ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1199/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții SC T.L. SRL Petroșani și T.R.A. i-au chemat în judecată pe pârâții SC P. SRL București, SC B.S. SRL, N.S.K. și O.R.C. și au solicitat ca prin sentința care se va pronunța: (1) să se constate că reclamantul T.R.A. începând cu data de 24 februarie 2004 a dobândit calitatea de asociat al SC P. SRL având un aport la capitalul social de 62,1% reprezentând 6.200 părți sociale, (2) să se constate că la data de 7 decembrie 2004 SC P. SRL fără consimțământul reclamantului T.R.A. a vândut pârâtei SC B.S. SRL cu contract autentic terenul și construcția Hotelului T. din stațiunea Mamaia; (3) să se constate nulitatea absolută a contractului autentic din 2004 și să se dispună restabilirea situației anterioare, cu obligația de restituire a sumei încasate; (4) obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin precizarea de acțiune pct. 3 al petitului acțiunii a fost reformulat în sensul că se solicită nulitatea absolută a contractului autentic de vânzare - cumpărare din 2004 și pe cale de consecință s-a solicitat să se dispună reintabularea dreptului de proprietate asupra imobilului Hotel T., cu terenul aferent, în favoarea pârâtei SC P. SRL. Litigiul a fost soluționat de Tribunalul Constanța care prin sentința nr. 3607 din 12 iunie 2004 a respins cererea formulată de reclamanta SC T.L. SRL împotriva pârâtelor SC P. SRL și SC SC B.S. SRL ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Și cel de-al doilea capăt de cerere a fost respins pentru motivul că a fost formulat împotriva SC P. SRL, care nu are calitate procesuală pasivă.

Prin aceiași soluție s-au respins față de SC B.S. SRL capetele 1, 2, 3, din cerere pentru motivul că au fost îndreptate împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. Față de pârâta O.R.C. s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect obligarea acestuia la efectuarea mențiunilor privitoare la modificarea actelor constitutive ale pârâtei SC P. SRL sub aspectul structurii asociaților. În esență în considerentele sentinței s-a reținut că între reclamanta SC T.L. SRL și pârâții SC P. SRL și SC B.S. SRL nu există raporturi juridice care să-i confere acesteia dreptul de a formula o acțiune în justiție împotriva acestor pârâți. În legătură cu aceeași reclamantă s-a stabilit că pe capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare din 2004 încheiat între pârâții SC P. SRL și SC B.S.

SRL, aceasta nu-și justifică un interes și nici calitatea procesuală activă. În concret pe această cerere s-a stabilit că SC T.L. SRL nu are nicio legătură cu calitatea de asociat a reclamantului T.R.A. în SC P. SRL și nici cu înstrăinarea activului în litigiu de la SC P. SRL la SC B.S. SRL pentru motivul că reclamantul nu are raporturi juridice cu cele două societăți comerciale pârâte. Tot în legătură cu SC B.S. SRL s-a mai reținut că nu există identitate de persoană între această pârâtă și persoanele obligate în raportul juridic dedus judecății al cărui izvor îl constituie contractul de cesiune de părți sociale încheiat între reclamantul T.R.A. și pârâtul N.S.K. Pentru respingerea ca inadmisibilă a cererii față de pârâta O.R.C.

au fost citate dispozițiile art. 204 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, pentru a reține că orice cerere de modificare a actului constitutiv se înregistrează în baza încheierii judecătorului delegat care poate fi contestată conform procedurii legale. Și pe fond, prima instanță a constatat că acțiunea este neîntemeiată pentru motivul că la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare dintre cele două pârâte SC B.S. SRL și SC P. SRL reclamantul T.R.A. era terț față de vânzătoarea SC P. SRL. În raport de această constatare care s-a bazat și pe faptul că T.R.A. nu avea calitatea de asociat iar în cartea funciară nu era înscris vreun drept de folosință în favoarea SC T.L. SRL, instanța a stabilit că vânzarea s-a făcut cu consimțământul organelor persoanei juridice vânzătoare, SC P. SRL.

În fine Tribunalul a constatat că nu sunt motive de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare câtă vreme s-au respectat condițiile de validitate. Împotriva sentinței fondului au declarat apel reclamanții SC T.L. SRL și T.R.A. În afară de aceste două apeluri având în vedere că la data de 24 aprilie 2006 s-a respins cererea de intervenție în interes propriu, SC G.I. SRL Lugoj a declarat apel împotriva încheierii care a fost pronunțată la acea dată. Analizând motivele formulate de cele trei apelante, Curtea de Apel Constanța prin decizia nr. 29 din 25 ianuarie 2007 le-a respins ca nefondate. Pentru a respinge apelul declarat de SC G.I. SRL, Curtea a reținut că nu există interes care să justifice o cerere de intervenție principală.

