ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3233/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra recursului civil de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 2 București, la data de 26 februarie 2007 reclamanta D.A.

a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului București, solicitând ieșirea

din indiviziune asupra apartamentului nr. 8 situat în București, sector 2, din care

reclamanta a dobândit, prin contractul de vânzare-cumpărare din 27 martie 2006,

2 camere, bucătăria, camera de serviciu, balcon, boxa de la subsol și în comun,

în cotă de 58%, vestibulul, holul, coridorul, baie și balcon, atribuirea acestuia,

cu obligarea la sultă către pârâtă.

Prin sentința civilă

nr. 5410 din 27 iunie 2007, Judecătoria sectorului 2 București a respins cererea

reclamantei, cu motivarea că părțile nu se află în stare de indiviziune asupra bunului

în litigiu.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței Judecătoriei sectorului 2 a fost respins, ca nefondat, prin

decizia civilă nr. 69 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția

a V- a civilă.

Prin decizia nr. 1220

pronunțată la 3 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, a admis recursul declarat de reclamanta D.A. împotriva deciziei

nr. 69 din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

A casat decizia atacată,

precum și sentința nr. 5410 din 27 iunie 2007 a Judecătoriei sectorului

2 București și a trimis cauza spre rejudecare, instanței de fond,

cu motivarea că indiviziunea asupra părților comune din imobil, nu corespunde destinației

constructive inițiale și a fost stabilită prin act administrativ unilateral al unității

locative, care a deținut imobilul.

Rejudecând acțiunea

reclamantei, prin sentința civilă nr. 1842 din 2 martie 2009, Judecătoria sectorului

2 București a admis în parte cererea.

A dispus ieșirea din indiviziune

a părților, asupra spațiilor din apartamentul nr. 8, aflate în proprietatea

comună a acestora, conform raportului de expertiză întocmit de expertul S.M.

A atribuit reclamantei

în proprietate exclusivă, spațiile A (cameră) și 8 (baie), astfel cum

sunt identificate în anexa 2 la raportul de expertiză.

A atribuit pârâtei în

proprietate exclusivă, spațiile 5 și 9 și diferența din spațiul

7, potrivit aceleiași anexe.

A menținut starea

de indiviziune a părților asupra spațiilor numerotate cu 1 (vestibul),

6 (hol), 10 (balcon) și parțial 7 (coridor), pe aceeași schiță

anexă la raportul de expertiză.

A obligat reclamanta la

plata sultei în sumă de 27.939 RON, către pârâtă.

Apelul declarat de pârâta

Primăria Municipiului București împotriva sentinței 1842 din 2 martie 2009 a Judecătoriei

sectorului 2 București a fost admis prin decizia nr. 364 A din 17 martie 2010

pronunțată de Tribunalul București secția a III-a civilă.

A fost schimbată sentința

atacată și respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei

nr. 364/A din 17 martie 2010 a Tribunalului București, secția a III-a

civilă, a declarat recurs reclamanta V.M.L., criticând-o pentru nelegalitate, întrucât

hotărârea atacată a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată,

care nu are capacitate de folosință, astfel că decizia este lovită de nulitate.

Prin decizia nr. 5103/R

din 23 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă

și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis

recursul declarat de moștenitoarea reclamantei, anume V.M.L.

A casat decizia nr. 364/A

din 17 martie 2010 a Tribunalului București, secția a III-a civilă și

a trimis cauza spre rejudecare, Tribunalului București.

Rejudecând apelul declarat

de pârâta Primăria Municipiului București împotriva sentinței nr. 1842 din 2

martie 2009 a Judecătoriei sectorului 2 București, Tribunalul București,

secția a III-a civilă, prin decizia nr. 649/A din 29 iunie 2011 a respins calea

de atac, menținând soluția de admitere a cererii reclamantei, cu motivarea că, nu

poate ignora considerentele primei decizii de casare, prin care instanța de recurs

a concluzionat în sensul că, în speță, nu este vorba de o coproprietate forțată

asupra dependințelor comune, ci despre o indiviziune asupra părților comune, care

nu corespunde destinației construcției inițiale și a fost stabilită

prin actul unilateral al deținătorului bunului.

Împotriva deciziei

nr. 649/A din 22 iunie 2011 a Tribunalului București, secția a III-a civilă

a declarat recurs pârâta Primăria Municipiul București, solicitând respingerea acțiunii

reclamantei, deoarece părțile comune din imobil sunt constituite numai din dependințe,

care nu pot fi partajate.

Astfel, prin decizia

nr. 1530/R din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucurșeti, secția a IV-a

civilă a admis recursul declarat de pârâtă, a modificat decizia nr. 649 din 29

iunie 2011 a Tribunalului București.

A admis apelul declarat

de pârâta Primăria Municipiului București împotriva sentinței civile

nr. 1842 din 2 martie 2009 a Judecătoriei sectorului 2 București, pe care a

schimbat-o, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta

D.A. și continuată de moștenitoarea sa, V.M.L. în contradictoriu cu pârâta

Primăria Municipiului București.

Pentru a decide astfel,

în esență, instanța de recurs a reținut coproprietatea părților ca

fiind forțată și perpetuă, chiar dacă este incomodă, sub aspectul confortului, ca

urmare a faptului că Municipiul București a vândut numai o parte din imobilul aflat

în proprietatea sa.

