ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 856/2011

Ședința publică de la 24 februarie 2011

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința

arbitrală nr. 17 din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Arbitraj

Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara în

dosar nr. 44/2009

s-a respins în parte excepția de necompetență materială

invocată de pârâtă, constatându-se că pentru locația „H.G.” SRL din București

nu există clauză compromisorie; s-a respins excepția de neexecutare a

lucrărilor invocată de pârâtă prin întâmpinare și s-a admis în parte acțiunea

reclamantei SC C. SRL împotriva pârâtei SC A. SRL, fiind obligată pârâta să

plătească reclamantei suma de 53.200,72 lei cu titlu de contravaloare lucrări

restante, a sumei de 46.237,16 lei penalități de întârziere în decontare și

suma de 3.080 lei taxă de arbitraj aferentă pretențiilor acumulate, în rest

compensându-se onorariile și cheltuielile solicitate de reprezentanții celor

două părți în litigiu arbitral.

Acțiunea în

anulare formulată de pârâta SC A. SRL împotriva sentinței arbitrale a fost

anulată ca netimbrată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin

sentința civilă nr. 15/PI din 17 mai 2010, reținând, în esență, că, pârâta deși

citată cu mențiunea timbrării acțiunii în anulare nu s-a conformat dispoziției

instanței și făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1)-(3) din Legea

nr. 146/1997 a anulat ca netimbrată acțiunea în anulare.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta SC A. SRL București solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Timișoara.

În motivarea recursului

recurenta a susținut că sentința recurată este nelegală întrucât a fost dată cu

încălcarea prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Astfel, deși

nici una dintre părți nu a solicitat judecata în lipsă instanța de apel în loc

să dispună suspendarea judecății cauzei a procedat la anularea acțiunii în

anulare ca netimbrată.

Totodată, susține

recurenta, sentința recurată este nelegală întrucât a fost dată în condițiile

în care a achitat taxa judiciară de timbru, comunicând acest aspect instanței

prin e-mail. Astfel, recurenta susține că a achitat taxa judiciară de timbru,

în cuantum de 12 lei anterior primului termen de judecată fixat pentru data de

17 mai 2010.

Dovada achitării

timbrului judiciar și a taxei judiciare de timbru, respectiv copia chitanței

din 27 aprilie 2010 a fost comunicată instanței prin e-mail odată cu copia

împuternicirii avocațiale, a biletului de avion și a reclamației formulată

împotriva companiei aeriene din culpa căreia reprezentantul convențional al

societății a fost împiedicat a se prezenta în fața instanței de judecată.

Confirmarea de

primire a e-mail-ului atestă că acesta a fost recepționat de către destinatar.

Recursul este

fondat.

Curtea, examinând

hotărârea atacată în contextul criticilor formulate și având în vedere actele

dosarului, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:

Dispozițiile art.

20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sancționează cu

anularea cererii neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru

în cuantum legal, până la termenul stabilit de instanță.

Potrivit chitanței

seria BCIT nr. 1013414 (173) (fila 278 dosar apel) pârâta SC A. SRL a achitat

suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru, la data de 27 aprilie 2010,

anterior termenului de judecată stabilit pentru data de 17 mai 2010 astfel cum

a fost încunoștiințată prin citație.

Împrejurarea că,

dovada plății taxei de timbru, a timbrului judiciar și a înscrisurilor

însoțitoare au ajuns pe masa instanței după dezbateri, (potrivit mențiunii de

la fila 275 dosar apel) constituie disfuncționalități evidente privind modul în

care au fost aduse la cunoștința instanței actele depuse în ziua termenului.

În ce privește

însă îndeplinirea de către parte a obligației în termenul impus de instanță, nu

se poate reține vreo culpă în sarcina sa, de natură să ducă la anularea

cererii.

Altfel spus, cum

partea a făcut dovadă plății taxelor datorate anterior termenului de judecată

și cum neregularitățile în ce privește nedepunerea acestor dovezi la dosar până

la terminarea ședinței, nu îi aparțin, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și

(3) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite

prezentul recurs și va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei la instanța

de apel în vederea rejudecării acțiunii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC A. SRL București împotriva sentinței civile nr. 15/PI din 17 mai 2010 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Casează sentința recurată și trimite

cauza spre rejudecarea acțiunii în anulare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.