ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2769/2010

A supra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 601 din 22 aprilie 2009 Tribunalul București, secția a V- a civilă, a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamanta O.E. în contradictoriu cu Municipiul București prin Primarul General și Ministerul Finanțelor Publice. Î mpotriva sentinței a declarat apel reclamanta arătând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 538 din 2 noiembrie 2009 a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond. Î n considerentele deciziei s-a reținut că prin acțiunea introductivă reclamanta a chemat în judecată pârâții, în temeiul art. 1337 și urm. C. civ.

și art. 41 din CEDO pentru obligarea acestora la plata sumei reprezentând valoarea de circulație a imobilului situat în București. Acest imobil a fost dobândit în temeiul Legii nr. 112/1995, iar ulterior, prin decizia nr. 49/2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, reclamanta a fost obligată să lase imobilul în proprietate și posesie foștilor proprietari al căror titlu s-a considerat preferabil titlului reclamantei. Instanța a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, scutirea de plata taxei judiciare de timbru se acordă acelor persoane ale căror contracte de vânzare cumpărare au fost desființate prin hotărâri judecătorești, situație în care se regăsește și reclamanta.

Î mpotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., învederând că reclamanta nu și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 50 alin. (2) din Legea 10/2001, ci pe cele ale art. 1337 și urm. C. civ. In argumentarea criticii a arătat că mod corect instanța de fond a stabilit că acțiunea nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru, reținând că cererea de reexaminare a fost respinsă irevocabil prin încheierea din 12 martie 2009, astfel că dispoziția privind achitarea taxei de timbru a intrat în puterea lucrului judecat și nu mai poate fi răsturnată prin intermediul căilor de atac. Recursul nu este fondat. Corect, instanța de apel a stabilit că acțiunea reclamantei este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Trebuie remarcat că și în noile modificări ale Legii nr. 10/2001 s-au prevăzut scutiri de plata taxelor legale de timbru pentru acțiunile privind restituirea prețului imobilelor. Astfel, potrivit art. 50 1 al Legii nr. 10/2001 introdus prin Legea nr. 1/2009 proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului imobilelor, iar conform art. 50 alin. (2 1 ), introdus tot de Legea nr. 1/2009, acțiunea privind restituirea acestui preț este scutită de plata taxelor judiciare de timbru. Stabilind această scutire legiuitorul a avut în vedere situația acestei categorii de persoane, care după desființarea titlului de proprietate, ar fi fost nevoite să achite taxe destul de împovărătoare pentru acțiunile privind restituirea prețului imobilelor.

Î mprejurarea că reclamanta a indicat ca temei art. 1337 și urm. C. civ. nu are relevanță în cauză, din moment ce instanța, în raport de dispozițiile art. 84 C. proc. civ. a calificat-o drept o cerere pentru restituirea prețului imobilului întemeiată pe art. 50 din Legea nr. 10/2001. Față de aceste considerente recursul este nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. București împotriva deciziei nr. 538 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2010