ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3957/2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3957/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Tribunalul Dolj la data de 5 iunie 2003, reclamantul L.I. a chemat în

judecată pârâta SC D. SA, sucursala Craiova, pentru a fi obligată să

desființeze instalația de gaze montată fără drept pe terenul proprietatea sa,

situat în Craiova, iar în caz de refuz să fie autorizat reclamantul să

desființeze instalația pe cheltuiala pârâtei, cu obligarea la plata daunelor

cominatorii în sumă de 2.000.000 lei/ zi întârziere, până la executarea

obligației.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că pârâta a montat fără drept o instalație aeriană la

înălțimea de cca. 2 metri, ce traversează curtea în interior, la o distanță de

5 metri de linia de hotar, conductele împiedicându-l să își execute lucrări pe

teren.

Reclamantul a precizat că

instalația de gaze a fost montată în perioada 1999-2000, fără consimțământul

vechiului proprietar, de la care a cumpărat terenul.

Pârâta SC D. SA, sucursala

Craiova a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență

materială a Tribunalului Dolj, motivând că litigiul nu are natură comercială,

competența aparținând Judecătoriei Craiova, în baza art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ.

Pe fondul cauzei, s-a arătat

că în anul 1999 s-au executat lucrări, care au avut ca scop înlocuirea rețelei

vechi de distribuire a gazelor naturale cu una nouă din polietilenă, că

montarea capului de branșament s-a făcut la limita de proprietate a imobilului,

iar instalația de utilizare (legătura dintre capul de branșament) s-a montat pe

drumul de acces, existent la acea dată, care era delimitat de bordura de beton

și bolta de viță de vie.

S-a mai susținut că vechiul

proprietar nu a manifestat nici o nemulțumire în legătură cu modul de amplasare

al instalației, iar dispozițiile legale invocate de reclamant privesc regimul

concesiunilor, în speță fiind aplicabilă O.G. 60/2002, care permite

repoziționarea conductelor, însă pe cheltuiala proprietarului.

Tribunalul Dolj a respins

excepția de necompetență materială pe considerentul că obiectul litigiului este

în legătură cu domeniul de activitate al pârâtei, societate comercială, iar

potrivit art. 56 C. com., dacă un act este comercial numai pentru una din

părți, acestea vor fi supuse, în ce privește actul legii comerciale.

Prin sentința nr. 5030 din 3

septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 4976/COM/2003 s-a

respins acțiunea reclamantului.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, reclamantul L.I. a dobândit dreptul de proprietate

asupra terenului situat în Craiova, prin contractul de vânzare cumpărare nr.

3994 din 26 noiembrie 2002, teren care include drumul de acces spre imobilul,

pe care s-au executat branșamente la rețeaua de distribuție a gazelor naturale

în anul 1999.

S-a apreciat că,

dispozițiile invocate de reclamant, respectiv art. 70, art. 76 și art. 78 din O.G.

nr. 60/2000, nu sunt aplicabile în speță, că potrivit art. 21 lit. a) din

același act normativ este posibilă modificarea traseului rețelei de alimentare

cu gaze, atunci când pe terenul pe care este amplasată rețeaua urmează să se

edifice o construcție, însă cheltuielile de reamplasare a rețelei sunt suportate

de beneficiar sau proprietar.

A fost înlăturată susținerea

reclamantului, în sensul că era necesar acordul proprietarului la amplasarea

rețelei de alimentare cu gaze, pe motiv că la data efectuării primelor lucrări

(1974) imobilul aparținea statului, iar la data refacerii și modernizării

vechilor conducte (1999), imobilul nu intrase în proprietatea vânzătorului,

lucrarea fiind executată pe calea de acces ce exista spre imobil.

S-a reținut că O.G. 60/2000

nu era în vigoare la data efectuării lucrărilor de modernizare a rețelei de

gaze, iar dispozițiile art. 480 și art. 494 C. civ., invocate de reclamant nu

sunt aplicabile speței, deoarece există dispoziții derogatorii în legea

specială, O.G. nr. 60/2000, care au prioritate.

Nemulțumit de această soluție,

reclamantul a declarat apel.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamantul, pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând

următoarele motive:

Instanța nu s-a pronunțat

sau a analizat superficial probele administrate și a interpretat eronat

prevederile legale.

Astfel, greșit a considerat

tribunalul că în anul 1974, când s-au făcut primele lucrări, imobilul a

aparținut statului. În anul 1945 terenul a fost cumpărat de autorul

vânzătorilor, dreptul de proprietate fiind păstrat nealterat și transmis

acestora prin succesiune, situație reținută și în decizia civilă nr. 2069 din 9

mai 2002 a Curții de Apel Craiova.

