ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3957/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj la data de 5 iunie 2003, reclamantul L.I. a chemat în judecată pârâta SC D. SA, sucursala Craiova, pentru a fi obligată să desființeze instalația de gaze montată fără drept pe terenul proprietatea sa, situat în Craiova, iar în caz de refuz să fie autorizat reclamantul să desființeze instalația pe cheltuiala pârâtei, cu obligarea la plata daunelor cominatorii în sumă de 2.000.000 lei/ zi întârziere, până la executarea obligației. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta a montat fără drept o instalație aeriană la înălțimea de cca. 2 metri, ce traversează curtea în interior, la o distanță de 5 metri de linia de hotar, conductele împiedicându-l să își execute lucrări pe teren.

Reclamantul a precizat că instalația de gaze a fost montată în perioada 1999-2000, fără consimțământul vechiului proprietar, de la care a cumpărat terenul. Pârâta SC D. SA, sucursala Craiova a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj, motivând că litigiul nu are natură comercială, competența aparținând Judecătoriei Craiova, în baza art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Pe fondul cauzei, s-a arătat că în anul 1999 s-au executat lucrări, care au avut ca scop înlocuirea rețelei vechi de distribuire a gazelor naturale cu una nouă din polietilenă, că montarea capului de branșament s-a făcut la limita de proprietate a imobilului, iar instalația de utilizare (legătura dintre capul de branșament) s-a montat pe drumul de acces, existent la acea dată, care era delimitat de bordura de beton și bolta de viță de vie.

S-a mai susținut că vechiul proprietar nu a manifestat nici o nemulțumire în legătură cu modul de amplasare al instalației, iar dispozițiile legale invocate de reclamant privesc regimul concesiunilor, în speță fiind aplicabilă O.G. 60/2002, care permite repoziționarea conductelor, însă pe cheltuiala proprietarului. Tribunalul Dolj a respins excepția de necompetență materială pe considerentul că obiectul litigiului este în legătură cu domeniul de activitate al pârâtei, societate comercială, iar potrivit art. 56 C. com., dacă un act este comercial numai pentru una din părți, acestea vor fi supuse, în ce privește actul legii comerciale. Prin sentința nr. 5030 din 3 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 4976/COM/2003 s-a respins acțiunea reclamantului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, reclamantul L.I. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în Craiova, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3994 din 26 noiembrie 2002, teren care include drumul de acces spre imobilul, pe care s-au executat branșamente la rețeaua de distribuție a gazelor naturale în anul 1999. S-a apreciat că, dispozițiile invocate de reclamant, respectiv art. 70, art. 76 și art. 78 din O.G. nr. 60/2000, nu sunt aplicabile în speță, că potrivit art. 21 lit. a) din același act normativ este posibilă modificarea traseului rețelei de alimentare cu gaze, atunci când pe terenul pe care este amplasată rețeaua urmează să se edifice o construcție, însă cheltuielile de reamplasare a rețelei sunt suportate de beneficiar sau proprietar.

A fost înlăturată susținerea reclamantului, în sensul că era necesar acordul proprietarului la amplasarea rețelei de alimentare cu gaze, pe motiv că la data efectuării primelor lucrări (1974) imobilul aparținea statului, iar la data refacerii și modernizării vechilor conducte (1999), imobilul nu intrase în proprietatea vânzătorului, lucrarea fiind executată pe calea de acces ce exista spre imobil. S-a reținut că O.G. 60/2000 nu era în vigoare la data efectuării lucrărilor de modernizare a rețelei de gaze, iar dispozițiile art. 480 și art. 494 C. civ., invocate de reclamant nu sunt aplicabile speței, deoarece există dispoziții derogatorii în legea specială, O.G. nr. 60/2000, care au prioritate.

Nemulțumit de această soluție, reclamantul a declarat apel. Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive: Instanța nu s-a pronunțat sau a analizat superficial probele administrate și a interpretat eronat prevederile legale. Astfel, greșit a considerat tribunalul că în anul 1974, când s-au făcut primele lucrări, imobilul a aparținut statului. În anul 1945 terenul a fost cumpărat de autorul vânzătorilor, dreptul de proprietate fiind păstrat nealterat și transmis acestora prin succesiune, situație reținută și în decizia civilă nr. 2069 din 9 mai 2002 a Curții de Apel Craiova. Intimata pârâtă nu a avut consimțământul proprietarilor pentru refacerea lucrărilor în anul 1999, aceștia aflându-se în proces de revendicare împotriva statului.

