ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6654/2007

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 556 din 30 mai 2005,

pronunțată de Tribunalul

Prahova

a fost respinsă acțiunea în pretenții formulată de reclamanta M.M. în

contradictoriu cu pârâta S.N.T.G.N.T.

SA Mediaș.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că a dobândit un teren

în suprafață de 2800 mp, situat în Breaza - Gura Beliei,

județul Prahova, afectat de servitutea legală de

trecere

subterană a conductelor pârâtei prin contractul de

vânzare-cumpărare

nr. 5322 din 11 septembrie

1991, că aceste conducte au fost puse în funcțiune în anul

1965 și că, potrivit Legii gazelor nr. 351/2004 se

instituie o sarcină gratuită

care operează pe proprietățile afectate de

exploatarea și întreținerea capacităților concesionării din sectorul gazelor

naturale pe toată durata

existenței

acestora și că despăgubirile prevăzute de această lege, fac referire numai la

pagubele cauzate proprietarului fondului, cu ocazia intervențiilor,

reparațiilor, avariilor sau reviziilor,

proprietarul având obligația de a respecta

sarcinile instituite asupra

fondului său.

La data de 21 martie 2006, reclamanta a formulat

o cerere de repunere în

termenul de apel cu privire la

sentința civilă nr. 556 din 30 mai 2006,

susținând

că această hotărâre i-a fost comunicată la 28 iunie 2005 la adresa

din municipiul București, sector 5, adresă la

care nu mai locuia din 20 februarie 2005, deoarece apartamentul

a fost

vândut.

A mai precizat că nu a comunicat noua adresă

instanței de judecată, deoarece judecata fusese suspendată la 28 octombrie 2004,

în vederea soluționării

unei

excepții de neconstituționalitate și că la termenul de judecată din 23 mai

2005 a fost citată nelegal la vechea adresă.

Prin decizia nr. 171 din 26 iunie 2006, Curtea de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca

neîntemeiată cererea

reclamantei

M.M. în contradictoriu cu pârâta S.N.T.G.N.T.

SA Mediaș

privitor la repunerea în

termenul de apel

pentru sentința civilă nr. 556 din 30 mai 2005 a Tribunalului

Prahova.

A fost respins ca tardiv apelul reclamantei

împotriva aceleiași hotărâri.

Instanța de apel a reținut în esență, că sentința

civilă nr. 556 din 30 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Prahova în care M.M. a

avut calitatea

de reclamantă

a fost comunicată acesteia la 28 iunie 2005 la adresa indicată în cererea de

chemare în judecată (din municipiul București,

sector 5).

Față de data comunicării, s-a reținut că termenul

de apel a expirat la

13 iulie 2005, apelul fiind introdus

tardiv.

Î

mpotriva acestei hotărâri a declarat recurs în

termen reclamanta M.M.

învederând următoarele:

Recurenta precizează că a declarat apel și a

formulat cerere de repunere

în

termen, deoarece instanța de fond i-a comunicat hotărârea pronunțată la

adresa indicată inițial în acțiunea prin

care a investit instanța, respectiv sector 5 București, adresă la care

nu mai locuia din data de 20 februarie 2005,

întrucât apartamentul a fost vândut

conform contractului

de vânzare-cumpărare nr. 66/2005.

Mai

susține că nu a comunicat noua adresă instanței de judecată, întrucât dosarul

era suspendat în vederea soluționării excepției de neconstitutionalitate a art.

7 din Legea nr. 351/2004 și după soluționarea

acestei

excepții nu a mai fost legal citată pentru a face demersurile necesare

soluționării

procesului.

Recurenta învederează că în aceste condiții

instanța de apel nu a mai

analizat

cauza sub toate aspectele privind starea de fapt și de drept dedusă

judecății, nu a avut în vedere că se

încalcă dreptul reclamantei la o judecată

echitabilă, că a făcut o plată în sumă de 10.600

RON fără să beneficieze de

judecarea pe fond a cauzei.

