ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6986/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 2

decembrie 2002, reclamanta SC O. SA Brașov a chemat în judecată A.N.R.G.N.,

solicitând anularea deciziei nr. 919 din 8 noiembrie 2002, prin care s-a dispus

suspendarea pe timp de 30 de zile, a autorizației destinată execuției

racordurilor de înaltă presiune și stațiilor de reglare-măsurare-predare a

gazelor naturale.

Reclamanta a arătat în motivarea

cererii, că decizia adoptată de pârâtă, este nelegală și nefondată, nefiindu-i

comunicat raportul de control și necuprinzând nici motivele de fapt pe care se

sprijină.

La data de 10 februarie 2003,

reclamanta a solicitat în contradictoriu cu aceeași pârâtă, și anularea

deciziei nr. 4 din 8 ianuarie 2003, prin care s-a dispus retragerea

autorizației, pe motivul nedepunerii documentației tehnice de execuție, cu noul

amplasament al racordului de înaltă presiune, necesar pentru alimentarea cu

gaze naturale a satului Crizbav.

Reclamanta a învederat că și acest

act administrativ este neîntemeiat, fiind emis în baza deciziei nr. 919 din 8

noiembrie 2002, al cărei conținut nu este explicit și care se sprijină pe un

înscris necomunicat și despre care nu se precizează ce conține.

Cele două cauze au fost conexate

prin încheierea din 4 martie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Această instanță a dispus prin

sentința civilă nr. 438 din 1 aprilie 2003, respingerea cererilor conexe, ca

nefondate.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că prin probele administrate, reclamanta nu a făcut dovada

contrară situației de fapt reținute în raportul de control nr. 132 din 7

noiembrie 2002, în nota de constatare din 25 octombrie 2002 și în procesul-verbal

de contravenție nr. 57 din 17 octombrie 2002.

Astfel, în urma verificării

activității reclamantei, s-a constatat că aceasta nu a respectat întocmai

amplasamentul racordului de înaltă presiune prevăzut în proiectul avizat și nu

a deținut, pe întreaga durată de execuție a lucrărilor, autorizația de

executare a racordurilor de înaltă presiune și a stațiilor de

reglare-măsurare-predare, motiv pentru care, în perioada 11 martie 1990 - 21

decembrie 2001 a fost exclusă de pe lista societăților cu drept de execuție,

fiind reautorizată abia la 21 decembrie 2001.

De asemenea, s-a constatat că nu au

fost obținute avizele de la deținătorii de rețele edilitare, iar autorizația de

construire nr. 28 din 25 aprilie 2000 era deja expirată, încălcându-se

prevederile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 463/2001.

Referitor la decizia nr. 4/2003,

instanța a reținut că a fost emisă pentru neremedierea situației avute în

vedere prin înscrisul anterior, din 8 noiembrie 2002, în sensul nedepunerii la

sediul A.N.R.G.N., a documentației tehnice de execuție, cu noul amplasament al

racordului de înaltă presiune, pentru alimentarea cu gaze naturale a satului

Crizbav, avizată de S.N.T.G.N. T. SA.

Reclamanta nu și-a îndeplinit

obligația prevăzută de art. 2 al deciziei nr. 919/2002, acordul inițial al S.N.T.G.N.

T. SA Mediaș, nr. 12914 din 21 noiembrie 2002, fiind revocat de instituția

emitentă, prin adresa nr. 13233 din 27 noiembrie 2002.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamanta SC O. SA Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a arătat că

instanța de fond a ignorat dovezile administrate în apărare, de natură să

dovedească temeinicia susținerilor societății.

În acest sens, s-a învederat că

instanța nu s-a pronunțat cu privire la lipsa obligativității obținerii

avizului S.N.T.G.N. T. SA Mediaș, ca urmare a modificării traseului conductei

de gaze naturale, față de axul drumului. Astfel, parametrii conductei fiind

menținuți, iar schimbarea amplasamentului făcându-se conform normativului nr.

3915/1994, obținerea avizului nu era necesară și, cu toate acestea, societatea

a făcut demersuri, pentru a-l obține și a reușit.

Cât privește faptul că avizul a fost

revocat, acest fapt a avut loc ulterior efectuării lucrărilor și nu poate

afecta conformitatea lucrării executate cu normativele în vigoare.

Reclamanta a mai criticat sentința,

și sub aspectul înlăturării greșite a susținerilor privind necomunicarea

raportului de control și a notei de constatare, precum și nemotivarea deciziei

de suspendare a autorizației, împrejurări care au pus societatea în

imposibilitate de a-și face apărările corespunzătoare.