Intimata pârâtă nu a avut

consimțământul proprietarilor pentru refacerea lucrărilor în anul 1999, aceștia

aflându-se în proces de revendicare împotriva statului.

Eronat a reținut tribunalul

că pârâta a montat conductele de gaze la limita proprietății, pe cale de acces,

deoarece o astfel de cale a fost stabilită, prin sentința civilă nr. 4398/1995

a Judecătoriei Craiova având o lățime de 1,93 m., iar conductele sunt la 5

metri în interiorul curții.

O altă critică formulată de

apelant vizează nepronunțarea instanței asupra probei cu înscrisuri, respectiv

adresa nr. 4531 din 24 aprilie 2003, în care se precizează că lucrările s-au

efectuat în două etape; capul de branșament în anul 1999, iar instalația de

utilizare în anul 2000, O.G. 60 fiind adoptată la data de 30 ianuarie 2000.

În ce privește temeiul legal

al acțiunii, apelantul susține că, motivarea sentinței este contradictorie, pe

de o parte s-a reținut că dispozițiile O.G. 60/2000, nu sunt aplicabile în

speță, întrucât instalația de gaze a fost construită în anul 1999, iar pe de

altă parte s-a considerat că, nici dispozițiile codului civil nu sunt

aplicabile, existând norme derogatorii, respectiv O.G. 60/2000.

Normele speciale din

ordonanță sunt similare celor din dreptul comun, cuprinse în C. civ.

În cuprinsul ordonanței sunt

reglementate raporturile cu terții proprietari, iar dispozițiile cuprinse în art.

70, art. 76 și art. 78, înlăturate de instanță nu pot fi aplicabile doar

concesionarilor, nu și titularilor drepturilor de proprietate.

Curtea, a încuviințat, în

baza art. 295 alin. (2) C. proc. civ. „administrarea unei expertize tehnice,

părțile au formulat obiectivele, iar prin tragere la sorți a fost desemnat

expert B.N. Apelantul reclamant a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză,

la care expertul a răspuns.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 235 din 18 mai 2004, a admis apelul reclamantului,

și, în consecință a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să ridice

conducta de gaze montată pe terenul proprietatea reclamantului, situat în

Craiova, și a respins capetele de cerere referitoare la autorizarea

reclamantului să desființeze lucrarea pe cheltuiala pârâtei și la daune

cominatorii, cu obligarea intimatei pârâte la 174.000 lei cheltuieli de

judecată la fond și la 6.034.000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a avut în vedere:

Din întreg materialul

administrat în cauză se reține că pe terenul proprietatea apelantului reclamant

este montată o instalație de utilizare a gazelor naturale, expertul stabilind

că se află la o înălțime de 2 metri, iar în interiorul curții la o distanță ce

variază între 2,14 la 2,62 metri de gardul din sârmă ce separă proprietatea

apelantului de calea de acces către imobil, constituită prin sentința nr. 4395/1995

a Judecătoriei Craiova.

Din schița anexă la această

hotărâre rezultă că lățimea căii de acces este de 1,93 metri, așa încât greșit

a stabilit instanța de fond că instalația de gaze s-a executat pe calea de

acces existentă în anul 1999, delimitată de bordura de beton și bolta de viță de

vie, însușindu-și susținerile neîntemeiate ale intimatei pârâte.

Prin amplasarea conductei

aeriene de gaze, pe terenul proprietatea apelantului s-a impus acestui imobil o

sarcină, o servitute de trecere a conductei, care este continuă și aparentă pentru

uzul și utilitatea fondului.

Într-adevăr, motivarea

tribunalului este contradictorie, pe de o parte a stabilit că O.G. 60/2000, nu

era în vigoare la data efectuării lucrării, iar pe de altă parte a reținut că

dispozițiile codului civil nu se aplică, existând norme derogatorii în legea

specială, O.G. 60/2000.

Intimata pârâtă a precizat

în adresa nr. 4531 din 24 aprilie 2003, fapt confirmat și de către expert, că

lucrarea s-a efectuat în două etape; în anul 1999 s-a montat capul de

branșament, iar în anul 2000 instalația de utilizare, pârâta menționând că s-a

respectat legislația în vigoare, normativele I6PE/2000 și I6/1998.

Câtă vreme nu s-a dovedit cu

certitudine dacă instalația s-a realizat după intrarea în vigoare a O.G.

60/2000 (31 ianuarie 2000) nu se poate reține că dispozițiile ordonanței

menționate sunt aplicabile speței, mai ales că avizele, certificatul de

urbanism și autorizația de construcție au fost obținute în anii 1998-1999, de

altfel dispozițiile ordonanței sunt similare celor din dreptul comun.