Eronat a reținut tribunalul că pârâta a montat conductele de gaze la limita proprietății, pe cale de acces, deoarece o astfel de cale a fost stabilită, prin sentința civilă nr. 4398/1995 a Judecătoriei Craiova având o lățime de 1,93 m., iar conductele sunt la 5 metri în interiorul curții. O altă critică formulată de apelant vizează nepronunțarea instanței asupra probei cu înscrisuri, respectiv adresa nr. 4531 din 24 aprilie 2003, în care se precizează că lucrările s-au efectuat în două etape; capul de branșament în anul 1999, iar instalația de utilizare în anul 2000, O.G. 60 fiind adoptată la data de 30 ianuarie 2000. În ce privește temeiul legal al acțiunii, apelantul susține că, motivarea sentinței este contradictorie, pe de o parte s-a reținut că dispozițiile O.G.

60/2000, nu sunt aplicabile în speță, întrucât instalația de gaze a fost construită în anul 1999, iar pe de altă parte s-a considerat că, nici dispozițiile codului civil nu sunt aplicabile, existând norme derogatorii, respectiv O.G. 60/2000. Normele speciale din ordonanță sunt similare celor din dreptul comun, cuprinse în C. civ. În cuprinsul ordonanței sunt reglementate raporturile cu terții proprietari, iar dispozițiile cuprinse în art. 70, art. 76 și art. 78, înlăturate de instanță nu pot fi aplicabile doar concesionarilor, nu și titularilor drepturilor de proprietate. Curtea, a încuviințat, în baza art. 295 alin. (2) C. proc. civ. „administrarea unei expertize tehnice, părțile au formulat obiectivele, iar prin tragere la sorți a fost desemnat expert B.N.

Apelantul reclamant a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, la care expertul a răspuns. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 235 din 18 mai 2004, a admis apelul reclamantului, și, în consecință a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să ridice conducta de gaze montată pe terenul proprietatea reclamantului, situat în Craiova, și a respins capetele de cerere referitoare la autorizarea reclamantului să desființeze lucrarea pe cheltuiala pârâtei și la daune cominatorii, cu obligarea intimatei pârâte la 174.000 lei cheltuieli de judecată la fond și la 6.034.000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere: Din întreg materialul administrat în cauză se reține că pe terenul proprietatea apelantului reclamant este montată o instalație de utilizare a gazelor naturale, expertul stabilind că se află la o înălțime de 2 metri, iar în interiorul curții la o distanță ce variază între 2,14 la 2,62 metri de gardul din sârmă ce separă proprietatea apelantului de calea de acces către imobil, constituită prin sentința nr. 4395/1995 a Judecătoriei Craiova. Din schița anexă la această hotărâre rezultă că lățimea căii de acces este de 1,93 metri, așa încât greșit a stabilit instanța de fond că instalația de gaze s-a executat pe calea de acces existentă în anul 1999, delimitată de bordura de beton și bolta de viță de vie, însușindu-și susținerile neîntemeiate ale intimatei pârâte.

Prin amplasarea conductei aeriene de gaze, pe terenul proprietatea apelantului s-a impus acestui imobil o sarcină, o servitute de trecere a conductei, care este continuă și aparentă pentru uzul și utilitatea fondului. Într-adevăr, motivarea tribunalului este contradictorie, pe de o parte a stabilit că O.G. 60/2000, nu era în vigoare la data efectuării lucrării, iar pe de altă parte a reținut că dispozițiile codului civil nu se aplică, existând norme derogatorii în legea specială, O.G. 60/2000. Intimata pârâtă a precizat în adresa nr. 4531 din 24 aprilie 2003, fapt confirmat și de către expert, că lucrarea s-a efectuat în două etape; în anul 1999 s-a montat capul de branșament, iar în anul 2000 instalația de utilizare, pârâta menționând că s-a respectat legislația în vigoare, normativele I6PE/2000 și I6/1998.

