ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1362/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul R.M. i-a solicitat Tribunalului Gorj, secția comercială, să pronunțe o hotărâre prin care să o oblige pe pârâta SNTGN T.G. SA Mediaș să refacă suprafața de 10.679 mp de teren prin lucrări de aducere a terenului la forma inițială cu daune cominatorii iar, în caz contrar, să fie obligată la plata daunelor interese. A motivat reclamantul că pârâta a executat lucrări în subsolul terenurilor cu scopul de a introduce o conductă de alimentare cu gaze naturale în Municipiul Motru și că i-a distrus suprafața de teren agricol menționată, ca urmare a nerespectării proiectului de execuție și a tehnologiei de implantare a conductei magistrale.

Tribunalul Gorj, secția comercială, prin sentința nr. 876 din 25 noiembrie 2008, a admis acțiunea și, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 198.890 ron daune, precum și la plata cheltuielilor de judecată. În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, expertize și cercetare la fața locului, probe în baza cărora instanța de fond a reținut că s-a încălcat dreptul de proprietate al reclamantului, că prejudiciul a fost evaluat de expertiza tehnică care a determinat cuantumul acestuia în raport de Standardul Internațional de Practică în evaluare 10-GN. Au fost înlăturate de prima instanță apărările referitoare la alunecările de teren și existența acordului pentru realizarea lucrărilor reținându-se culpa pârâtei constând în faptul că nu a urmărit execuția și calitatea lucrărilor pentru evitarea prejudiciului.

Sentința fondului a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova, care prin decizia nr. 101 din 6 mai 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SNTGN T.G. SA Mediaș. Curtea de Apel a analizat criticile aduse sentinței privind faptul că nu a lămurit aspectele legate de condițiile cerute de art. 998 – art. 999 C. civ. pentru angajarea răspunderii delictuale. Din această perspectivă s-a reținut că prejudiciul s-a produs prin fapta ilicită care poate să constea în acțiune sau omisiune atunci când această activitate trebuie, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană. A stabilit instanța de apel că există un raport de cauzalitate între amplasarea conductei de transport gaze și producerea prejudiciului și ca urmare a înlăturat și criticile privind încălcarea art. 129 C. proc.

civ. care s-au motivat pe faptul că instanța nu a supus dezbaterii obiecțiunile la raportul de expertiză și cererea pentru efectuarea unei noi expertize. Împotriva deciziei nr. 101 pronunțată la 6 mai 2009 de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs pârâta SNTGN T.G. SA Mediaș care i-a solicitat Înaltei Curți, în temeiul art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., să admită recursul și să trimită cauza pentru o nouă judecată. În argumentarea criticilor, recurenta a susținut: - Instanța de apel a încălcat prevederile art. 24 din Constituție privitoare la dreptul la apărare și art. 16 alin. (1) privitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților fără privilegii și discriminări. În concret această critică a vizat faptul că instanța nu a luat în considerare apărările și argumentele formulate de societatea SNTNGN T.G.

SA și în special susținerile referitoare la neîntrunirea condițiilor cumulative și obligatorii pentru angajarea răspunderii civile delictuale încălcând prevederile art. 998 – art. 999 C. civ.; - Dreptul la apărare și egalitatea în fața legii, obligă instanțele să ofere părților posibilitatea de a-și valorifica pretențiile sau de a dovedi netemeinicia pretențiilor adversarului, cerințe care nu au fost respectate de instanța de apel. Potrivit recurentei nu s-a analizat fapta ilicită, culpa societății și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu; - Nu s-a luat în considerare certificatul de forță majoră, concluziile raportului de expertiză întocmit de SC G.C. SRL, societate specializată în domeniu; - Hotărârea nu respectă prevederile art. 261 alin. (5) C. proc.

civ. pentru că nu conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței; - S-a încălcat art. 201 C. proc. civ., pentru că instanța de apel se folosește în motivarea deciziei de concluziile unei expertize tehnice extrajudiciare. Cu toate că instanța de apel și-a fundamentat convingerile pe concluziile expertizei extrajudiciare efectuate în cauză la solicitarea reclamantului, a omis să le pună în discuția părților; Intimata prin întâmpinare a analizat punctual motivele de recurs și a solicitat respingerea criticilor aduse deciziei pronunțate de instanța de apel invocând, pe de o parte, inadmisibilitatea recursului pentru motivul că repune în discuție probele, iar, pe de altă parte, faptul că decizia cuprinde motivele pe care se sprijină, contrar susținerilor recurentei.

Motivul prevăzut de art. 304 alin. (5) C. proc. civ. vizează situația când prin hotărârea dată s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Sub cuvânt că s-a încălcat dreptul la apărare și principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, recurenta a înțeles în realitate să repună în discuție fondul litigiului respectiv întrunirea condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale întemeiată pe art. 998 – art. 999 C. civ. Dreptul la apărare este garantat prin modul în care sunt organizate instanțele, prin legile de procedură și prin asistența judiciară.

Se observă în raport de această critică că din întregul ansamblu de drepturi procesuale puse la dispoziția părților în proces pentru apărarea intereselor lor legitime, recurenta nu a făcut nicio referire la încălcări concrete, prin trimiterea la dispoziția procedurală pe care instanța de apel ar fi neglijat-o, ci din expunerea de la pct a), b), c) rezultă cu evidență că sub pretextul încălcării dreptului la apărare și a egalității de tratament s-au supus spre analiză aspecte de netemeinicie, legate de probe și concludența lor, or, aceste chestiuni scapă controlului de legalitate așa cum este reglementat de art. 304 C. proc. civ. prin care se specifică expres faptul că se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate.

