ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1051/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1051/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în anulare
de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la 14
aprilie 2009, contestatoarea SC T.S. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu
intimatul Consiliul Local al Comunei Bahnea, anularea deciziei nr. 249 din 3
februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea contestației se
susține că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre
reținând o greșeală materială prin omiterea cercetării
unuia din motivele de recurs respectiv a poziției exprimată prin
întâmpinare de consiliul local care a expus în mod real desfășurarea
evenimentelor.
Instanța de recurs nu a
analizat această poziție exprimată, astfel încât să-și
fundamenteze soluția pe înscrisurile și probele administrate.
Analizând contestația în
anulare în raport cu prevederile legale incidente, aceasta se constată a
fi nefondată.
Prin acțiunea înregistrată
la 25 ianuarie 2005, reclamanta contestatoare în prezenta pricină a
solicitat să se constate prelungirea contractului de închiriere încheiat
cu Consiliul Local al comunei Bahnea, acțiune respinsă de
instanțele de fond ale căror soluții au fost confirmate prin decizia
a cărei anulare se cere.
Decizia nr. 249 din 3 februarie 2009
a analizat motivele de recurs evocate statuând asupra poziției pe care
locatorul a avut-o la momentul la care contractul de închiriere a ajuns la
termen 27 ianuarie 2005 și asupra condițiilor impuse de art. 1432 C.
civ. pentru tacita relocațiune.
Instanța de recurs nu a
analizat și poziția ulterioară a locatarului, care la termenul
din 14 octombrie 2008 (după mai bine de 3 ani) își manifestă
acordul în prelungirea contractului, întrucât actul care-și produce efecte
este acela din 18 noiembrie 2004 semnată de primar, în calitate de
reprezentant al consiliului local, precum a făcut-o prin întâmpinarea
evocată și primarul actual, în calitate de reprezentant al
consiliului local.
Pe de altă parte,
contestația în anulare este o cale extraordinară de retractare pentru
situații limitative prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ.
Decizia instanței de recurs,
pentru a fi anulată, trebuia să fie rezultatul unei greșeli
materiale, nu a unei greșite interpretări a probelor, pentru că
recursului îi este exclus controlul pe temeinicie a hotărârilor
pronunțate în apel, sau omisiunii cercetării unui motiv de recurs,
nicidecum a poziției intimatei față de motivele de recurs
invocate de recurentă.
Contestatoarea încerca astfel prin
evocarea unei situații de fapt ce nu poate face obiectul criticii de
nelegalitate, să răstoarne o împrejurare de fapt deplin stabilită
de instanțele de fond.
În privința fundamentării
soluției pronunțate în recurs pe înscrisurile și probele
administrate în cauză, este de menționat odată în plus că
analiza probatoriilor a fost exclusă instanței de recurs odată
cu abrogarea prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C. proc. civ.
Așa fiind, în temeiul
dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și
Justiție va respinge ca nefondată contestația în anulare
formulată de SC T.S. SRL împotriva deciziei nr. 249 din 3 februarie 2009
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de contestatoarea SC T.S. SRL Târgu Mureș, împotriva
deciziei nr. 249 din 3 februarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 16 martie 2010.