ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2504/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2504/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată la data de 22 iunie 2006 reclamanții P.Ș. și P.I. au chemat în
judecată pe pârâții SC D.S.G. S. SA București, sucursala Craiova, SC P. SA
București și S.N.G.N.R.G. SA Mediaș pentru ca prin sentința ce se va pronunța
să fie obligați la plata sumei de 5000 Ron reprezentând contravaloarea
prejudiciului suferit de reclamanți pentru nefolosința terenului situat în
comuna Coșoveni în suprafață de 926,5 mp în tarlaua nr. 12 parcela 184/24.
În susținerea
pretențiilor reclamanții au arătat că au cumpărat terenul în luna iunie 2005,
iar în urma actului de partaj voluntar din septembrie 2005, au dobândit un
drept de proprietate exclusivă asupra suprafeței de 926,5 mp, situată în comuna
Coșoveni, județul Dolj, T 12, P 184/24.
S-a mai susținut că
în timp ce au început să facă demersurile în vederea ridicării unor construcții
au aflat că terenul proprietatea acestora este străbătut de două conducte de
transport gaze naturale și ca urmare a nefolosinței normale a terenului au
suferit un prejudiciu, motiv pentru care au înțeles să formuleze cererea de
față.
Ulterior reclamanții
și-au precizat cererea în sensul că solicită în principal obligarea pârâților
de a-și ridica conductele care traversează terenul proprietatea lor, menținându-și
totodată petitul având ca obiect pretenții în sumă de 5000 Ron.
Tribunalul Dolj, secția
comercială, prin sentința nr. 3957 din 12 septembrie 2007, s-a admis excepția
lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC D.S.G. S. SA București, SC P.
SA București și S.N.R.G. SA Mediaș.
A respins acțiunea
astfel cum a fost precizată de reclamanții P.Ș. și P.I. , domiciliați în
Craiova, județul Dolj, în contradictoriu cu pârâtele de mai sus – SC D.S.G. S.
SA București, sucursala Craiova, cu sediul în Craiova, județul Dolj, SC P. SA cu
sediul în București, sector 1, S.N.R.G. SA cu sediul în Mediaș, județul Sibiu,
ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins cererea de
arătare a titularului dreptului formulată de pârâta SC S.N.T.G.N.T.G. SA cu sediul
în Mediaș, Județul Sibiu.
A admis în parte
acțiunea precizată la data de 6 iunie 2007 de reclamanți față de pârâtele SC T.G.N.
T.G.Z. SA Mediaș și S.N.T.G.N.T.G. 2 SA, Sucursala de Transport Gaze Naturale
Mediaș – Regionala Craiova, cu sediul în Craiova, județul Dolj.
A obligat în solidar
pe pârâtele S.N.T.G.N.T.G. SA Mediaș și S.N.T.G.N.T.G. SA – Sucursala Transport
Gaze Naturale Mediaș – Regionala Craiova la plata sumei de 5000 lei Ron
reprezentând contravaloare lipsă folosință aferentă perioadei 17 septembrie
2005 până la data de 6 iunie 2007 și la plata sumei de 500 lei lunar
reprezentând contravaloare lipsă folosință teren începând cu data de 7 iunie
2007 către reclamanți.
A respins capătul de
cerere privind obligația de a face.
A luat act că reclamanții
nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de fond a arătat că, având în vedere probele administrate
inclusiv expertiza tehnică topografică, apărările pârâtelor formulate prin
întâmpinare cum că reclamanții nu au întreprins toate diligențele pentru
aflarea situației juridice a terenului, nu pot fi reținute, ci dimpotrivă din
chiar apărările pârâtelor rezultă că amplasamentul conductei de gaz este
secret, informațiile referitoare la acestea constituie secret de serviciu,
instituții ale statului cum ar fi Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
de la care reclamanții aveau îndatorirea să solicite lămuriri cu privire la
situația terenului nu aveau aceste informații, iar la solicitarea instanței
afirmându-se în scris de pârâte că actele, respectiv, hărțile privind conductele
de gaze sunt secrete.
