ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1611/2009

Deliberând asupra recursului, se constată : Prin sentința penală nr. 6/F din 23 aprilie 2009 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea petentului C.N. împotriva rezoluției nr. 253/P/2008 din 29 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, menținută prin rezoluția nr. 1015/II-2/2008 din 10 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, obligându-1 totodată la cheltuieli judiciare statului. în esență , prima instanță a reținut că soluțiile organului de urmărire penală sunt legale și temeinice, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals, în forma instigării sau cea a faptului consumat.

În termen legal petentul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, pe care nu și 1-a motivat în scris sau oral conform dispozițiilor art. 385 10 C. proc. pen. Examinând recursul în raport cu actele și lucrările cauzei, rezoluția atacată cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce succed. Între petent și fosta sa soție există o relație de dușmănie vădită evidențiată prin cele 35 dosare penale și 65 dosare civile existente între ei. Motivul efectuării actelor premergătoare față de numitele S.A. - judecător la Judecătoria Brașov - și fosta sa soție C.V.C.L.

l-a constituit plângerea petentului care a susținut că judecătoarea ar fi săvârșit infracțiunea de fals întrucât ar fi afirmat în mod nereal, în calitatea sa de funcționar că „expertiza tehnică reprezentând o probă distinctă de probe cu înscrisuri", însușindu-și astfel punctul de vedere al fostei sale soții exprimat în întâmpinarea depusă în dosarul de revizuire a sentinței civile nr. 15128 din 2 decembrie 2002 a Judecătoriei Brașov. Deși petentul a invocat doctrina în materia revizuirii, just au constatat atât organele de urmărire penală cât și prima instanță că în materia dreptului procesual civil, în accepțiunea dispozițiilor art. 322 pct. 4 C. proc. pen. înscrisul pe baza căruia a fost soluționată cauza a cărei revizuire se solicită trebuie să fie declarat fals.

Or o nouă expertiză tehnică extrajudiciară nu suplinește cerința imperativă impusă de legiuitor. De altfel, hotărârea prime instanțe a rămas definitivă prin respingerea apelului revizuentului-petent, prin decizia civilă nr. 92/A din 15 septembrie 2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, apreciind că între cele două rapoarte de expertiză nu există diferențe mari de valoare. Neidentificându-se niciun motiv de infirmare a soluției primei instanțe, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr. 6/F din 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.