ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1611/2009

Deliberând asupra recursului, se constată :

Prin sentința penală nr. 6/F din 23 aprilie 2009 Curtea de

Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată

plângerea petentului C.N. împotriva rezoluției nr. 253/P/2008 din 29 octombrie

2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, menținută prin rezoluția

nr. 1015/II-2/2008 din 10 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Brașov, obligându-1 totodată la cheltuieli judiciare

statului. în esență , prima instanță a reținut că soluțiile organului de

urmărire penală sunt legale și temeinice, nefiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de fals, în forma instigării sau cea a faptului

consumat.

În termen legal petentul a exercitat calea ordinară de atac

a recursului, pe care nu și 1-a motivat în scris sau oral conform dispozițiilor

art. 385

10

C. proc. pen.

Examinând recursul în raport cu actele și lucrările cauzei,

rezoluția atacată cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept -

conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta

Curte constată că este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce

succed.

Între petent și fosta sa soție există o relație de dușmănie

vădită evidențiată prin cele 35 dosare penale și 65 dosare civile existente

între ei.

Motivul efectuării

actelor premergătoare față de numitele S.A. - judecător la Judecătoria Brașov -

și fosta sa soție C.V.C.L. l-a constituit plângerea petentului care a susținut

că judecătoarea ar fi săvârșit infracțiunea de fals întrucât ar fi afirmat în

mod nereal, în calitatea sa de funcționar că „expertiza tehnică reprezentând o

probă distinctă de probe cu înscrisuri", însușindu-și astfel punctul de

vedere al fostei sale soții exprimat în întâmpinarea depusă în dosarul de

revizuire a sentinței civile nr. 15128 din 2 decembrie 2002 a Judecătoriei

Brașov.

Deși petentul a

invocat doctrina în materia revizuirii, just au constatat atât organele de

urmărire penală cât și prima instanță că în materia dreptului procesual civil,

în accepțiunea dispozițiilor art. 322 pct. 4 C. proc. pen. înscrisul pe baza

căruia a fost soluționată cauza a cărei revizuire se solicită trebuie să fie

declarat fals. Or o nouă expertiză tehnică extrajudiciară nu suplinește cerința

imperativă impusă de legiuitor. De altfel, hotărârea prime instanțe a rămas

definitivă prin respingerea apelului revizuentului-petent, prin decizia civilă

nr. 92/A din 15 septembrie 2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov,

apreciind că între cele două rapoarte de expertiză nu există diferențe mari de

valoare.

Neidentificându-se

niciun motiv de infirmare a soluției primei instanțe, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.

Văzând și

prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr.

6/F din 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.