ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1271/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

1260/F/CA din 10.11.2000 la Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, reclamanta filiala Distribuție Gaze Naturale D.S. a

solicitat în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Industriei și Comerțului,

actualmente Ministerul Industriei și Resurselor, și SC C. SA Brașov, anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria

M03 nr. 3326 din 5 decembrie 1996.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că în conformitate cu art. 1 pct. 7 și art. 2 din Legea nr. 119/1948

Societatea Națională de Gaz Metan București, cuprinsă în listele anexe IV poz.1

și XVII poz.1, la actul normativ susmenționat, a trecut în proprietatea

statului.

Începând cu anul 1975 și până la

intrarea în vigoare a Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților

economice, reclamanta și-a exercitat dreptul de administrare operativă directă

asupra unei părți din imobil. De dreptul real de administrare operativă directă

asupra celeilalte porțiuni a imobilului s-a bucurat SC C. SA Brașov.

În temeiul art. 20 alin. (2) în baza

Legii nr. 15/1990 partea din imobil aflat în patrimoniul reclamantei a trecut

în proprietatea ei.

Încălcându-i-se acest drept

societatea comercială menționată în temeiul H.G. nr. 834/1991 a obținut

certificatul de atestare a dreptului de proprietate potrivit cu care bunul a

trecut în proprietatea ei. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința nr. 23/F din 23 ianuarie 2001 a respins

acțiunea ca tardiv formulată.

În motivarea hotărârii astfel

pronunțată instanța a reținut, în esență, că acțiunea introdusă la data de

10.11.2000 la Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, este tardiv formulată în raport cu dispozițiile speciale ale

art. 5 alin. (5). din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea

nr. 29/1990 „în toate cazurile introducerea cererii nu se poate face mai târziu

de un an de la data comunicării actului a cărui anulare se cere”.

În cauză, reține instanța, dreptul

de proprietate al pârâtei (în temeiul certificatului de atestare a dreptului de

proprietate) a fost înscris în cartea funciară în anul 1998, astfel că la data

pronunțării soluției termenele de 30 de zile și respectiv de un an , prevăzute

de lege au fost depășite.

Împotriva sentinței astfel

pronunțate a declarat recurs pârâta SC C. SA și reclamanta SC D. SA București

criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul declarat reclamanta SC

C. SA a criticat soluția sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate în

cauză, respectiv suma de 20.000.000. lei în loc de 10.000.000 lei acordate.

A mai susținut că în mod greșit

instanța a trecut denumirea reclamantei în cuprinsul și dispozitivul sentinței

atacate, filiala de Distribuție Gaze Naturale, D.S. SA București și nu

sucursala de Distribuție Gaza Naturale Brașov potrivit cererii de chemare în

judecată.

În recursul declarat, de SC D.S. SA

București a susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, invocând

drept motiv de casare faptul că instanța nu a ținut seama de art. 20 alin. (2)

din Legea nr. 15/1990, potrivit cu care partea din imobilul aflat în

patrimoniul său a trecut în proprietatea statului, precum și că în mod greșit i

s-a respins acțiunea ca tardiv formulată atâta vreme cât nu i s-a comunicat

certificatul de atestare a dreptului de proprietate înscris în cartea funciară,

de care a luat cunoștință abia în ședința de judecată și în raport cu care

acțiunea a fost în termen formulată.

Curtea examinând cauza în raport cu

motivele invocate și actele de la dosar va admite recursul, va casa sentința

atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond pentru cele ce

urmează:

Din actele și lucrările dosarului nu

rezultă cu certitudine data transcrierii certificatului de atestare a dreptului

de proprietate în cartea funciară sau data la care reclamanții au luat

cunoștință de actul administrativ contestat prin orice alte mijloace de probă,

elemente în raport cu care instanța de fond urma să verifice respectarea

termenelor de contestare a acesteia.

În adevăr, certificatul de atestare

a dreptului de proprietate seria M03 nr. 3326 din 5 decembrie 1996 a fost

trimis numai în favoarea SC C. SA Brașov.

În atare situație instanța de fond

cu ocazia soluționării excepției de tardivitate invocată, în baza rolului său

activ, avea obligația să dispună administrarea de probe din care să rezulte

data la care recurenta-reclamantă a luat cunoștință de actul administrativ

atacat , în raport de care era ținută să verifice respectarea termenului de un

an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.

În consecință, apare necesară

completarea materialului probator în sensul celor de mai sus.

Față de aceste considerente recursul

se dovedește fondat și urmează a fi admis, casată sentința atacată și trimisă

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de SC

C. SA Brașov și de SC D.S. SA București împotriva sentinței civile nr. 23/F din

23 ianuarie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 martie 2003.