ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1362/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul R.M. i-a solicitat Tribunalului Gorj, secția

comercială, să pronunțe o hotărâre prin care să o

oblige pe pârâta SNTGN T.G. SA Mediaș să refacă suprafața

de 10.679 mp de teren prin lucrări de aducere a terenului la forma

inițială cu daune cominatorii iar, în caz contrar, să fie

obligată la plata daunelor interese. A motivat reclamantul că pârâta

a executat lucrări în subsolul terenurilor cu scopul de a introduce o

conductă de alimentare cu gaze naturale în Municipiul Motru și

că i-a distrus suprafața de teren agricol menționată, ca

urmare a nerespectării proiectului de execuție și a tehnologiei

de implantare a conductei magistrale.

Tribunalul Gorj, secția comercială,

prin sentința nr. 876 din 25 noiembrie 2008, a admis acțiunea și,

a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 198.890 ron daune, precum și

la plata cheltuielilor de judecată. În cauză au fost administrate

probe cu înscrisuri, expertize și cercetare la fața locului, probe în

baza cărora instanța de fond a reținut că s-a încălcat

dreptul de proprietate al reclamantului, că prejudiciul a fost evaluat de

expertiza tehnică care a determinat cuantumul acestuia în raport de

Standardul Internațional de Practică în evaluare 10-GN.

Au fost înlăturate de prima

instanță apărările referitoare la alunecările de teren

și existența acordului pentru realizarea lucrărilor reținându-se

culpa pârâtei constând în faptul că nu a urmărit execuția și

calitatea lucrărilor pentru evitarea prejudiciului.

Sentința fondului a fost confirmată

de Curtea de Apel Craiova, care prin decizia nr. 101 din 6 mai 2009 a respins

ca nefondat apelul declarat de pârâta SNTGN T.G. SA Mediaș. Curtea de Apel

a analizat criticile aduse sentinței privind faptul că nu a

lămurit aspectele legate de condițiile cerute de art. 998 – art. 999 C.

civ. pentru angajarea răspunderii delictuale. Din această

perspectivă s-a reținut că prejudiciul s-a produs prin fapta

ilicită care poate să constea în acțiune sau omisiune atunci

când această activitate trebuie, potrivit legii, să fie

întreprinsă de către o anumită persoană. A stabilit

instanța de apel că există un raport de cauzalitate între

amplasarea conductei de transport gaze și producerea prejudiciului și

ca urmare a înlăturat și criticile privind încălcarea art. 129 C.

proc. civ. care s-au motivat pe faptul că instanța nu a supus

dezbaterii obiecțiunile la raportul de expertiză și cererea

pentru efectuarea unei noi expertize.

Împotriva deciziei nr. 101

pronunțată la 6 mai 2009 de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs pârâta

SNTGN T.G. SA Mediaș care i-a solicitat Înaltei Curți, în temeiul art.

304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., să admită recursul și

să trimită cauza pentru o nouă judecată.

În argumentarea criticilor, recurenta a

susținut:

- Instanța de apel a încălcat

prevederile art. 24 din Constituție privitoare la dreptul la apărare

și art. 16 alin. (1) privitoare la egalitatea cetățenilor în

fața legii și a autorităților fără privilegii

și discriminări. În concret această critică a vizat faptul

că instanța nu a luat în considerare apărările și

argumentele formulate de societatea SNTNGN T.G. SA și în special

susținerile referitoare la neîntrunirea condițiilor cumulative

și obligatorii pentru angajarea răspunderii civile delictuale

încălcând prevederile art. 998 – art. 999 C. civ.;

- Dreptul la apărare și egalitatea

în fața legii, obligă instanțele să ofere

părților posibilitatea de a-și valorifica pretențiile sau

de a dovedi netemeinicia pretențiilor adversarului, cerințe care nu au

fost respectate de instanța de apel. Potrivit recurentei nu s-a analizat

fapta ilicită, culpa societății și raportul de cauzalitate

dintre faptă și prejudiciu;

- Nu s-a luat în considerare certificatul de

forță majoră, concluziile raportului de expertiză întocmit

de SC G.C. SRL, societate specializată în domeniu;

- Hotărârea nu respectă prevederile

art. 261 alin. (5) C. proc. civ. pentru că nu conține motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței;

