ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 594/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1893/COM pronunțată de Tribunalul Constanța s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC T.L. SRL și P.H. SRL constatând încetat contractul de colaborare din 1 martie 2003 încheiat între cele două pârâte. S-a mai constatat inexistența unui drept de folosință al pârâtei SC T.L. SRL asupra activului Hotel T. compus din teren și construcție și urmare admiterii excepției lipsei de interes invocată de pârâta SC T.L. SRL a fost respins capătul de cererea privind evacuarea SC L. SRL din activul Hotel T. În considerentele sentinței prima instanță a reținut că prin actul adițional la contractul din 1 martie 2003, pârâtele SC T.L.

SRL și P.H. SRL au convenit încetarea contractului prin care i se atribuise acestuia din urmă un drept de folosință asupra imobilului Hotel T. cu terenul aferent. Urmare încetării contractului de colaborare s-a reținut că pârâta SC T.L. SRL nu mai are un drept de folosință asupra activului menționat mai sus. Cu aceste argumente instanța de fond a ajuns la concluzia că cele două capete de cerere privind constatarea încetării contractului și a inexistenței dreptului de folosință sunt întemeiate. În ce privește cererea de evacuare s-a reținut că atâta vreme cât SC T.L. SRL nu ocupă imobilul și terenul cererea privind evacuarea acesteia din imobil este lipsită de interes. Împotriva sentinței nr. 1893/2006 au declarat apel SC T.L.

SRL și T.R.A. care au invocat nelegalitatea și netemeinicia soluției, motivând că reclamanta în calitate de terț, față de contractul de colaborare nu putea să invoce art. 111 C. proc. civ. Au mai susținut apelanții că locațiunea era prelungită până în anul 2009 și că reclamanta intimată avea obligația să o respecte. Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 28/2007 a respins ca inadmisibil apelul declarat personal de T.R.A. motivat de faptul că acesta nu a fost parte la judecata în primă instanță. Prin aceeași decizie a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active în persoana reclamantei și ca inadmisibilă acțiunea întemeiată pe art. 111 C. proc. civ. Cu privire la acțiunea în constatare instanța de apel a stabilit că aceasta este subsidiară unei acțiuni în realizare și că reclamanta are deschisă o asemenea cale.

De asemenea pentru promovarea unei acțiuni în temeiul art. 111 C. proc. civ. Curtea a apreciat că reclamanta nu justifică un interes real întrucât acțiunea în evacuare i-a fost respinsă printr-o altă acțiune prin care s-a constatat că SC T.L. SRL nu ocupă hotelul. În consecință în raport de acestei considerente a admis cel de-al doilea apel promovat de SC T.L. SRL și a schimbat în parte sentința nr. 1893/2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în sensul respingerii ca inadmisibile a capetelor de cerere pentru constatarea încetării contractului de colaborare din 1 martie 2003 și constatarea inexistenței dreptului de folosință al pârâtei SC T.L. SRL asupra activului Hotel T., menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei nr. 28/2007, au declarat recurs reclamanta SC P. SRL și pârâta P.H. SRL în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. SC P. SRL a invocat în susținerea recursului său prevederile art. 304 alin. (7) și (9) C. proc. civ. în argumentarea cărora a arătat că în mod greșit a apreciat Curtea de Apel că în cauză erau incidente dispozițiile art. 111 teza a II-a C. proc. civ. privitoare la finele de neprimire al unei acțiuni în constatare atunci când partea are deschisă acțiunea în realizarea dreptului. A mai arătat recurenta că instanța de apel s-a pronunțat la nivel teoretic din moment ce nu a ținut seama de faptul că acțiunea în evacuare a fost respinsă ca lipsită de interes. În continuare a arătat că nu pot fi ignorate acțiunea în constatare provocatorie prin care titularul unui drept poate chema în judecată pe cel care prin actele sale îi cauzează o tulburare serioasă în exercițiul dreptului său.

Intereul de a promova acțiunea în constatare, a arătat recurenta, rezultă din faptul că pârâta i-a cauzat multiple tulburări în exercițiul dreptului de folosință prin provocarea unor litigii pentru respectarea dreptului de folosință sau prin solicitarea unor daune rezultate din pretinsa nerespectare a acestui drept. În egală măsură a considerat recurenta constituie motiv de nelegalitate și omisiunea soluționării capătului de cerere având ca obiect constatarea inopozabilității contractului de colaborare care nu a fost soluționat nici de instanța de fond și nici de către instanța de apel. Pentru omisiunea soluționării acestui capăt de cerere, autoarea s-a considerat îndreptățită să solicite în concluziile finale din recursul său, casarea cu trimitere în conformitate cu art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., iar în subsidiar modificarea soluției pronunțată de instanța de apel în sensul menținerii hotărârii primei instanțe. 2. Cea de-a doua recurentă P.H. SRL prin recursul său a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. pentru a susține că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În esență, recurenta a susținut că instanța de apel a soluționat greșit admisibilitatea capetelor de cerere formulate de reclamantă raportat la dispozițiile art. 111 C. proc. civ. întrucât nu a ținut seama de faptul că reclamanta SC P. SRL este titulara unui drept de folosință dobândit în baza contractului de leasing imobiliar încheiat cu B.R.D.S.

SRL, proprietara Hotelului T. În opinia recurentei SC P. SRL, reclamanta justifica un interes în promovarea cererii iar ceea ce s-a urmărit a fost clarificarea pe cale judecătorească a unui raport juridic atâta vreme cât contractul a cărui încetare s-a solicitat în conferirea unui drept de folosință exclusivă asupra imobilului. O astfel de acțiune, potrivit recurentei nu poate fi întemeiată decât pe prevederile art. 111 C. proc. civ. În fine, autoarea a subliniat că cererea intimatei reclamante îndeplinea condițiile acțiunii în constatare astfel că a solicitat ca prin admiterea recursului să fie modificată decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de SC T.L. SRL. Intimata SC T.L.

SRL prin întâmpinare a combătut ambele recursuri apreciind că instanța de apel s-a oprit asupra admisibilității acțiunii în constatare având în vedere că reclamanta este terț față de contractul de colaborare încheiat de SC T.L. SRL cu SC P. SRL precum și faptul că Hotelul T. nu a fost ocupat de SC T.L. SRL, iar acțiunea în evacuare a fost respinsă ca lipsită de obiect. Dacă dreptul reclamantei ar fi fost încălcat, potrivit intimatei, recurenta avea acțiune în realizare. Intimata a respins și critica privind nesoluționarea capătului de cerere privind inopozabilitatea contractului de colaborare față de recurenta revclamantă pentru motivul că sentința primei instanțe nu a fost atacată cu apel pe acest capăt de cerere.

În privința celui de-al doilea recurs intimata - pârâtă a susținut că recursul P.H. SRL nu poate fi primit întrucât aceasta nu a declarat apel împotriva sentinței așa încât în ce o privește soluția a devenit irevocabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC P. SRL împotriva deciziei civile nr. 28/COM din 25 ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC T.L. SRL Petroșani împotriva sentinței nr. 1893/COM din 18 mai 2006 a Tribunalului Constanța, secția comercială. Menține dispozițiile deciziei privind respingerea apelului declarat de pârâtul T.R.A. Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SRL București împotriva aceleași decizii, ca nefondat. Respinge cererea recurentei privind acordarea de cheltuuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008.