De

asemenea, precizează recurenta că s-au încălcat principiile

disponibilității, contradictorialității și dreptul

la apărare al părților prin

nerepunerea

în termenul de apel și soluționarea cauzei fără citarea legală a

părților,

acestea fiind în imposibilitatea de a pune concluzii. Deși nu a

precizat în drept motivele de recurs, față de

cele mai sus menționate este

posibilă

încadrarea în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Cererea de investire a instanței formulată de

reclamantă în conformitate

cu cerințele art. 112 pct. 1 C.

proc. civ., trebuie să cuprindă, printre altele,

numele, domiciliul sau reședința părților, de altfel cum a și procedat

recurenta-reclamantă

în cauza de față.

Î

n aceste condiții, instanța are obligația ca la

adresa indicată de părți să

le

citeze și să le comunice toate actele procedurale efectuate în cauză.

Î

n

cazul schimbării domiciliului sau reședinței părților, acestea au

obligația să înștiințeze instanța de judecată în

legătură cu orice schimbare,

pentru a li se putea comunica toate actele

procedurale.

Î

n speță, așa cum corect a reținut instanța de

apel, sentința civilă nr. 556

din 30 mai 2005, pronunțată

de Tribunalul Prahova a fost comunicată reclamantei M.M. la data de 28 iunie

2005 la adresa indicată în

cererea de

chemare în judecată, respectiv în București,

sector 5.

Potrivit

contractului de vânzare-cumpărare nr. 66 din 21 ianuarie 2005,

imobilul de la această adresă a fost înstrăinat

și reclamanta și-a schimbat

adresa de domiciliu.

Î

n aceste condiții, reclamanta, știind că pe rolul

instanței are un litigiu,

îi

revenea obligația de a anunța schimbarea domiciliului pentru a i se putea

comunica toate actele de procedură la noua adresă.

Neprocedând la comunicarea noii adrese, culpa îi

aparține în totalitate,

iar

instanța a continuat să-i comunice actele de procedură la adresa indicată

în dosar, fără să încalce dispozițiile art. 87 și urm. C. proc. civ.

Astfel, recurenta nu poate susține că i s-a

încălcat dreptul la o judecată

echitabilă,

neputând beneficia de judecarea cauzei în fond și că instanța ar fi

încălcat principiile disponibilității,

contradictorialității, cât și dreptul său la apărare, datorită culpei sale,

prin neindicarea noii adrese la care să fie citată

și unde

să i se comunice orice act de procedură.

Mai mult decât atât, recurenta a fost asistată la

instanța de fond de către

avocat care putea să-i dea toate

lămuririle necesare.

Î

n ceea

ce privește cererea de repunere în termen, se reține că a fost

corect soluționată de către instanța de apel, în

raport cu dispozițiile art. 103

C. proc. civ., deoarece

recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că a fost

împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei să comunice

instanței

de judecată schimbarea adresei de domiciliu.

Așadar, reclamanta a fost corect citată de

instanța de fond la adresa

indicată

în cererea de chemare în judecată, unde i s-a comunicat și hotărârea

pronunțată, nefiind dovedite nici

împrejurări care să impună repunerea în

termen.

Distinct de cele arătate, trebuie observat că,

reclamanta nu a promovat un apel motivat, făcând o cerere cu precizări

referitoare numai la repunerea

în

termenul de apel, pe care a înregistrat-o la instanța de apel.

Instanța

a reținut cererea ca pe una de apel, în cadrul căreia a analizat și

aspectele privind repunerea în termen. Pronunțându-se prin respingerea

cererii de repunere în termen a constatat expirat

termenul de apel și, pe cale

de consecință, apelul a fost respins ca

tardiv.

Față de

cele precizate anterior, critica întemeiată pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

este nefondată și pentru considerentele expuse recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta M.M.

împotriva

deciziei nr. 171 din 26 iunie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15

octombrie 2007.