ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.03.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1199/2008

HOTĂRÂRE
21.03.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1199/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanții SC T.L. SRL Petroșani și T.R.A. i-au chemat în judecată pe pârâții

SC P. SRL București, SC B.S. SRL, N.S.K. și O.R.C. și au solicitat ca prin

sentința care se va pronunța: (1) să se constate că reclamantul T.R.A. începând

cu data de 24 februarie 2004 a dobândit calitatea de asociat al SC P. SRL având

un aport la capitalul social de 62,1% reprezentând 6.200 părți sociale, (2) să

se constate că la data de 7 decembrie 2004 SC P. SRL fără consimțământul

reclamantului T.R.A. a vândut pârâtei SC B.S. SRL cu contract autentic terenul

și construcția Hotelului T. din stațiunea Mamaia; (3) să se constate nulitatea

absolută a contractului autentic din 2004 și să se dispună restabilirea situației

anterioare, cu obligația de restituire a sumei încasate; (4) obligarea la plata

cheltuielilor de judecată. Prin precizarea de acțiune pct. 3 al petitului

acțiunii a fost reformulat în sensul că se solicită nulitatea absolută a

contractului autentic de vânzare - cumpărare din 2004 și pe cale de consecință

s-a solicitat să se dispună reintabularea dreptului de proprietate asupra

imobilului Hotel T., cu terenul aferent, în favoarea pârâtei SC P. SRL.

Litigiul a fost soluționat de Tribunalul

Constanța care prin sentința nr. 3607 din 12 iunie 2004 a respins cererea

formulată de reclamanta SC T.L. SRL împotriva pârâtelor SC P. SRL și SC SC B.S.

SRL ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Și cel

de-al doilea capăt de cerere a fost respins pentru motivul că a fost formulat

împotriva SC P. SRL, care nu are calitate procesuală pasivă. Prin aceiași

soluție s-au respins față de SC B.S. SRL capetele 1, 2, 3, din cerere pentru

motivul că au fost îndreptate împotriva unei persoane lipsită de calitate

procesuală pasivă. Față de pârâta O.R.C. s-a respins ca inadmisibil capătul de

cerere având ca obiect obligarea acestuia la efectuarea mențiunilor privitoare

la modificarea actelor constitutive ale pârâtei SC P. SRL sub aspectul

structurii asociaților.

În esență în considerentele sentinței s-a reținut

că între reclamanta SC T.L. SRL și pârâții SC P. SRL și SC B.S. SRL nu există

raporturi juridice care să-i confere acesteia dreptul de a formula o acțiune în

justiție împotriva acestor pârâți.

În legătură cu aceeași reclamantă s-a

stabilit că pe capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului

de vânzare - cumpărare din 2004 încheiat între pârâții SC P. SRL și SC B.S. SRL,

aceasta nu-și justifică un interes și nici calitatea procesuală activă. În

concret pe această cerere s-a stabilit că SC T.L. SRL nu are nicio legătură cu

calitatea de asociat a reclamantului T.R.A. în SC P. SRL și nici cu

înstrăinarea activului în litigiu de la SC P. SRL la SC B.S. SRL pentru motivul

că reclamantul nu are raporturi juridice cu cele două societăți comerciale

pârâte.

Tot în legătură cu SC B.S. SRL s-a mai

reținut că nu există identitate de persoană între această pârâtă și persoanele

obligate în raportul juridic dedus judecății al cărui izvor îl constituie

contractul de cesiune de părți sociale încheiat între reclamantul T.R.A. și

pârâtul N.S.K. Pentru respingerea ca inadmisibilă a cererii față de pârâta O.R.C.

au fost citate dispozițiile art. 204 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, pentru a

reține că orice cerere de modificare a actului constitutiv se înregistrează în

baza încheierii judecătorului delegat care poate fi contestată conform

procedurii legale.

