ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3992/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 3 martie 2009, pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat contestația în anulare formulată de contestatoarea C.F. împotriva deciziei nr. 4528 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 9656/1/2007, decizie prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 3920 din 21 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuenta fiind obligată la 1.190 lei cheltuieli de judecată către P.I.M. În considerentele deciziei ce face obiectul contestației în anulare, instanța a reținut că, prin decizia nr. 3920 din 21 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondat recursul declarat de C.F.

împotriva sentinței civile nr. 857 din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, astfel că nefiind îndeplinită condiția stabilită prin art. 322 alin. (1) în sensul că revizuirea – cale de atac de retractare – are ca obiect și „hotărârile date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul”, cererea de revizuire este inadmisibilă. Reținându-se culpa evidentă a revizuentei prin promovarea unei cereri inadmisibile, instanța a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată către intimatul P.I.M., în suma de 1.190 lei reprezentând onorariu de avocat. Contestatoarea își motivează cererea formulată, precizând că decizia atacată este motivată greșit, intimații din dosarul respectiv nedepunând la dosar întâmpinări în cererea de revizuire, întâmpinări ce erau obligatorii conform art. 326 alin. (2) C. proc.

civ., instanța neluînd măsuri în acest sens, pentru ca revizuenta să-și poată formula apărările necesare. În al doilea rând susține că nu i-a fost comunicată excepția inadmisibilității pentru a-și putea susține netemeinicia ei. Mai susține contestatoarea că instanța ce a judecat cererea de revizuire a pronunțat o soluție greșită, fără a observa că cererea formulată era întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 262/2007 și nu pe dispozițiile art. 322 C. proc. civ. și nu în ultimul rând critică faptul că a fost în mod eronat obligată la plata cheltuielilor de judecată. Analizând contestația în anulare formulată în raport de obiectul acesteia și având în vedere dispozițiile legale incidente, Înalta Curte o va respinge ca nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Contestatoarea și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., text de lege care prevede că „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare”. Din conținutul textului de lege enunțat rezultă că poate constitui obiect al contestației în anulare numai hotărârea pronunțată în recurs, or, în cauză, hotărârea a cărei retractare se solicită a fost pronunțată în revizuire, situație în care nu poate constitui obiect al contestației în anulare întemeiată pe motivul că dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale.

Așa fiind, contestația în anulare formulată este nefondată și urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de C.F. împotriva deciziei nr. 4528 din 4 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2009.