ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4001/2007

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată,

la data de 26 aprilie 2004, reclamanta F.R. a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.G.N.T.

SA Mediaș și F.Z. Drăgănești Olt, pentru ca prin hotărârea pe care o va

pronunța, instanța să dispună obligarea celor două pârâte să-și ridice stația

de reglare măsurare precum și o conductă de racord de Ф8, bunuri

proprietatea acestora, aflate pe terenul proprietatea sa, cu cheltuieli de

judecată.

A precizat că este

proprietara terenului în suprafață de 2.030 mp. situat în Sola 55, parcela 3,

conform titlului de proprietate nr. 0757/74 din 5 august 2002, teren pe care se

află amplasate bunurile precizate mai sus, și care aparțin celor două pârâte.

Acestea au refuzat să-și ridice bunurile de pe terenul său, deși nu le mai

utilizează sau să plătească chirie sau lipsă de folosință a terenului,

reclamanta neputând să-și valorifice drepturile conferite de titlul de

proprietate.

A solicitat și obligarea

pârâtelor la plata lipsei de folosință pentru anii 2001, 2002, 2003, evaluarea

urmând a se face prin expertiză de specialitate.

Judecătoria Slatina a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal,

așa cum rezultă din sentința civilă nr. 3621 din 15 septembrie 2004.

Judecătoria Caracal, prin

sentința comercială nr. 241/ C din 31 octombrie 2005, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a SC T. SA Mediaș și a respins acțiunea reclamantei,

ca neîntemeiată, reținând că art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 351/2004

prevede că toți concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază de

drept de uz și de servitute legală pe care o exercită cu titlul gratuit, astfel

că nu poate fi obligată la plata unei rente anuale, iar conducta fiind folosită

pentru transportul gazelor naturale constituie un serviciu public de interes național,

conform art. 32 din Legea nr. 351/2004, astfel că aceasta nu poate fi ridicată

de pe terenul reclamantei.

Atât reclamanta cât și

pârâta S.N.T.G.N.T. SA Mediaș, au atacat sentința pronunțată de Judecătoria

Caracal.

Tribunalul Olt, secția

comercială și de contencios administrativ, a admis apelurile așa cum rezultă

din decizia civilă nr. 55 din 23 martie 2006, a casat sentința atacată și a

reținut cauza spre soluționare.

Rejudecând, tribunalul a

introdus în cauză pe pârâta SC S.M.R. SA Constanța care a cumpărat F.Z.

Drăgănești Olt și prin sentința nr. 11 din 12 ianuarie 2007 a admis acțiunea

reclamantei, a dispus obligarea în solidar a pârâtelor la plata către

reclamantă a sumei de 7.800 euro cu titlul de despăgubiri, a respins capătul de

cerere privind plata unei indemnizații anuale în sumă de 2.600 euro; s-a luat

act de renunțarea la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor de a ridica

stația reglare măsurare și conducta racord, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 91 pct. 2

din Legea nr. 351/2004 potrivit cărora despăgubirile se stabilesc în funcție de

suprafața de teren afectată.

Cum pârâtele, una în

calitate de concesionar din sectorul gaze naturale, alta în calitate de

proprietar al stației de reglare măsurare și a conductei de racord, au bunurile

pe terenul proprietatea reclamantei, cuantumul despăgubirilor a fost stabilit

la 7.800 euro, reprezentând valoarea de vânzare a terenului stabilită la

valoarea de piață practicată în zona respectivă.

Apelurile declarate de

pârâtele S.N.T.G.N.T. SA Mediaș și S.M.R. SA Constanța împotriva acestei

sentințe au fost respinse de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin

decizia nr. 89 din 10 aprilie 2007, prin care s-a reținut că reclamanta a

respectat dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., privind

obligativitatea procedurii concilierii directe.

De asemenea, a reținut că

instanța a avut în vedere când a soluționat cauza, principiul disponibilității,

reglementat prin art. 84 C. proc. civ., ținând cont de cererea reclamantei cu

privire la renta anuală cât și cererea privind despăgubirile pentru prejudiciul

cauzat prin lipsa de folosință a terenului efectiv ocupat, chiar dacă instanța

de fond a avut în vedere prevederile Legii gazelor nr. 351/2004, care nu

schimbă datele problemei, reclamantei aducându-i-se atingeri în ce privește

dreptul său de proprietate, legea petrolului nr. 134/1995 art. 10 referindu-se

la criteriul valorii de circulație a terenurilor imobiliare afectate pentru

determinarea despăgubirilor, iar Legea gazelor nr. 351/2004 folosind criteriul

valorii de circulație a bunurilor imobiliare afectate.

Au fost aplicate

dispozițiile art. 42 C. com., privind răspunderea solidară și s-a avut în

vedere expertiza efectuată de expertul I.G., care a stabilit valoarea terenului

la valoarea de piață practicată în zonă, respectiv 7.800 euro.

Împotriva acestei decizii

pârâtele au declarat recurs.

