ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4773/2011

Asupra recursului de față, constată următoarele: Judecata în primă instanță Prin sentința civilă nr. 1349 din 16 noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 5590/3/2009 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis excepția netimbrării, s-a anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamantul F.V.S. împotriva pârâtei B.F. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat; dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită legal în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să depună suma până la primul termen de judecată. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează nu anularea cererii.

În speță, taxă judiciară de timbru nu a fost plătită anticipat și nici până la primul termen de judecată stabilit de instanță în acest sens, 02 noiembrie 2009, deși reclamanții au fost legal citați cu această mențiune. Judecata în apel Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 516/A din 14 septembrie 2010 a admis apelul declarat de reclamantul F.S. în contradictoriu cu intimata-pârâtă B.F., împotriva sentinței civile nr. 1349 din 16 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă; a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare la același Tribunal. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că acțiunea în revendicare formulată de reclamant în baza art. 480 și 481 C. civ., vizează un teren care, conform susținerilor reclamantului, a trecut abuziv în proprietatea statului, fiind rechiziționat de armata sovietică și, ulterior, de autoritățile comuniste.

În aceste condiții, Curtea apreciază că în speță, este incident art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, deoarece se solicită restituirea a două parcele de teren în suprafață de 4.015 m.p., respectiv 985 m.p. situate în extravilanul comunei Ciolpani, județul Ilfov, iar analiza preferabilității titlurilor părților se va face după stabilirea modalității de preluare cu titlu sau fără titlu a terenului de către stat și, implicit, a corectei reconstituiri a dreptului de proprietate în persoana autorului pârâtei, I.G. Hotărârile judecătorești despre care ambele părți fac vorbire în înscrisurile depuse la dosar nu au fost depuse, astfel încât, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, obligând reclamantul să timbreze cererea cu suma de 111.000,99 RON.

Art.15 lit. r) prevede că sunt scutite de plata taxei de timbru cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente. Acțiunea formulată de către reclamant se încadrează în dispozițiile art. menționat, fiind o acțiune scutită de plata taxei de timbru, deoarece tinde la recuperarea unui imobil preluat abuziv de către stat, indiferent în posesia, respectiv proprietatea, cărei persoane fizice sau juridice se află în prezent. Obligarea reclamantului la plata unei taxe de timbru nedatorate ar conduce la încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece i-ar limita accesul liber la instanță.

Având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza admițând excepția netimbrării acțiunii, fără a intra în cercetarea fondului, Curtea, în baza art. 296 raportat la art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a admis apelul și a desființat sentința apelată, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță – Tribunalul București, pentru soluționarea pe fond. Judecata în recurs Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei și respingerea apelului, cu consecința menținerii sentinței ca fiind legală și temeinică. Recurenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a reținut în mod greșit că în speță sunt incidente dispozițiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, pe considerentul că terenul a trecut în mod abuziv în proprietatea statului, fiind rechiziționat de armata sovietică și, ulterior, de autoritățile comuniste.

Textul de lege menționat prevede că sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989. Dispoziția legală invocată nu se referă la acțiunea în revendicare de drept comun, astfel cum este cazul în speță, ci la ipoteza în care astfel de cereri sunt formulate în contradictoriu cu statul și într-o procedură specială. Recurenta mai susține că ea a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul cauzei prin vânzare-cumpărare, iar autoarea sa, B.I., a dobândit dreptul de proprietate asupra acestora prin reconstituire.

Susținerile reclamantului intimat cu privire la nelegalitatea emiterii titlurilor de proprietate, la caracterul penal al procedurii de constituire și la reaua-credință a pârâtei în raport de prețul plătit în anul 2000 pentru terenurile în litigiu nu sunt altceva decât încercări de inducere în eroare a instanței de judecată. Recurenta arată că reclamantul a inițiat în decurs de 8 ani, 8 dosare civile și 3 penale și redă soluțiile pronunțate în aceste dosare. În baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., atașează la dosar copiile hotărârilor judecătorești la care se referă în cererea de recurs. Intimatul F.S. nu a depus la dosar întâmpinare. În schimb, a depus contractul de vânzare de drepturi litigioase, autentificat la 14 februarie 2011 de B.N.P.

Asociați R.D., M.P. și A.P., prin care a înstrăinat, printre altele, dreptul litigios ce face obiectul prezentei cauze în favoarea cumpărătorului C.F.B. În atare situație, acesta din urmă a fost introdus în cauză, în calitate de intimat în locul lui F.S. Analizând recursul, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Așa cum corect a reținut Curtea de apel, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a revendicat două suprafețe de teren, despre care a susținut că au fost trecute abuziv în proprietatea statului, fiind rechiziționate de armata sovietică și, ulterior, de autoritățile comuniste în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989. În atare situație, sunt incidente dispozițiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997.

Textul de lege menționat nu distinge după cum acțiunea este îndreptată împotriva statului ori împotriva altor persoane fizice sau juridice și nici nu impune, așa cum pretinde recurenta, ca ea să fie declanșată într-o procedură specială, reglementată de un anumit act normativ. Cum o atare distincție nu este făcută de legiuitor, ea nu este permisă nici instanței de judecată, astfel încât în mod legal Curtea de apel a considerat că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Susținerile reclamantului referitoare la nelegalitatea titlului pârâtei-recurente reprezintă chestiuni de fond, care nu pot fi analizate în actualul stadiu al procedurii, ci doar la rejudecarea cauzei, dispusă prin decizia Curții de apel.

Tot cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere și hotărârile judecătorești depuse la dosar de către recurenta-pârâtă, precum și susținerile formulate de aceasta în apărare. Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B.F. împotriva deciziei nr. 516/A din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 iunie 2011.