A mai reținut instanța de apel că printr-o altă soluție s-a tranșat definitiv cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare a activului Hotel T. În aceste condiții, instanța de apel a considerat că nu s-ar putea pe calea ocolită a cererii de intervenție principală, SC G.I. SRL Lugoj să pună în discuție aspecte definitiv tranșate judecătorește. Și apelul declarat de SC T.L. SRL s-a respins, Curtea apreciind că în mod corect instanța de fond a stabilit că această societate nu are nicio legătură cu raportul juridic dedus judecății și că împrejurarea afirmată de aceasta privind un fost contract de colaborare încheiat cu SC P. SRL nu o îndreptățește să aibă calitate procesuală, raportat la cererile prin care a fost investit Tribunalul.

Și cel de-al treilea apel a fost respins. Pe baza verificării probelor administrate în cauză instanța de apel a stabilit că T.R.A. este terț față de contractul de vânzare - cumpărare încheiat între SC P. SRL cu SC B.S. SRL, că acesta nu a avut calitatea de asociat al SC P. SRL ca urmare a părților sociale cesionate de pârâtul N.S.K. întrucât convențiile dintre cei doi nu și-au atins scopul datorită neachitării contravalorii convenite. Au fost respinse și criticile în legătură cu modul de soluționare a cererii privind reexaminarea taxei de timbru cât și motivele referitoare la vânzarea cotei părți din imobil ce i-ar aparține,la starea de indiviziune și la plata sultei, pentru motivul că nu au constituit susțineri în primă instanță.

1. Împotriva deciziei nr. 29/2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța au declarat recurs SC G.I. SRL, SC T.L. SRL și T.R.A. Recurenta SC G.I. SRL a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. pentru a susține că soluția instanței de apel, în ce o privește este nelegală întrucât instanța a examinat mai întâi excepția netimbrării cererii și a litispendenței deși cererea de intervenție în interes propriu nu era admisă în principiu. De asemenea a considerat că s-au aplicat greșit prevederile art. 49, art. 50 și art. 51 C. proc. civ., că interesul său pentru formularea cererii prin care solicita să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare era justificat întrucât cele două pârâte au fraudat legea.

În continuare a reluat susțineri în legătură cu cereri formulate în fața instanței, care au fost soluționate, potrivit opiniei recurentei, în mod greșit. 2. Cel de-al doilea recurs a fost formulat de T.R.A. și SC T.L. SRL la data de 30 mai 2007 data poștei, nemotivat la data sesizării instanței. În cuprinsul declarației de recurs, cei doi recurenți au solicitat trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție menționând expres că vor depune motivele de recurs până la data de 21 septembrie 2007. Motivarea recursului comun a fost depusă la data de 5 septembrie 2007. În esență, după expunerea situației de fapt recurenții au susținut că instanța de fond a soluționat cauza pe excepții, fără a intra în cercetarea fondului și că cererea de probe formulată în fața instanțelor anterioare a fost respinsă în mod greșit.

De asemenea recurenții s-au considerat îndreptățiți să solicite casarea hotărârilor atacate cu recurs în vederea rejudecării cauzei și a administrării probelor care vor duce la reconsiderarea situației de fapt. În subsidiar cei doi recurenți au solicitat modificarea soluțiilor anterioare și în fond admiterea cererilor așa cum au fost formulate. Asupra excepției privind nerestituirea taxei de timbru, autorii au considerat că instanțele au procedat greșit întrucât au apreciat că procedura este una administrativă fără posibilitatea de a fi discutată într-o cale de atac. Și respingerea cererii de reintabulare în favoarea SC P. SRL a dreptului de proprietate asupra Hotelului T. s-a considerat de recurenți că a fost greșit respinsă întrucât aceasta era subsecventă anulării contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu SC B.S.

SRL. Excepția lipsei calității procesuale active a SC T.L. SRL, potrivit recurenților a fost greșit respinsă deoarece instanțele nu au ținut cont de existența unui contract de colaborare încheiat în anul 2003 care a fost prelungit până în anul 2009, legitimarea procesuală avându-și izvorul în acest contract. În ce privește respingerea apelului declarat de T.R.A. ambii recurenți au considerat că instanțele au reținut în mod greșit faptul că cesiunea părților sociale nu și-a produs efectele, că demersurile pentru înscrierea în Registrul Comerțului a cesiunii reveneau în sarcina asociatului N.S.K. care a fugit din România după ce a încasat sumele din convenție de la T.R.A. În fine, același recurent a apreciat că vânzarea Hotelului T. de către SC P. SRL, în opinia sa este nelegală pentru că s-a nesocotit calitatea acestuia de asociat.