De asemenea, s-a invocat

nelegalitatea aplicării măsurilor de suspendare și apoi, de retragere a

autorizației, prin încălcarea prevederilor art. 5 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001,

aceste sancțiuni nefiind complementare, ci sancțiuni principale distincte,

aplicate pentru aceeași faptă, pentru care anterior societatea a fost

sancționată contravențional, cu avertisment.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, se constată că instanța de

fond a procedat corect, reținând că raportul de control nr. 132 din 7 noiembrie

2002 fiind un act premergător deciziilor prin care s-au aplicat sancțiuni

administrative, nu exista obligativitatea comunicării din partea autorității

pârâte. Același caracter îl are și nota de constatare din 25 octombrie 2002,

ambele înscrisuri nefiind acte administrative de autoritate, de natură să

producă prin ele însele, efecte juridice pentru reclamantă.

În acest sens, s-au invocat în mod

corect, în cuprinsul sentinței, prevederile art. 10 din Legea contenciosului

administrativ nr. 29/1190, în temeiul cărora instanța poate obliga autoritatea

emitentă să comunice documentația care a stat la baza emiterii actului atacat.

În cauză, pârâta a atașat toate înscrisurile, la întâmpinarea depusă la

judecata în fond.

Cât privește nemotivarea în fapt a

deciziei nr. 919/2002, acest aspect, astfel cum a reținut instanța de fond, nu

este de natură a atrage nulitatea actului, în considerente făcându-se trimitere

la raportul de control din 7 noiembrie 2002, în care sunt descrise faptele ce

au atras aplicarea măsurii suspendării.

Referitor la fondul litigiului,

Curtea reține că motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de

reclamantă, nu au suport probator.

Astfel cum s-a constatat la

controlul efectuat de reprezentanții pârâtei, societatea nu a respectat

amplasamentul racordului de înaltă presiune, prevăzut în proiect la 50 m, așa

cum fusese proiectat și avizat inițial de S.N.T.G.N. T. SA Mediaș, schimbând

traseul conductei de racord, la 18 m, față de axul drumului. De asemenea,

reclamanta nu a întocmit documentația de specialitate, nu a obținut avizul

prealabil al S.N.T.G.N. T. SA Mediaș, care nu a urmărit lucrările de execuție

și nici avizele de la deținătorii de rețele edilitare și Inspectoratul de Stat

în Construcții.

Referitor la susținerea reclamantei,

în sensul că, față de faptul că modificarea de traseu de la 50 m, la 18 m, nu a

afectat principalii parametrii ai conductei, acordul instituției care a aprobat

documentația, nu era necesar, potrivit normativului nr. 3915/1994, Curtea nu

poate primi această apărare.

Prin modificarea traseului conductei

de racord, la 18 m față de drumul comunal, deși fusese proiectat la 50 m, s-au

produs modificări de esență asupra unor parametri, ca presiunea,

caracteristicile, materialele și tehnologia de execuție a conductei, astfel

încât se impunea avizul obligatoriu al S.N.T.G.N. T. SA Mediaș.

Cât privește împrejurarea că prin

adresa nr. 12914 din 21 noiembrie 2002, această unitate și-a dat acordul pentru

schimbarea amplasamentului conductei de racord, acest aviz a fost depus după

expirarea perioadei de 15 zile stabilită de pârâtă, pentru depunerea actelor,

atestând remedierea situației și, totodată, a fost revocat expres prin actul nr.

13233 din 27 noiembrie 2002.

Nici motivul de recurs invocat de

reclamantă, referitor la aplicarea succesivă a mai multor sancțiuni pentru

aceeași faptă, cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001,

nu subzistă.

În procesul-verbal de contravenție

din 17 octombrie 2002, prin care reclamantei i s-a aplicat avertisment, s-a

reținut săvârșirea contravenției prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. a) din

O.G. nr. 60/2000, constând în executarea de lucrări, fără a avea documentația

avizată.

La verificarea efectuată, s-au

constatat și alte abateri, menționate în nota de constatare și în raportul de

control. Astfel, lucrările de execuție nu au fost urmărite de reprezentanții

beneficiarului lucrării, nu au fost obținute avizele prealabile de la

deținătorii de rețele edilitare, autorizația de construcție a fost expirată pe

durata execuției lucrărilor și nu a fost notificat Inspectoratul de Stat în

Construcții.

Toate aceste aspecte au justificat

măsura suspendării autorizației pe o perioadă de 30 zile, aplicată prin decizia

nr. 919 din 8 noiembrie 2002, prin care s-a instituit obligația societății, de

a depune în termen de 15 zile, documentația tehnică de execuție, cu noul

amplasament al racordului de înaltă presiune, avizată de S.N.T.G.N. T. S.A.

Mediaș.

Ulterior, prin decizia nr. 4 din 8

ianuarie 2003, pârâta a dispus retragerea autorizației, constatând că

reclamanta nu s-a conformat obligației stabilite.

În raport cu cele expuse mai sus,

reținând că sentința atacată este legală și temeinică, Curtea va respinge

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC O. SA Brașov împotriva sentinței civile nr. 438 din 1 aprilie

2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 septembrie 2004.