Și pe fond, prima instanță a constatat că

acțiunea este neîntemeiată pentru motivul că la data încheierii contractului de

vânzare - cumpărare dintre cele două pârâte SC B.S. SRL și SC P. SRL reclamantul

T.R.A. era terț față de vânzătoarea SC P. SRL. În raport de această constatare

care s-a bazat și pe faptul că T.R.A. nu avea calitatea de asociat iar în

cartea funciară nu era înscris vreun drept de folosință în favoarea SC T.L. SRL,

instanța a stabilit că vânzarea s-a făcut cu consimțământul organelor persoanei

juridice vânzătoare, SC P. SRL. În fine Tribunalul a constatat că nu sunt

motive de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare câtă vreme s-au

respectat condițiile de validitate.

Împotriva sentinței fondului au declarat apel

reclamanții SC T.L. SRL și T.R.A. În afară de aceste două apeluri având în

vedere că la data de 24 aprilie 2006 s-a respins cererea de intervenție în

interes propriu, SC G.I. SRL Lugoj a declarat apel împotriva încheierii care a

fost pronunțată la acea dată.

Analizând motivele formulate de cele trei

apelante, Curtea de Apel Constanța prin decizia nr. 29 din 25 ianuarie 2007

le-a respins ca nefondate.

Pentru a respinge apelul declarat de SC G.I. SRL,

Curtea a reținut că nu există interes care să justifice o cerere de intervenție

principală. A mai reținut instanța de apel că printr-o altă soluție s-a tranșat

definitiv cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare -

cumpărare a activului Hotel T. În aceste condiții, instanța de apel a

considerat că nu s-ar putea pe calea ocolită a cererii de intervenție

principală, SC G.I. SRL Lugoj să pună în discuție aspecte definitiv tranșate

judecătorește.

Și apelul declarat de SC T.L. SRL s-a respins,

Curtea apreciind că în mod corect instanța de fond a stabilit că această

societate nu are nicio legătură cu raportul juridic dedus judecății și că

împrejurarea afirmată de aceasta privind un fost contract de colaborare încheiat

cu SC P. SRL nu o îndreptățește să aibă calitate procesuală, raportat la cererile

prin care a fost investit Tribunalul.

Și cel de-al treilea apel a fost respins. Pe

baza verificării probelor administrate în cauză instanța de apel a stabilit că T.R.A.

este terț față de contractul de vânzare - cumpărare încheiat între SC P. SRL cu

SC B.S. SRL, că acesta nu a avut calitatea de asociat al SC P. SRL ca urmare a

părților sociale cesionate de pârâtul N.S.K. întrucât convențiile dintre cei

doi nu și-au atins scopul datorită neachitării contravalorii convenite. Au fost

respinse și criticile în legătură cu modul de soluționare a cererii privind

reexaminarea taxei de timbru cât și motivele referitoare la vânzarea cotei

părți din imobil ce i-ar aparține,la starea de indiviziune și la plata sultei,

pentru motivul că nu au constituit susțineri în primă instanță.

Curtea de Apel Constanța au declarat recurs SC G.I. SRL, SC T.L. SRL și T.R.A.

Recurenta SC G.I. SRL a invocat motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. pentru a susține că soluția

instanței de apel, în ce o privește este nelegală întrucât instanța a examinat

mai întâi excepția netimbrării cererii și a litispendenței deși cererea de

intervenție în interes propriu nu era admisă în principiu. De asemenea a

considerat că s-au aplicat greșit prevederile art. 49, art. 50 și art. 51 C.

proc. civ., că interesul său pentru formularea cererii prin care solicita să se

constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare era justificat

întrucât cele două pârâte au fraudat legea. În continuare a reluat susțineri în

legătură cu cereri formulate în fața instanței, care au fost soluționate,

potrivit opiniei recurentei, în mod greșit.

T.R.A. și SC T.L. SRL la data de 30 mai 2007 data poștei, nemotivat la data

sesizării instanței. În cuprinsul declarației de recurs, cei doi recurenți au

solicitat trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție

menționând expres că vor depune motivele de recurs până la data de 21

septembrie 2007. Motivarea recursului comun a fost depusă la data de 5

septembrie 2007.

