ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 856/2011

Ședința publică de la 24 februarie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 17 din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara în dosar nr. 44/2009 s-a respins în parte excepția de necompetență materială invocată de pârâtă, constatându-se că pentru locația „H.G.” SRL din București nu există clauză compromisorie; s-a respins excepția de neexecutare a lucrărilor invocată de pârâtă prin întâmpinare și s-a admis în parte acțiunea reclamantei SC C. SRL împotriva pârâtei SC A. SRL, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 53.200,72 lei cu titlu de contravaloare lucrări restante, a sumei de 46.237,16 lei penalități de întârziere în decontare și suma de 3.080 lei taxă de arbitraj aferentă pretențiilor acumulate, în rest compensându-se onorariile și cheltuielile solicitate de reprezentanții celor două părți în litigiu arbitral.

Acțiunea în anulare formulată de pârâta SC A. SRL împotriva sentinței arbitrale a fost anulată ca netimbrată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin sentința civilă nr. 15/PI din 17 mai 2010, reținând, în esență, că, pârâta deși citată cu mențiunea timbrării acțiunii în anulare nu s-a conformat dispoziției instanței și făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 a anulat ca netimbrată acțiunea în anulare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC A. SRL București solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara. În motivarea recursului recurenta a susținut că sentința recurată este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. Astfel, deși nici una dintre părți nu a solicitat judecata în lipsă instanța de apel în loc să dispună suspendarea judecății cauzei a procedat la anularea acțiunii în anulare ca netimbrată. Totodată, susține recurenta, sentința recurată este nelegală întrucât a fost dată în condițiile în care a achitat taxa judiciară de timbru, comunicând acest aspect instanței prin e-mail. Astfel, recurenta susține că a achitat taxa judiciară de timbru, în cuantum de 12 lei anterior primului termen de judecată fixat pentru data de 17 mai 2010. Dovada achitării timbrului judiciar și a taxei judiciare de timbru, respectiv copia chitanței din 27 aprilie 2010 a fost comunicată instanței prin e-mail odată cu copia împuternicirii avocațiale, a biletului de avion și a reclamației formulată împotriva companiei aeriene din culpa căreia reprezentantul convențional al societății a fost împiedicat a se prezenta în fața instanței de judecată.

Confirmarea de primire a e-mail-ului atestă că acesta a fost recepționat de către destinatar. Recursul este fondat. Curtea, examinând hotărârea atacată în contextul criticilor formulate și având în vedere actele dosarului, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează: Dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sancționează cu anularea cererii neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum legal, până la termenul stabilit de instanță. Potrivit chitanței seria BCIT nr. 1013414 (173) (fila 278 dosar apel) pârâta SC A. SRL a achitat suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru, la data de 27 aprilie 2010, anterior termenului de judecată stabilit pentru data de 17 mai 2010 astfel cum a fost încunoștiințată prin citație.

Împrejurarea că, dovada plății taxei de timbru, a timbrului judiciar și a înscrisurilor însoțitoare au ajuns pe masa instanței după dezbateri, (potrivit mențiunii de la fila 275 dosar apel) constituie disfuncționalități evidente privind modul în care au fost aduse la cunoștința instanței actele depuse în ziua termenului. În ce privește însă îndeplinirea de către parte a obligației în termenul impus de instanță, nu se poate reține vreo culpă în sarcina sa, de natură să ducă la anularea cererii. Altfel spus, cum partea a făcut dovadă plății taxelor datorate anterior termenului de judecată și cum neregularitățile în ce privește nedepunerea acestor dovezi la dosar până la terminarea ședinței, nu îi aparțin, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite prezentul recurs și va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea rejudecării acțiunii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC A. SRL București împotriva sentinței civile nr. 15/PI din 17 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecarea acțiunii în anulare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.