- S-a încălcat art. 201 C. proc. civ.,

pentru că instanța de apel se folosește în motivarea deciziei de

concluziile unei expertize tehnice extrajudiciare. Cu toate că

instanța de apel și-a fundamentat convingerile pe concluziile

expertizei extrajudiciare efectuate în cauză la solicitarea reclamantului,

a omis să le pună în discuția părților;

Intimata prin întâmpinare a analizat punctual

motivele de recurs și a solicitat respingerea criticilor aduse deciziei

pronunțate de instanța de apel invocând, pe de o parte,

inadmisibilitatea recursului pentru motivul că repune în discuție

probele, iar, pe de altă parte, faptul că decizia cuprinde motivele

pe care se sprijină, contrar susținerilor recurentei.

Motivul prevăzut de art. 304 alin. (5) C.

proc. civ. vizează situația când prin hotărârea dată s-au

încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Sub cuvânt că s-a

încălcat dreptul la apărare și principiul egalității

în fața legii și a autorităților publice, recurenta a

înțeles în realitate să repună în discuție fondul

litigiului respectiv întrunirea condițiilor pentru atragerea

răspunderii civile delictuale întemeiată pe art. 998 – art. 999 C.

civ. Dreptul la apărare este garantat prin modul în care sunt organizate instanțele,

prin legile de procedură și prin asistența judiciară. Se

observă în raport de această critică că din întregul

ansamblu de drepturi procesuale puse la dispoziția părților în

proces pentru apărarea intereselor lor legitime, recurenta nu a făcut

nicio referire la încălcări concrete, prin trimiterea la

dispoziția procedurală pe care instanța de apel ar fi neglijat-o,

ci din expunerea de la pct a), b), c) rezultă cu evidență

că sub pretextul încălcării dreptului la apărare și a

egalității de tratament s-au supus spre analiză aspecte de

netemeinicie, legate de probe și concludența lor, or, aceste chestiuni

scapă controlului de legalitate așa cum este reglementat de art. 304 C.

proc. civ. prin care se specifică expres faptul că se poate cere modificarea

sau casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate.

Supremația unei probe și în general modalitatea de administrare a

probelor, prin abrogarea pct. 10 a art. 304 C. proc. civ., nu mai poate fi

rediscutată în recurs ceea ce demonstrează în mod evident caracterul

recursului, în actuala reglementare, de cale extraordinară de atac în care

controlul hotărârii criticate se realizează numai sub aspectul

legalității. În fine, dreptul la apărare a fost exercitat de

recurentă prin participarea la dezbateri, prin cererile care au fost

formulate în fața celorlalte instanțe, dreptul la exercițiul

căilor de atac, dreptul la un apărător calificat. Faptul că

soluția criticată nu coincide cu modul în care recurenta și-a

structurat apărarea și cu propriile convingeri așa cum

rezultă de altfel din modalitatea în care a repus în discuție

chestiunile de fond legate de existența prejudiciului a culpei și a

raportului de cauzalitate nu constituie motiv de nelegalitate care din punct de

vedere procedural să se înscrie în pct. 5 al art. 304 C. proc. civ.

În fine, recurenta a reproșat

instanței de apel subiectivismul în aprecierea probelor ceea ce în opinia sa

constituie și o încălcare a egalității de tratament.

Dacă se analizează prin prisma art. 6 paragraful 1 aceste

susțineri se va vedea că acestea vizează noțiunea de proces

echitabil care se concretizează prin „egalitatea armelor” și

respectarea celorlalte principii ale procesului civil. Or, egalitatea armelor semnifică

tratarea egală a părților pe toată durata procesului prin

păstrarea unui just echilibru între părțile în litigiu. În

sensul arătat administrarea probelor și pertinența lor pe care o

pune în discuție recurenta aparține instanțelor, iar din acest

punct de vedere se va reține așa cum s-a subliniat mai sus că

recurenta nu a arătat care sunt dispozițiile legale încălcate în

legătură cu probele administrate pentru a se verifica dacă au fost

respectate garanțiile instituite pentru desfășurarea unui proces

echitabil.