În esență, după expunerea situației de fapt

recurenții au susținut că instanța de fond a soluționat cauza pe excepții, fără

a intra în cercetarea fondului și că cererea de probe formulată în fața

instanțelor anterioare a fost respinsă în mod greșit.

De asemenea recurenții s-au considerat îndreptățiți

să solicite casarea hotărârilor atacate cu recurs în vederea rejudecării cauzei

și a administrării probelor care vor duce la reconsiderarea situației de fapt.

În subsidiar cei doi recurenți au solicitat modificarea soluțiilor anterioare

și în fond admiterea cererilor așa cum au fost formulate.

Asupra excepției privind nerestituirea taxei

de timbru, autorii au considerat că instanțele au procedat greșit întrucât au

apreciat că procedura este una administrativă fără posibilitatea de a fi

discutată într-o cale de atac. Și respingerea cererii de reintabulare în

favoarea SC P. SRL a dreptului de proprietate asupra Hotelului T. s-a

considerat de recurenți că a fost greșit respinsă întrucât aceasta era

subsecventă anulării contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu SC B.S.

SRL. Excepția lipsei calității procesuale active a SC T.L. SRL, potrivit

recurenților a fost greșit respinsă deoarece instanțele nu au ținut cont de

existența unui contract de colaborare încheiat în anul 2003 care a fost

prelungit până în anul 2009, legitimarea procesuală avându-și izvorul în acest

contract.

În ce privește respingerea apelului declarat de

T.R.A. ambii recurenți au considerat că instanțele au reținut în mod greșit

faptul că cesiunea părților sociale nu și-a produs efectele, că demersurile

pentru înscrierea în Registrul Comerțului a cesiunii reveneau în sarcina asociatului

N.S.K. care a fugit din România după ce a încasat sumele din convenție de la T.R.A.

În fine, același recurent a apreciat că vânzarea Hotelului T. de către SC P.

SRL, în opinia sa este nelegală pentru că s-a nesocotit calitatea acestuia de

asociat.

Intimații prin întâmpinare au invocat

nerespectarea dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. în ce privește motivarea în

drept a nelegalității soluțiilor anterior pronunțate, tardivitatea declarării

recursurilor și a motivării acestuia sens în care SC B.S. SRL a solicitat să se

facă aplicarea art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Intimații au mai susținut că nu

sunt motive pentru trimiterea cauzei în vederea rejudecării întrucât excepțiile

privind lipsa calității procesuale a celor doi recurenți SC T.L. SRL și T.R.A. au

fost corect admise. De asemenea intimații au apreciat că probatoriul

administrat în cauză a fost pertinent și concludent și că în raport de

susținerile părților s-a admis proba cu înscrisuri și interogatoriu în timp ce

proba cu expertiză contabilă nu era utilă cauzei așa cum au reținut instanțele

anterioare. Legitimarea procesuală a fost apreciată, potrivit intimaților, în

mod corect întrucât instanțele au stabilit că raportul juridic este cel care

determină persoanele obligate. Cu privire la consimțământ, intimații au

susținut că recurentul T.R.A. nu avea calitatea de asociat în societatea

vânzătoare și că persoana juridică vânzătoare și-a exprimat consimțământul în

conformitate cu Decretul nr. 31/1954 art. 35 și cu prevederile Legii nr. 31/1990.

Pentru toate aceste argumente intimații au solicitat respingerea recursurilor.

Înalta Curte având în vedere excepțiile

netimbrării primului recurs și a tardivității celui de-al doilea recurs în

conformitate cu art. 137 C. proc. civ., reține:

Art. 3121 pct. 2 C. proc. civ. institutie

obligatia pentru oricare parte care exercită această cale de atac să atașeze la

cererea de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru conform legii.