Supremația unei probe și în general modalitatea de administrare a probelor, prin abrogarea pct. 10 a art. 304 C. proc. civ., nu mai poate fi rediscutată în recurs ceea ce demonstrează în mod evident caracterul recursului, în actuala reglementare, de cale extraordinară de atac în care controlul hotărârii criticate se realizează numai sub aspectul legalității. În fine, dreptul la apărare a fost exercitat de recurentă prin participarea la dezbateri, prin cererile care au fost formulate în fața celorlalte instanțe, dreptul la exercițiul căilor de atac, dreptul la un apărător calificat.

Faptul că soluția criticată nu coincide cu modul în care recurenta și-a structurat apărarea și cu propriile convingeri așa cum rezultă de altfel din modalitatea în care a repus în discuție chestiunile de fond legate de existența prejudiciului a culpei și a raportului de cauzalitate nu constituie motiv de nelegalitate care din punct de vedere procedural să se înscrie în pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. În fine, recurenta a reproșat instanței de apel subiectivismul în aprecierea probelor ceea ce în opinia sa constituie și o încălcare a egalității de tratament. Dacă se analizează prin prisma art. 6 paragraful 1 aceste susțineri se va vedea că acestea vizează noțiunea de proces echitabil care se concretizează prin „egalitatea armelor” și respectarea celorlalte principii ale procesului civil.

Or, egalitatea armelor semnifică tratarea egală a părților pe toată durata procesului prin păstrarea unui just echilibru între părțile în litigiu. În sensul arătat administrarea probelor și pertinența lor pe care o pune în discuție recurenta aparține instanțelor, iar din acest punct de vedere se va reține așa cum s-a subliniat mai sus că recurenta nu a arătat care sunt dispozițiile legale încălcate în legătură cu probele administrate pentru a se verifica dacă au fost respectate garanțiile instituite pentru desfășurarea unui proces echitabil. Sintetizând, considerentele expuse, se va reține că, nepronunțarea asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii pe care se structurează primul motiv de recurs, constituie motiv de netemeinicie și nu de nelegalitate care să poată fi examinat în această cale extraordinară de atac.

Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Citând acest motiv, recurenta a reproșat instanței de apel faptul că decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină și că astfel s-au încălcat prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. Din examinarea deciziei se constată că instanța de apel a analizat instituția răspunderii civile delictuale referindu-se expres la prevederile art. 998 – art. 999 C. civ., concluzia atragerii răspunderii civile bazându-se pe probele aflate la dosar, în limitele criticilor formulate. De asemenea se remarcă faptul că s-au analizat elementele esențiale ale răspunderii civile delictuale cu referire la probele administrate (expertize, cercetare la fața locului) și în mod judicios a fost înlăturată expertiza efectuată de Camera de Comerț și Industrie a Județului Gorj.

În privința raportului cauzal, expertizele dispuse în cauză au constituit fundament probator pentru stabilirea corelațiilor obiective dintre faptele care au dus la producerea prejudiciului iar reținerea instanței în sensul că și faptele mediate, ca în speță, se constituie într-un raport între faptă și prejudiciu este corectă. În consecință, se va reține că în analiza criticilor aduse sentinței, instanța de apel, care nu se afla în situația de a rejudeca fondul ci de a realiza un examen de legalitate și de netemeinicie a hotărârii de primă instanță în limitele criticilor formulate, a respectat prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. Prin ultima critică s-a invocat încălcarea art. 201 C. proc.

civ. motivat de faptul că instanța și-a fundamentat soluția și pe o expertiză extrajudiciară ale cărei concluzii nu au fost puse în discuția părților pentru a le oferi posibilitatea să formuleze eventuale obiecțiuni, prin acest procedeu fiindu-i încălcat dreptul la apărare. Critica este nefondată și neîncadrată în motivele de nelegalitate pe care recurenta însăși le-a invocat. Pornind de la obiectul expertizei care constă în lămurirea unor împrejurări de fapt pentru care se cere părerea unor specialiști, se observă că deși invocă art. 201 C. proc. civ., recurenta își exprimă dezacordul în legătură cu utilizarea ca probă și a expertizei extrajudiciare. Se mai observă din considerentele deciziei că expertiza extrajudiciară a fost coroborată cu alte probe și cu expertizele ordonate în cauză, astfel că principiile nemijlocirii și dreptului la apărare nu au fost încălcate.

Faptul că nu s-a dispus o nouă expertiză iar probele au fost apreciate în ansamblul lor pentru lămurirea situației de fapt nu lipsește soluția de fundament faptic și juridic ci, dimpotrivă, demonstrează preocuparea instanței pentru aflarea adevărului prin determinarea motivelor care au condus la crearea prejudiciului. Mai mult, din dezbaterile consemnate în decizia recurată rezultă că instanța de judecată și-a respectat îndatorirea de a pune în discuție constatările și concluziile experților pe care, în calitate de apelantă, SNTGN T.G. SA Mediaș prin consilier le-a combătut în fața Curții de Apel, astfel că, garanțiile procesuale care au fost puse la îndemâna părților pentru concretizarea dreptului la apărare au fost respectate.

În plus trebuie amintit că prin soluția pronunțată au fost respectate prevederile art. 1 din Protocolul la Convenție potrivit căruia orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, iar despăgubirile admise în cauză pentru repararea prejudiciului material constituie o consecință directă a încălcării bunului litigios. Așa fiind, constatând că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la reformarea deciziei pronunțată de Curtea de Apel, conform art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SNTGN T.G. SA Mediaș împotriva deciziei nr. 101 din 6 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.