Sintetizând, considerentele expuse, se va

reține că, nepronunțarea asupra unui mijloc de apărare sau

asupra unei dovezi administrate care era hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii pe care se structurează primul motiv de recurs, constituie motiv

de netemeinicie și nu de nelegalitate care să poată fi examinat

în această cale extraordinară de atac.

Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C.

proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe

care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine

de natura pricinii.

Citând acest motiv, recurenta a reproșat

instanței de apel faptul că decizia nu cuprinde motivele pe care se

sprijină și că astfel s-au încălcat prevederile art. 261 alin.

(5) C. proc. civ. Din examinarea deciziei se constată că

instanța de apel a analizat instituția răspunderii civile

delictuale referindu-se expres la prevederile art. 998 – art. 999 C. civ.,

concluzia atragerii răspunderii civile bazându-se pe probele aflate la

dosar, în limitele criticilor formulate. De asemenea se remarcă faptul

că s-au analizat elementele esențiale ale răspunderii civile

delictuale cu referire la probele administrate (expertize, cercetare la

fața locului) și în mod judicios a fost înlăturată

expertiza efectuată de Camera de Comerț și Industrie a Județului

Gorj. În privința raportului cauzal, expertizele dispuse în cauză au

constituit fundament probator pentru stabilirea corelațiilor obiective

dintre faptele care au dus la producerea prejudiciului iar reținerea

instanței în sensul că și faptele mediate, ca în

speță, se constituie într-un raport între faptă și prejudiciu

este corectă.

În consecință, se va reține că

în analiza criticilor aduse sentinței, instanța de apel, care nu se

afla în situația de a rejudeca fondul ci de a realiza un examen de

legalitate și de netemeinicie a hotărârii de primă

instanță în limitele criticilor formulate, a respectat prevederile art.

261 alin. (5) C. proc. civ.

Prin ultima critică s-a invocat

încălcarea art. 201 C. proc. civ. motivat de faptul că instanța

și-a fundamentat soluția și pe o expertiză

extrajudiciară ale cărei concluzii nu au fost puse în discuția

părților pentru a le oferi posibilitatea să formuleze eventuale

obiecțiuni, prin acest procedeu fiindu-i încălcat dreptul la

apărare.

Critica este nefondată și

neîncadrată în motivele de nelegalitate pe care recurenta însăși

le-a invocat. Pornind de la obiectul expertizei care constă în lămurirea

unor împrejurări de fapt pentru care se cere părerea unor

specialiști, se observă că deși invocă art. 201 C.

proc. civ., recurenta își exprimă dezacordul în legătură cu

utilizarea ca probă și a expertizei extrajudiciare. Se mai

observă din considerentele deciziei că expertiza extrajudiciară

a fost coroborată cu alte probe și cu expertizele ordonate în

cauză, astfel că principiile nemijlocirii și dreptului la

apărare nu au fost încălcate. Faptul că nu s-a dispus o

nouă expertiză iar probele au fost apreciate în ansamblul lor pentru

lămurirea situației de fapt nu lipsește soluția de

fundament faptic și juridic ci, dimpotrivă, demonstrează

preocuparea instanței pentru aflarea adevărului prin determinarea

motivelor care au condus la crearea prejudiciului.

Mai mult, din dezbaterile consemnate în

decizia recurată rezultă că instanța de judecată

și-a respectat îndatorirea de a pune în discuție constatările

și concluziile experților pe care, în calitate de apelantă, SNTGN

T.G. SA Mediaș prin consilier le-a combătut în fața Curții

de Apel, astfel că, garanțiile procesuale care au fost puse la

îndemâna părților pentru concretizarea dreptului la apărare au

fost respectate. În plus trebuie amintit că prin soluția

pronunțată au fost respectate prevederile art. 1 din Protocolul la

Convenție potrivit căruia orice persoană fizică sau

juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, iar despăgubirile

admise în cauză pentru repararea prejudiciului material constituie o

consecință directă a încălcării bunului litigios.

Așa fiind, constatând că nu sunt motive

de nelegalitate care să ducă la reformarea deciziei

pronunțată de Curtea de Apel, conform art. 312 C. proc. civ. recursul

va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta SNTGN T.G. SA Mediaș împotriva deciziei nr. 101 din 6 mai 2009 a Curții

de Apel Craiova, secția comercială.

Ia act că intimatul nu solicită

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.