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, contestatoarea V.M.L. a chemat în judecată Primăria

Municipiului București, solicitând să se constate, în baza art. 20 pct. 3 din Legea

nr. 146/1997, nulitatea cererii de recurs depusă în Dosarul nr. 8760/2/2011, pentru

neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, de către pârâta

Primăria Municipiului București.

S-a susținut în cuprinsul

cererii sus menționate că, la termenul de judecată din 22 noiembrie 2011, taxa

judiciară de timbru nu a fost achitată, astfel că s-a solicitat a se constata nul

recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului București împotriva deciziei

civile nr. 649 din 29 iunie 2011 a Tribunalului București.

Prin decizia nr. 961 R

din 16 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins,

ca nefondată, contestația formulată de V.M.L. împotriva deciziei nr. 1530/R

din 22 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, reținând

că, din conținutul practicalei deciziei contestate (nr. 1530/R din 22

noiembrie 2011) a rezultat că, la data pronunțării hotărârii a fost prezentă

V.M.L., care a fost asistată de avocat C.I., lipsind recurenta-pârâtă Primăria Municipiului

București, că s-a invocat excepția netimbrării recursului de către reclamantă

și, totodată, aceasta din urmă, prin avocat a pus concluzii și pe fondul

recursului, în sensul respingerii acestuia.

S-a arătat în considerentele

deciziei că, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra chestiunii prealabile

a timbrării și a soluționat, pe fond, recursul declarat de pârâtă, admițându-l,

cu consecința finală a respingerii acțiunii reclamantei D.A., continuată

de moștenitoarea V.M.L.

La data de 12 martie 2012,

V.M.L. a formulat o altă contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1530/R

din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

invocând ca temei de drept, dispozițiile art. 318 C. proc. civ., în sensul

că „dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale”.

Contestatoarea a solicitat

anularea deciziei, deoarece instanța care a judecat recursul, nu a observat lipsa

taxei judiciare de timbru, iar contestația în anulare depusă pe acest motiv i-a

fost respinsă, prin decizia nr. 961 R din 16 mai 2012 de către Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Contestatoarea a considerat

că dezlegarea pricinii pe fondul recursului, în condițiile în care recursul ar fi

fost nul, întrucât nu era netimbrat, s-a datorat unei greșeli materiale, instanța

trecând la soluționarea dosarului, deși nu a fost achitată taxa judiciară

de timbru.

Prin decizia nr. 12/R

din 8 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a

respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatoarea V.M.L. împotriva deciziei

nr. 1530/R din 22 noiembrie 2011 a aceleiași instanțe, reținând că

împotriva acestei decizii contestatoarea a depus o altă contestație în anulare.

Pentru a decide astfel,

instanța a reținut că, această cale extraordinară de atac de retractare,

poate fi exercitată numai pentru motivele reglementate în mod strict și limitativ

de dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (nelegalitatea citării la termenul când a

avut loc judecata; încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență)

și art. 318 din același Cod (dezlegarea dată recursului este rezultatul

unei greșeli materiale; omisiunea cercetării unui motiv de recurs).

S-a arătat astfel că,

aceste cazuri nu se referă la greșeli de judecată, motiv de reformare a hotărârii,

sau la modalitatea de apreciere a probele administrate într-un proces (motiv de

recurs reglementat de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., în prezent, abrogat).

Deși prin contestația

în anulare formulată la data de 12 martie 2012, contestatoarea a mai supus atenției

instanței problema timbrajului cererii de recurs, constatând prin decizia civilă

nr. 961 din 16 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, că omisiunea acesteia de a se fi pronunțat asupra acestei chestiuni prealabile,

nu se încadrează în dispozițiile ce reglementează această instituție, aceeași

instanță a respins cererea.

Împotriva deciziei civile

nr. 12/R din 8 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă a declarat recurs contestatoarea V.M.L. invocând faptul că, în realitate,

aceasta nu a formulat o contestație în anulare, ci o cerere, prin care a solicitat

a se constata aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

referitoare la taxa judiciară de timbru, în sensul de a se declara nul recursul

exercitat de pârâta Primăria Municipiului București împotriva deciziei nr.

649/A din 29 iunie 2011 a Tribunalului Bucuești, secția a III-a civilă.

Recursul este inadmisibil

și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor

art. 320 alin. (3) C. proc. civ. „hotărârea dată în contestație este supusă

acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată”.

Cum, în mod evident, prin

decizia nr. 12/R din 8 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, a respins o contestație în anulare, iar hotărârea atacată are

caracter irevocabil, recurenta nu mai are deschisă împotriva acesteia, calea de

atac a recursului.

Decizia atacată prin prezentul

recurs a fost dată de aceeași instanță, care a apreciat că este inadmisibilă

o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei nr. 1530/R din 22

noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București în calea de atac

a recursului, fiind, de asemenea, irevocabilă în puterea legii, conform art. 377

alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, recursul

declarat de contestatoare va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil

recursul declarat de contestatoarea V.M.L. împotriva deciziei nr. 12/R din 8 ianuarie

2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie

2013.