Deci în mod cert
reclamanții nu puteau să ia la cunoștință despre existența conductelor și în
atare situație sunt incidente dispozițiile art. 480 C. civ., care stipulează că
dreptul de proprietate este dreptul ce are cineva de a se bucura de un bun al
său.
Față de cele
reținute, rezultă în mod cert că reclamanții sunt prejudiciați în exercitarea
atribuțiilor dreptului de proprietate și acestora li se cauzează un prejudiciu
în normala folosință a terenului, instanța apreciază că sunt justificate
pretențiile acestora, în ceea ce privește obligarea pârâtelor respectiv SNT.G.N.
T.G.Z. SA Mediaș și SNT.G.N. T.G.Z. SA Mediaș – Regionala Transport Gaze
Naturale Craiova, la plata sumei de 5000 Ron reprezentând contravaloare lipsă
folosință aferentă perioadei 17 septembrie 2005 (dată când reclamanții au
devenit proprietarii terenului în baza actului de partaj voluntar), până la
data de 6 iunie 2007 (dată când reclamanții și-au apreciat cererea), și la
plata sumei de 500 lei Ron lunar reprezentând contravaloare lipsă folosință
teren începând cu data de 7 iunie 2007, către reclamanți.
Răspunzând criticilor
formulate de apelanții reclamanți și apelanții pârâți, Curtea de Apel Craiova,
secția comercială, – prin decizia nr. 49 din 27 februarie 2008, a respins apelul reclamanților privind obligația de a face, a admis apelul pârâtei S.N.T.G.N.T.G.
SA Mediaș, Exploatarea Feroviară Mediaș a schimbat în tot sentința criticată în
sensul respingerii acțiunii precizate a reclamanților.
În fundamentarea
soluției instanța de control judiciar a reținut că
conducta de racord de
înaltă presiune 300 mm Ghercești - Romanești și SRM Sud Craiova a fost executată
conform proiectului nr. 950/1493 a ICPPG Câmpina, Secția proiectare Ploiești,
de către AIM Craiova și recepționată de titularul de investiție S.P.T. SA
Craiova pentru ca ulterior sa fie preluată de S.N.T.G.N. T.G.Z.
SA Mediaș conform
procesului verbal nr. 2530 din 29 septembrie 1997.
Se mai reține că, prin
H.G. nr. 668/2002 privind aprobarea acordului de concesiune a conductelor
magistrale, instalațiilor, echipamentelor și dotărilor SC T.G.Z. SA Mediaș a
concesionat Sistemul Național de Transport al gazelor naturale.
În raport de cele
reținute, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins capătul de
cerere în obligație de a face, și anume acela de obligare a pârâtelor la
ridicarea conductelor ce traversează terenul.
Se mai constată că în
cauză nu au avut loc intervenții pentru retehnologizări, reparații, revizii,
avarii, prin care să se producă pagube proprietarilor din vecinătatea
capacităților din domeniul gazelor naturale, pentru ca pârâtele, în calitate de
concesionarii să poată fi obligate să plătească despăgubiri în condițiile
legii, respectiv art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004.
Exercitarea
drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile
din domeniul gazelor naturale realizându-se cu titlu gratuit pe toată durata
existenței acestora, greșit Tribunalul a obligat pârâtele la plata c/v lipsei
de folosință a terenului aferentă perioadei 17 septembrie 2005 și până la data
de 6 iunie 2007.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 365 din 9 februarie 2009 a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare motivând că instanța de apel
și-a motivat soluția doar pe baza interpretării date dispozițiilor legale
incidente fără a verifica, în baza rolului activ, pe baza unor probe
concludente, cu raportare la limitele investirii prin cererea de apel, în ce
măsură accepțiunea principală conferită, a unei limitări proporționale
rezonabile, nu se încalcă, de fapt legea, prin exercitarea efectivă a
activității economice de către intimata-pârâtă și dacă, în consecință aceasta
nu vine în coleziune cu interesele legitime ale recurenților-reclamanți în
raport cu obiectul cererii de chemare în judecată.