Câtă vreme nu s-a dovedit cu certitudine dacă instalația s-a realizat după intrarea în vigoare a O.G. 60/2000 (31 ianuarie 2000) nu se poate reține că dispozițiile ordonanței menționate sunt aplicabile speței, mai ales că avizele, certificatul de urbanism și autorizația de construcție au fost obținute în anii 1998-1999, de altfel dispozițiile ordonanței sunt similare celor din dreptul comun. Potrivit art. 623 C. civ., servituțile continue și aparente se dobândesc prin titlu sau prin posesiune de 30 de ani, prescripția achizitivă. Intimata pârâtă nu a făcut dovada unui titlu, a unei convenții a părților, în constituirea servituții de trecere, iar apărarea sa, în sensul că fostul proprietar nu a manifestat nici o nemulțumire, nu prezintă relevanță câtă vreme, în speță, nu s-a împlinit termenul de 30 de ani, pentru invocarea unei servituți dobândite prin uzucapiune, ca urmare a unei posesii utile.

În consecință, Curtea constată că pe terenul proprietatea apelantului-reclamant s-a constituit în mod abuziv o servitute de trecere a instalației de utilizare a gazelor și având în vedere constatările expertului, urmează să se admită apelul potrivit art. 296 C. proc. civ., să se schimbe sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii. Pârâta va fi obligată să-și ridice conducta de gaze montată pe terenul proprietatea reclamantului situat în Craiova, județul Dolj. Cât privește celelalte capete de cerere, Curtea le apreciază ca fiind neîntemeiate, urmând a fi respinse, pentru următoarele motive. Reclamantul nu poate fi autorizat să desființeze lucrarea pe cheltuiala pârâtei datorită caracterului special al acesteia, care nu poate fi executată decât de SC D. SA.

În actuala reglementare legiuitorul a instituit (art. 580 3 C. proc. civ.) alte mijloace juridice la îndemâna creditorului, pentru a constrânge pe debitor să execute în natură obligația de a face ce nu poate fi îndeplinită decât de debitor, așa încât daunele cominatorii nu se mai justifică. În contra celei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență că au fost încălcate dispozițiile legale, prevăzute de O.G. 60/2000, dispoziții ce interzic a se interveni în orice mod asupra instalațiilor de gaze existente, în mod excepțional de pot aduce modificări pe cheltuiala celui care o solicită, iar punerea în executare a acestei hotărâri ar aduce grave prejudicii celor două familii, proprietare ale imobilului, care ar rămâne fără gaze.

Pentru toate aceste considerente, recurenta în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerea hotărârii instanței de fond. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Hotărârea instanței de apel stabilește în sarcina pârâtei recurente obligația de a ridica conducta de pe proprietatea reclamantului, fără a preciza pe cheltuiala cui se va face.

Potrivit art. 6 interdicții art. 21 stipulează că: „Pentru protecția conductelor, echipamentelor și a instalațiilor de gaze naturale se interzice terților să se realizeze construcții de orice fel în zona de siguranță a conductelor de gaze naturale, în cazul în care, în mod excepțional, este necesar ca pe terenul pe care este amplasată rețeaua de alimentare cu gaze naturale să se execute o construcție, beneficiarul acesteia și/ sau proprietarul va suporta toate cheltuielile de modificare a rețelei și va obține acordurile definitive ale proprietarilor”.

Din interpretarea textului de lege precizat, rezultă că instanța de apel a dat o hotărâre nelegală și netemeinică, întrucât au fost încălcate aceste dispoziții legale, care interzic a se interveni în orice mod asupra instalațiilor de gaze existente, în mod excepțional se pot aduce modificări ale conductelor, dar pe cheltuiala celui care o solicită și va obține acordurile definitive ale proprietarilor sau ale deținătorilor legali. Din reglementarea menționată, rezultă clar în ce condiții poate fi efectuate modificările instalației de gaze și aceste cheltuieli cad în sarcina celui care o cere, în speță, reclamantul L.I. În consecință, greșit instanța de apel nu a precizat în sarcina cărei părți revine cheltuiala cu repoziționarea conductei de gaze, în cauză a reclamantului și numai după obținerea acordurilor și avizelor prevăzute de lege.

Așa fiind, Curtea va admite recursul, va modifica în parte decizia atacată în sensul că lucrările ce urmează a le efectua pârâta se vor efectua pe cheltuiala reclamantului L.I., și, se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul pârâtei SC D. SA, sucursala Craiova, împotriva deciziei nr. 235 din 18 mai 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care o modifică în parte, în sensul că, lucrările ce urmează a le efectua pârâta recurentă se vor efectua pe cheltuiala reclamantului intimat L.I. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2004.