două dintre hotărârile A.G.A., SC

T.G.I.E. SRL și-a exprimat consimțământul prin dl. M.V.

În cea de-a

treia hotărâre A.G.A., SC T.G.I.E. SRL și-a exprimat consimțământul prin dl.

M.l., în sens contrar celorlalte două hotărâri.

Instanța a

apreciat că nu se poate determina voința SC T.G.I.E. SRL, motiv pentru care a

anulat toate cele 3 hotărâri A.G.A./A.G.E.O.A. ale SC E.D. SA.

Prin Decizia

nr. 898 din 23 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

s-a respins cererea de renunțare la judecată formulată de SC T.G.I.E. SRL prin

M.l.

S-a respins

excepția nulității recursului declarat de M.V., SC T.V.G.I.E. SRL Oradea și SC

E.T. SRL.

S-au respins,

ca nefondate recursurile formulate de reclamanții M.V., SC T.V.G.I.E. SRL

Oradea și SC E.T. SRL și de intervenientul M.I. împotriva Deciziei nr. 4 din 8

februarie 2011 a Curții de Apel Oradea.

În ceea ce

privește obiectul Dosarului nr. 149/35/2013, finalizat prin pronunțarea

Deciziei civile nr. 1393 din 8 aprilie 2014 este de precizat că acesta vizează constatarea

nulității contractului individual de muncă din 31 august 2008 prin care

revizuientul M.V. a fost angajat, în calitate de director general al SC

T.V.G.I.E. SRL. Consimțământul SC T.G.I.E. SRL la încheierea contractului de

muncă a fost exprimat printr-o persoană (numitul F.C.) care s-a dovedit că nu

avea calitatea de reprezentant legal.

Pentru acest

motiv, s-a constatat lipsa consimțământului SC T.G.I.E. SRL la încheierea

contractului de muncă, acesta fiind lovit de nulitate absolută.

Comparând obiectul

celor două cauze rezultă că acesta nu este identic în ambele dosare și, de

asemeni, cauza acțiunii, respectiv a raportului juridic sau a obligațiunii puse

în discuție (causa debendi) nu este aceeași în ambele litigii.

Rezultă astfel

că situațiile supuse judecății sunt diferite în cele două cauze, nefiind

îndeplinită condiția referitoare la identitate de obiect și de cauză în ambele

procese.

Chiar dacă s-ar

admite că analiza identității de obiect implică și soluția asupra excepției

procesuale a calității de reprezentant al SC T.G.I.E. SRL, de asemenea, nu s-ar

verifica tripla identitate.

Prin Decizia

nr. 1393 din 8 aprilie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 149/35/2014 Înalta Curte

s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității de reprezentant legal al SC

T.G.I.E. SRL a revizuientului M.V. și a lipsei calității de reprezentanți

convenționali a mandatarilor împuterniciți de acesta.

În Decizia nr.

898 din 23 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 5040/111/2008, Înalta Curte

nu s-a pronunțat asupra acestor excepții. Dispozitivul acestei decizii pune în

evidență această constatare.

Motivația

prezentată de revizuient se situează la nivelul unei diferențe de argumentație

între cele două decizii, aspect care nu poate face obiectul revizuirii

hotărârilor. De altfel, atât cu ocazia soluționării cauzei ce a făcut obiectul

Dosarului nr. 5040/111/2008 cât și cu ocazia soluționării cauzei ce a făcut

obiectul Dosarului nr. 149/35/2013 părțile au depus mai multe hotărâri

irevocabile contrare care vizau expres excepția lipsei calității de

reprezentant al SC T.G.I.E. SRL, hotărâri cu argumentații și soluții diferite

din această perspectivă.

Elocvent sub

acest aspect este chiar penultimul alineat din cuprinsul Deciziei nr. 898 din

23 februarie 2012 în care se reține sub aspectul altor hotărâri care au tranșat

problema reprezentării SC T.G.I.E. SRL în favoarea intimatului M.I. că „nu este

îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză iar soluțiile cu

privire la problema reprezentării SC T.G.I.E. SRL de către M.I. au fost

pronunțate în raport cu alte elemente de fapt și de drept, decât cele avute în

vedere de instanța de apel la momentul pronunțării deciziei recurate".

Prin motivele

invocate, revizuientul tinde să repună în discuție aspecte care au fost

dezbătute cu ocazia rezolvării cauzelor pe fond, ceea ce nu se mai poate

realiza în soluționarea căii de atac în retractare. Față de considerentele ce

preced, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile

prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în temeiul art. 326 C. proc. civ.,

va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuentul V.M. împotriva Deciziei nr. 1393

din 8 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a

ll-a civilă, în Dosarul nr. 149/35/2013.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 9 decembrie 2014.