În apel după casare
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 221 din 11
noiembrie 2010, a respins apelul reclamanților, a admis apelul S.N.T.G.N.T.G. SA
Mediaș, a schimbat sentința și pe fond a respins acțiunea reclamanților.
Pentru a se pronunța
astfel instanța de apel, ținând cont și de indicațiile date de Înalta Curte de
Casație și Justiție, a reținut că terenul proprietatea reclamanților situat în
intravilanul comunei Cârcea în suprafață totală de 926,50 mp este traversat de
două conducte de gaze, astfel: o conductă aparținând S.N.G.N. T.G.Z. SA MEDIAȘ
în exploatare cu diametru 300 și o conductă aparținând SC P. SA București în
curs de dezafectare cu diametru 500.
Cum conducta
aparținând SC P. SA București este în curs de dezafectare nu se poate reține,
raportat la obiectul cererii de chemare în judecată – obligarea la mutarea
conductelor de gaze naturale sau la despăgubiri pentru lipsa de folosință a
terenului, că existența acesteia îngrădește exercitarea atributelor dreptului
de proprietate al reclamanților.
Eventualele pagube
produse terenului în urma dezafectării conductei pot fi solicitate de
reclamanți pe cale separată, neputând face obiectul analizei în cadrul acestui
litigiu, date fiind limitele investirii precizate anterior.
Cât privește conducta
aparținând S.N.G.N. T.G.Z. SA Mediaș, Curtea constată că față de modul de
poziționare a conductei așa cum rezultă din planul de situație întocmit de
experți punctele 4-12 la una din limitele proprietății (fila 161 dosar de apel)
și de lățimea zonei de protecție în raport de diametrul conductei care este de
3 X 2 m, zonă în care este interzisă construirea de clădiri, amplasarea de
depozite sau magazine, plantarea de arbori și în care nu se pot angaja
activități de natură a periclita integritatea conductei - fila 188 M.Of. nr. 960/bis
din 29 noiembrie 2006) exercitarea atributelor dreptului de proprietate este
limitată doar cu privire la o parte din suprafața totală a terenului (aproximativ
o treime), restul proprietății rămânând suprafață construibilă.
În plus, Curtea
reține că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 5073/2005,
dată la care Legea nr. 351/2004 era în vigoare, conducta S.N.G.N. T.G.Z. SA
Mediaș traversa terenul dobândit prin cumpărare de reclamanți (din procesul
verbal încheiat la 29 septembrie 1997 rezultă că S.N.G.N. T.G.Z. SA Mediaș a
luat în primire la data menționată racord de înaltă tensiune și stație de
reglare măsurare executate conform proiectului nr. 950/1493).
În acest context
reclamanții au dobândit terenul afectat de servitutea legală gratuită, având la
dispoziție, în cazul în care nu au cunoscut existența conductei și deci
valoarea reală a terenului, o acțiune în despăgubiri împotriva vânzătorului.
Împotriva acestei
soluții au declarat recurs reclamanții, criticile vizând aspecte de
nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Se susține că prin
prisma dispozițiilor art. 480 C. civ., proprietatea este dreptul ce are cineva
de a se bucura și dispune în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate
de lege.
Art. 44 din
Constituția României vine și completează prevederile art. 480 C. civ., în
sensul că „proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege”
[art. 44 alin. (2)] respectiv „pentru lucrări de interes general, autoritatea
publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de
a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau
construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității” [art. 44
alin. (5)].
Dispozițiile Legii
nr. 351/2004 nu au o forță probantă mai mare decât dispozițiile prevăzute în
Constituția României. Prevederile din Constituția României au prioritate în
ceea ce privește aplicabilitatea lor față de alte dispoziții legale din dreptul
intern.