Coroborând aceste dispoziții procedurale prin

care evident se face trimitere la Legea nr. 146 din 24 iulie 1997, astfel cum a

fost modificată, cu dispozițiile art. 11 și art. 20 din menționata lege, este

de reținut că plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar trebuia

făcută anticipat. Această cerință a legii privind plata anticipată a taxelor de

timbru în recurs cât și cea referitoare la obligația de a atașa dovada plății

la dosar nu au fost respectate de recurentul SC G.I. SRL. Cu toate acestea

instanța de recurs a făcut și aplicarea art. 20 alin. (2) din aceeași lege și a

citat recurenta cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul

judiciar până la primul termen. Cum nici această măsură nu a fost adusă la

îndeplinire, Înalta Curte în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) C.

proc. civ. din Legea nr. 146/1997 prin care se dispune că neîndeplinirea

obligației de plată până la termenul stabilit „se sancționează cu anularea

acțiunii sau a cererii”, va anula recursul ca netimbrat.

Art. 301 C. proc. civ. stabilește că termenul

de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune

altfel.

Din dispozițiile citate rezultă că momentul

care marchează curgerea termenului de 15 zile este cel al comunicării deciziei împotriva

căreia s-a îndreptat această cale extraordinară de atac. Din dovada existentă

la fila 133 apel rezultă că decizia nr. 29 din 25 ianuarie 2007 i-a fost

comunicată recurentului SC T.L. SRL la data de 21 martie 2007. La aceeași dată

și la aceeași adresă s-a făcut comunicarea și către persoana fizică T.R.A., pe

dovada respectivă aflându-se mențiunea că „destinatarul s-a mutat fără să lase

noua adresă”. În raport de acest recurent este de reținut că actul de procedură

a fost întocmit conform adresei indicate în cererea de apel astfel că termenul

de 15 zile a început să curgă și împotriva sa de vreme ce instanța nu a fost

înștiințată conform art. 98 C. proc. civ. despre schimbarea domiciliului.

Nu în ultimul rând trebuie reținut faptul că SC

T.L. SRL a declarat un recurs comun cu T.R.A. peste termenul de 15 zile,

printr-o singură expediție, pe plic fiind menționată data de 30 mai 2007. Prin

urmare ambii recurenți nu au respectat termenul legal pentru declararea

recursului și în condițiile în care nu s-a dovedit că neexercitarea căii de

atac s-a datorat unor împrejurări mai presus de voința lor și nici că de la

momentul încetării împiedicării a sesizat instanța în termenul de 15 zile

prevăzut de art. 103 C. proc. civ., recursul va fi respins ca tardiv declarat.

Respinge recursul declarat de reclamanții SC

T.L. SRL Petroșani și T.R.A. împotriva deciziei civile nr. 29/COM din 25

ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarat.

Anulează recursul intervenientei SC G.I. SRL

Lugoj declarat împotriva aceleiași decizii ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

martie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-02-12
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 496/2008
iar din înscrisurile depuse la dosar rezulta cert faptul că pârâta a dobândit pachetul de 1548 de acțiuni din capitalul social al A.P.G. contra sumei de 18.942.270,94 Euro. La data de 26 noiembrie 2007, SC A.H. SA și G.C. au formulat întâmp
ÎCCJ 2008-02-15
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 574/2008
ul și terasa având 460 locuri în loc de 650, iar accesul la terasă se putea face doar în măsura în care se plătea o chirie către primărie pentru terenul aparținând acesteia și pe care este amplasată terasa, ceea ce presupune un prejudiciu d
ÎCCJ 2008-03-07
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 954/2008
Sentința nr. 607 din 4 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a fost confirmată de Curtea de Apel București, secția comercială, care prin decizia nr. 220 din 25 aprilie 2007, a admis excepția lipsei capacități
ÎCCJ 2009-11-17
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9396/2009
proprietate asupra imobilului, s-a făcut în mod abuziv iar, pe de altă parte, să constate că trecerea nemișcătorului în patrimoniul SC P. SA, prin includerea acestuia în capitalul social al societății, ca aport în natură, s-a făcut cu încăl
ÎCCJ 2005-10-28
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8541/2005
păgubiri încasate pe teren și reactualizate cu indicele de rată a inflației. În esență, prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 11 pct. 2, 3 din Legea nr. 10/2001, astfel încât, terenul în litigiu, neocupat de c
Sursă