Pârâta S.N.T.G.N.T. SA

Mediaș și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc.

civ., susținând că:

- instanța a dat ceea ce nu

s-a cerut, deoarece nu a făcut diferența între renta anuală pe care a

solicitat-o reclamanta și care este prevăzută în Legea petrolului nr. 134/1995

ca măsură reparatorie și despăgubirile pentru intervenția la obiectivele S.N.T.G.N.T.

reglementate de art. 90 pct. 2 și art. 91 din Legea gazelor nr. 351/2004

modificată, instanța trebuind să se pronunțe numai asupra rentei anuale (art. 304

pct. 6 C. proc. civ.);

- hotărârea este lipsită de

temei legal, întrucât Legea nr. 351/2004 nu poate fi aplicată în cauză deoarece

a intrat în vigoare după nașterea litigiului și nu poate dispune pentru viitor.

Această lege nu reglementează renta anuală iar reclamanta a solicitat prin

cererea introductivă renta anuală nu despăgubiri (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.);

- hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină deoarece instanța de apel apreciază ca fiind

echivalente și având același regim juridic atât renta anuală cât și

despăgubirile pentru prejudiciul cauzat prin lipsa de folosință a terenului

efectiv ocupat (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).

Prin recursul său pârâta SC

S.M.R. SA Constanța a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii, deoarece, fiind obligată în solidar la plata

despăgubirilor ar însemna un prejudiciu dublu; că în conformitate cu

dispozițiile legale trebuia obligat la plată doar concesionarul terenului și

instalațiilor, care este pârâta S.N.T.G.N.T. SA Mediaș și care utilizează și

stația de reglare măsurare și conducta de transport, ambele proprietatea sa,

într-o activitate de utilitate publică; că greșit au fost aplicate dispozițiile

Legii nr. 351/2004 deoarece îngrădirea dreptului s-a născut anterior apariției

acestei legi, iar conductele amplasate pe teren nu afectează exercitarea

dreptului de proprietate.

Recursurile sunt nefondate

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 304 pct. 6 C.

proc. civ., hotărârea atacată poate fi modificată dacă instanța a dat mai mult

decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.

Or, în speță instanța

aplicând principiul disponibilității și având în vedere precizarea reclamantei

cu privire la acordarea de despăgubiri, a luat în discuție această cerere și în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 351/2004, legea gazelor, ca act normativ

de reglementare a efectelor faptei ilicite după momentul producerii ei și care

și-a produs efectele în timpul când terenul reclamantei era afectat de

imobilele pârâtelor aflate pe acest teren, corect a stabilit prin hotărâre

judecătorească valoarea despăgubirilor, conform art. 91 alin. (2) din aceeași

lege, raportând cuantumul acestora la valoarea de piață a imobilului, în zona

respectivă, la momentul evaluării.

Ca urmare nu se poate

discuta despre o retroactivitate a Legii nr. 351/2004, deoarece despăgubirile

au fost stabilite la valoarea de piață a terenului la momentul evaluării, când

această lege era în vigoare, chiar dacă bunurile care au afectat terenul se

aflau pe acest teren și anterior publicării acestei legi și nici despre o

hotărâre prin care s-a dat mai mult decât s-a cerut, deoarece instanța,

respectând principiul disponibilității, a soluționat cererea privind

despăgubirile așa cum aceasta a fost precizată.

În acest context urmează a

se respinge și motivele invocate în temeiul pct. 7 al art. 304 C. proc. civ.,

potrivit căruia hotărârea se poate modifica când nu cuprinde motivele pe care

se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii întrucât decizia atacată a fost motivată pe larg cu privire la toate

motivele de apel, pe situația de fapt, pe temei de drept, fiind raportată la

cererea reclamantei privind despăgubirile.

De asemenea, pct. 9 al art. 304

C. proc. civ., conform căruia hotărârea se poate modifica când este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, nu

poate fi reținut ca motiv de modificare a hotărârii atacate, cele două instanțe

aplicând corect dispozițiile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 351/2004, legea

gazelor, despăgubirile fiind acordate pentru fapta ilicită care își producea

efectele sub imperiul acestei legi.

La fel, motivul de

modificare a deciziei atacate referitor la greșita aplicare a solidarității

răspunderii, se va respinge pe considerentul că în mod corect instanțele au

aplicat dispozițiile art. 42 alin. (3) C. com., privind prezumția de

solidaritate, calificând natura litigiului ca fiind comercială și reținând că

ambele societăți pârâte au afectat dreptul de proprietate al reclamantei prin

amplasarea pe acest teren a bunurilor care se aflau în proprietatea lor, pârâta

SC S.M.R. SA Constanța nedovedind faptul că bunurile sale nu au îngrădit

dreptul de proprietate al reclamantei.

În aceste împrejurări se

constată că recursurile sunt nefondate urmând a fi respinse conform art. 312 alin.(1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâtele S.N.T.G.N.T. SA Mediaș și S.M.R. SA Constanța împotriva

deciziei nr. 89 din 10 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială, ca nefondate.

Obligă recurentele la plata

sumei de 639,84 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către intimata F.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2007.