ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 594/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1893/COM pronunțată de Tribunalul

Constanța s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL în

contradictoriu cu pârâtele SC T.L. SRL și P.H. SRL constatând încetat

contractul de colaborare din 1 martie 2003 încheiat între cele două pârâte. S-a

mai constatat inexistența unui drept de folosință al pârâtei SC T.L. SRL asupra

activului Hotel T. compus din teren și construcție și urmare admiterii excepției

lipsei de interes invocată de pârâta SC T.L. SRL a fost respins capătul de

cererea privind evacuarea SC L. SRL din activul Hotel T.

În considerentele sentinței prima

instanță a reținut că prin actul adițional la contractul din 1 martie 2003, pârâtele

SC T.L. SRL și P.H. SRL au convenit încetarea contractului prin care i se

atribuise acestuia din urmă un drept de folosință asupra imobilului Hotel T. cu

terenul aferent. Urmare încetării contractului de colaborare s-a reținut  că

pârâta SC T.L. SRL nu mai are un drept de folosință asupra activului menționat mai

sus. Cu aceste argumente instanța de fond a ajuns la concluzia că cele două

capete de cerere privind constatarea încetării contractului și a inexistenței

dreptului de folosință sunt întemeiate. În ce privește cererea de evacuare s-a

reținut că atâta vreme cât SC T.L. SRL nu ocupă imobilul și terenul cererea

privind evacuarea acesteia din imobil este lipsită de interes.

Împotriva sentinței nr. 1893/2006

au declarat apel SC T.L. SRL și T.R.A. care au invocat nelegalitatea și

netemeinicia soluției, motivând că reclamanta în calitate de terț, față de

contractul de colaborare nu putea să invoce art. 111 C. proc. civ. Au mai

susținut apelanții că locațiunea era prelungită până în anul 2009 și că

reclamanta intimată avea obligația să o respecte.

Curtea de Apel Constanța,

prin decizia nr. 28/2007 a respins ca inadmisibil apelul declarat personal de T.R.A.

motivat de faptul că acesta nu a fost parte la judecata în primă instanță. Prin

aceeași decizie a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale

active în persoana reclamantei și ca inadmisibilă acțiunea întemeiată pe art. 111

C. proc. civ.

Cu privire la acțiunea în

constatare instanța de apel a stabilit că aceasta este subsidiară unei acțiuni

în realizare și că reclamanta are deschisă o asemenea cale. De asemenea pentru

promovarea unei acțiuni în temeiul art. 111 C. proc. civ. Curtea a apreciat că

reclamanta nu justifică un interes real întrucât acțiunea în evacuare i-a fost

respinsă printr-o altă acțiune prin care s-a constatat că SC T.L. SRL nu ocupă

hotelul. În consecință în raport de acestei considerente a admis cel de-al

doilea apel promovat de SC T.L. SRL și a schimbat în parte sentința nr. 1893/2006

pronunțată de Tribunalul Constanța în sensul respingerii ca inadmisibile a

capetelor de cerere pentru constatarea încetării contractului de colaborare din

1 martie 2003 și constatarea inexistenței dreptului de folosință al pârâtei SC

T.L. SRL asupra activului Hotel T., menținând celelalte dispoziții ale

sentinței.

Împotriva deciziei nr. 28/2007,

au declarat recurs reclamanta SC P. SRL și pârâta P.H. SRL în termenul prevăzut

de art. 301 C. proc. civ.

SC P. SRL a invocat în

susținerea recursului său prevederile art. 304 alin. (7) și (9) C. proc.

civ. în argumentarea cărora a arătat că în mod greșit a apreciat Curtea de Apel

că în cauză erau incidente dispozițiile art. 111 teza a II-a C. proc. civ.

privitoare la finele de neprimire al unei acțiuni în constatare atunci când

partea are deschisă acțiunea în realizarea dreptului.