Intimații prin întâmpinare au invocat nerespectarea dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. în ce privește motivarea în drept a nelegalității soluțiilor anterior pronunțate, tardivitatea declarării recursurilor și a motivării acestuia sens în care SC B.S. SRL a solicitat să se facă aplicarea art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Intimații au mai susținut că nu sunt motive pentru trimiterea cauzei în vederea rejudecării întrucât excepțiile privind lipsa calității procesuale a celor doi recurenți SC T.L. SRL și T.R.A. au fost corect admise. De asemenea intimații au apreciat că probatoriul administrat în cauză a fost pertinent și concludent și că în raport de susținerile părților s-a admis proba cu înscrisuri și interogatoriu în timp ce proba cu expertiză contabilă nu era utilă cauzei așa cum au reținut instanțele anterioare.

Legitimarea procesuală a fost apreciată, potrivit intimaților, în mod corect întrucât instanțele au stabilit că raportul juridic este cel care determină persoanele obligate. Cu privire la consimțământ, intimații au susținut că recurentul T.R.A. nu avea calitatea de asociat în societatea vânzătoare și că persoana juridică vânzătoare și-a exprimat consimțământul în conformitate cu Decretul nr. 31/1954 art. 35 și cu prevederile Legii nr. 31/1990. Pentru toate aceste argumente intimații au solicitat respingerea recursurilor. Înalta Curte având în vedere excepțiile netimbrării primului recurs și a tardivității celui de-al doilea recurs în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., reține: 1. Recursul SC G.I.

SRL. Art. 3121 pct. 2 C. proc. civ. institutie obligatia pentru oricare parte care exercită această cale de atac să atașeze la cererea de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru conform legii. Coroborând aceste dispoziții procedurale prin care evident se face trimitere la Legea nr. 146 din 24 iulie 1997, astfel cum a fost modificată, cu dispozițiile art. 11 și art. 20 din menționata lege, este de reținut că plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar trebuia făcută anticipat. Această cerință a legii privind plata anticipată a taxelor de timbru în recurs cât și cea referitoare la obligația de a atașa dovada plății la dosar nu au fost respectate de recurentul SC G.I. SRL.

Cu toate acestea instanța de recurs a făcut și aplicarea art. 20 alin. (2) din aceeași lege și a citat recurenta cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar până la primul termen. Cum nici această măsură nu a fost adusă la îndeplinire, Înalta Curte în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) C. proc. civ. din Legea nr. 146/1997 prin care se dispune că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit „se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”, va anula recursul ca netimbrat. 2. Recursul declarat de T.R.A. și SC T.L. SRL. Art. 301 C. proc. civ. stabilește că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Din dispozițiile citate rezultă că momentul care marchează curgerea termenului de 15 zile este cel al comunicării deciziei împotriva căreia s-a îndreptat această cale extraordinară de atac. Din dovada existentă la fila 133 apel rezultă că decizia nr. 29 din 25 ianuarie 2007 i-a fost comunicată recurentului SC T.L. SRL la data de 21 martie 2007. La aceeași dată și la aceeași adresă s-a făcut comunicarea și către persoana fizică T.R.A., pe dovada respectivă aflându-se mențiunea că „destinatarul s-a mutat fără să lase noua adresă”. În raport de acest recurent este de reținut că actul de procedură a fost întocmit conform adresei indicate în cererea de apel astfel că termenul de 15 zile a început să curgă și împotriva sa de vreme ce instanța nu a fost înștiințată conform art. 98 C. proc.

civ. despre schimbarea domiciliului. Nu în ultimul rând trebuie reținut faptul că SC T.L. SRL a declarat un recurs comun cu T.R.A. peste termenul de 15 zile, printr-o singură expediție, pe plic fiind menționată data de 30 mai 2007. Prin urmare ambii recurenți nu au respectat termenul legal pentru declararea recursului și în condițiile în care nu s-a dovedit că neexercitarea căii de atac s-a datorat unor împrejurări mai presus de voința lor și nici că de la momentul încetării împiedicării a sesizat instanța în termenul de 15 zile prevăzut de art. 103 C. proc. civ., recursul va fi respins ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții SC T.L. SRL Petroșani și T.R.A. împotriva deciziei civile nr. 29/COM din 25 ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarat. Anulează recursul intervenientei SC G.I. SRL Lugoj declarat împotriva aceleiași decizii ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2008.