Potrivit art. 623 C. civ.,

servituțile continue și aparente se dobândesc prin titlu sau prin posesiune de

30 de ani, prescripția achizitivă.

Intimata pârâtă nu a făcut

dovada unui titlu, a unei convenții a părților, în constituirea servituții de trecere,

iar apărarea sa, în sensul că fostul proprietar nu a manifestat nici o

nemulțumire, nu prezintă relevanță câtă vreme, în speță, nu s-a împlinit

termenul de 30 de ani, pentru invocarea unei servituți dobândite prin

uzucapiune, ca urmare a unei posesii utile.

În consecință, Curtea

constată că pe terenul proprietatea apelantului-reclamant s-a constituit în mod

abuziv o servitute de trecere a instalației de utilizare a gazelor și având în

vedere constatările expertului, urmează să se admită apelul potrivit art. 296 C.

proc. civ., să se schimbe sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii.

Pârâta va fi obligată să-și

ridice conducta de gaze montată pe terenul proprietatea reclamantului situat în

Craiova, județul Dolj.

Cât privește celelalte

capete de cerere, Curtea le apreciază ca fiind neîntemeiate, urmând a fi

respinse, pentru următoarele motive.

Reclamantul nu poate fi

autorizat să desființeze lucrarea pe cheltuiala pârâtei datorită caracterului

special al acesteia, care nu poate fi executată decât de SC D. SA.

În actuala reglementare

legiuitorul a instituit (art. 580

3

C. proc. civ.) alte mijloace

juridice la îndemâna creditorului, pentru a constrânge pe debitor să execute în

natură obligația de a face ce nu poate fi îndeplinită decât de debitor, așa

încât daunele cominatorii nu se mai justifică.

În contra celei din urmă

hotărâri, pârâta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și susținând în esență că au fost încălcate dispozițiile legale,

prevăzute de O.G. 60/2000, dispoziții ce interzic a se interveni în orice mod

asupra instalațiilor de gaze existente, în mod excepțional de pot aduce

modificări pe cheltuiala celui care o solicită, iar punerea în executare a

acestei hotărâri ar aduce grave prejudicii celor două familii, proprietare ale

imobilului, care ar rămâne fără gaze.

Pentru toate aceste

considerente, recurenta în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii

apelului și menținerea hotărârii instanței de fond.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Hotărârea instanței de apel

stabilește în sarcina pârâtei recurente obligația de a ridica conducta de pe

proprietatea reclamantului, fără a preciza pe cheltuiala cui se va face.

Potrivit art. 6 interdicții art.

21 stipulează că: „Pentru protecția conductelor, echipamentelor și a

instalațiilor de gaze naturale se interzice terților să se realizeze

construcții de orice fel în zona de siguranță a conductelor de gaze naturale,

în cazul în care, în mod excepțional, este necesar ca pe terenul pe care este

amplasată rețeaua de alimentare cu gaze naturale să se execute o construcție,

beneficiarul acesteia și/ sau proprietarul va suporta toate cheltuielile de

modificare a rețelei și va obține acordurile definitive ale proprietarilor”.

Din interpretarea textului

de lege precizat, rezultă că instanța de apel a dat o hotărâre nelegală și

netemeinică, întrucât au fost încălcate aceste dispoziții legale, care interzic

a se interveni în orice mod asupra instalațiilor de gaze existente, în mod

excepțional se pot aduce modificări ale conductelor, dar pe cheltuiala celui

care o solicită și va obține acordurile definitive ale proprietarilor sau ale

deținătorilor legali.

Din reglementarea

menționată, rezultă clar în ce condiții poate fi efectuate modificările

instalației de gaze și aceste cheltuieli cad în sarcina celui care o cere, în

speță, reclamantul L.I.

În consecință, greșit

instanța de apel nu a precizat în sarcina cărei părți revine cheltuiala cu repoziționarea

conductei de gaze, în cauză a reclamantului și numai după obținerea acordurilor

și avizelor prevăzute de lege.

Așa fiind, Curtea va admite

recursul, va modifica în parte decizia atacată în sensul că lucrările ce

urmează a le efectua pârâta se vor efectua pe cheltuiala reclamantului L.I.,

și, se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul pârâtei SC D.

SA, sucursala Craiova, împotriva deciziei nr. 235 din 18 mai 2004 a Curții de

Apel Craiova, secția comercială, pe care o modifică în parte, în sensul că,

lucrările ce urmează a le efectua pârâta recurentă se vor efectua pe cheltuiala

reclamantului intimat L.I.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2004.