A mai arătat recurenta că

instanța de apel s-a pronunțat la nivel teoretic din moment ce nu a ținut seama

de faptul că acțiunea în evacuare a fost respinsă ca lipsită de interes. În

continuare a arătat că nu pot fi ignorate acțiunea în constatare provocatorie

prin care titularul unui drept poate chema în judecată pe cel care prin actele

sale îi cauzează o tulburare serioasă în exercițiul dreptului său.

Intereul de a promova

acțiunea în constatare, a arătat recurenta, rezultă din faptul că pârâta i-a

cauzat multiple tulburări în exercițiul dreptului de folosință prin provocarea

unor litigii pentru respectarea dreptului de folosință sau prin solicitarea

unor daune rezultate din pretinsa nerespectare a acestui drept.

În egală măsură a considerat

recurenta constituie motiv de nelegalitate și omisiunea soluționării capătului

de cerere având ca obiect constatarea inopozabilității contractului de

colaborare care nu a fost soluționat nici de instanța de fond și nici de către

instanța de apel.

Pentru omisiunea

soluționării acestui capăt de cerere, autoarea s-a considerat îndreptățită să

solicite în concluziile finale din recursul său, casarea cu trimitere în

conformitate cu art. 312

alin.

(5) C. proc. civ., iar în subsidiar modificarea soluției

pronunțată de instanța de apel în sensul menținerii hotărârii primei instanțe.

SRL prin recursul său a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc.

civ. pentru a susține că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În esență, recurenta a

susținut că instanța de apel a soluționat greșit admisibilitatea capetelor de

cerere formulate de reclamantă raportat la dispozițiile art. 111 C. proc. civ.

întrucât nu a ținut seama de faptul că reclamanta SC P. SRL este titulara unui

drept de folosință dobândit în baza contractului de leasing imobiliar încheiat

cu B.R.D.S. SRL, proprietara Hotelului T. În opinia recurentei SC P. SRL,

reclamanta justifica un interes în promovarea cererii iar ceea ce s-a urmărit a

fost clarificarea pe cale judecătorească a unui raport juridic atâta vreme cât

contractul a cărui încetare s-a solicitat în conferirea unui drept de folosință

exclusivă asupra imobilului.

O astfel de acțiune,

potrivit recurentei nu poate fi întemeiată decât pe prevederile art. 111 C.

proc. civ. În fine, autoarea a subliniat că cererea intimatei reclamante

îndeplinea condițiile acțiunii în constatare astfel că a solicitat ca prin admiterea

recursului să fie modificată decizia atacată în sensul respingerii apelului

declarat de SC T.L. SRL.

Intimata SC T.L. SRL prin

întâmpinare a combătut ambele recursuri apreciind că instanța de apel s-a oprit

asupra admisibilității acțiunii în constatare având în vedere că reclamanta

este terț față de contractul de colaborare încheiat de SC T.L. SRL cu SC P. SRL

precum și faptul că Hotelul T. nu a fost ocupat de SC T.L. SRL, iar acțiunea în

evacuare a fost respinsă ca lipsită de obiect.

Dacă dreptul reclamantei ar

fi fost încălcat, potrivit intimatei, recurenta avea acțiune în realizare.

Intimata a respins și critica privind nesoluționarea capătului de cerere

privind inopozabilitatea contractului de colaborare față de recurenta

revclamantă pentru motivul că sentința primei instanțe nu a fost atacată cu

apel pe acest capăt de cerere. În privința celui de-al doilea recurs intimata -

pârâtă a susținut că recursul P.H. SRL nu poate fi primit întrucât aceasta nu a

declarat apel împotriva sentinței așa încât în ce o privește soluția a devenit

irevocabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC P. SRL împotriva deciziei civile nr. 28/COM din 25 ianuarie 2007

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte decizia

recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC T.L. SRL Petroșani

împotriva sentinței nr. 1893/COM din 18 mai 2006 a Tribunalului Constanța, secția

comercială. Menține dispozițiile deciziei privind respingerea apelului declarat

de pârâtul T.R.A.

Respinge recursul declarat

de pârâta SC P. SRL București împotriva aceleași decizii, ca nefondat. Respinge

cererea recurentei privind acordarea de cheltuuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2008.