Pe de altă parte
traversarea terenului de aceste conducte, echivalează practic cu o expropriere
a terenului, acesta devenind în mare parte inutilizabil, așa cum rezultă și din
raportul de expertiză întocmit în cauză și din actele depuse la dosar. În zona
de protecție și de siguranță a conductelor nu se poate construi absolut nimic.
Aceasta reprezintă practic o expropriere, încălcându-se dispozițiile art. 44
alin. (3) din Constituția României, „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru
o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și
prealabilă despăgubire”.
Prin apărările făcute
S.N.T.G.N. „T.G.Z. SA” a solicitat respingerea recursului motivat de faptul că
recurenții au dobândit un teren afectat de o servitute legală și gratuită și cu
posibilitatea unei alte acțiuni civile prin care să se îndrepte împotriva
vânzătorului, care prin contractul de vânzare-cumpărare s-a obligat să
transmită terenul liber de orice sarcini și servituți.
Recursul este fondat.
Prin prisma
dispozițiilor art. 480 C. civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se
bucura și dispunea în mod exclusiv și absolut în limitele determinate de lege.
Art. 44 din
Constituție completează dispozițiile art. 480 C. civ. în sensul că
„proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, respectiv
„pentru lucrurile de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul
oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul
pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor precum și alte
daune imputabile autorității”.
În aceste condiții,
greșit instanța de apel a dat Legii nr. 351/2004 o forță probantă mai mare
decât dispozițiile Constituției.
De asemenea s-a făcut
o interpretare eronată actelor deduse judecății printr-o interpretare și
aplicare greșită a dispozițiilor art. 86 și art. 90 din Legea nr. 135/2004.
Deși a dispus
efectuarea în cauză a unui raport de expertiză care a stabilit în mod concret
ce conducte de gaze traversează terenul proprietatea recurenților, care este
suprafața afectată de aceste conducte, precum și prejudiciul suferit de către
aceștia datorită existenței acestor conducte de gaze, totuși în motivarea
soluției, instanța nu a ținut cont de concluziile acestui raport de expertiză
tehnică de specialitate.
Astfel, deși în
raportul de expertiză se menționează faptul că terenul în suprafață de 926,50
mp este afectat de două conducte de gaze, o conductă aparținând S.N.G.N. T.G.Z.
SA Mediaș și o conductă aparținând SC P. SA București, totuși instanța ajunge
la concluzia că una dintre aceste conducte nu ar îngrădi exercitarea
atributelor dreptului de proprietate, fiind în curs de dezafectare. Or, această
concluzie a instanței de apel este total nejustificată, în condițiile în care
în expertiză se menționează că se impun restricții și față de această conductă
care aparține SC P. SA București, restricții care afectează dreptul de
folosință asupra terenului.
Nu are relevanță
faptul că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 5073/2005
conductele de gaze traversau terenul dobândit de către recurenți, în condițiile
în care această limitare a dreptului conduce la golirea de conținut a dreptului
de proprietate. Pe de altă parte, la data cumpărării terenului aceștia nu aveau
posibilitatea să afle de existența conductelor de gaze ce traversează terenul,
fapt dovedit chiar de către intimatele-pârâte, care prin întâmpinările depuse
la dosarul cauzei arată că amplasamentul conductelor este secret, informațiile
referitoare la acestea constituind secret de serviciu.
Pe de altă parte
traversarea terenului de aceste conducte, echivalează practic cu o expropriere
a terenului, acesta devenind în mare parte inutilizabil, așa cum rezultă și din
raportul de expertiză întocmit în cauză și din actele depuse la dosar. În zona
de protecție și de siguranță a conductelor nu se poate construi absolut nimic. Aceasta
reprezintă practic o expropriere, încălcându-se dispozițiile art. 44 alin. (3)
din Constituția României, „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză
de nulitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă
despăgubire”.
Față de cele arătate,
văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamanții P.Ș. și P.I. împotriva deciziei nr. 221 de la 11
noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.
Modifică decizia
recurată în sensul că respinge apelul declarat de S.N.T.G.N.T.G. SA Mediaș și
menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 23 iunie 2011.