ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3837/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 46/F din 11 iunie 2010, Curtea de Apel Brașov a respins ca nefondată plângerea petentului C.N. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov din 1 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care a menținut-o. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că petentul a cerut desființarea rezoluției menționate și trimiterea dosarului la procuror pentru începerea urmăririi penale față de intimata S.Ș.M., judecător la Tribunalul Brașov, pentru infracțiunile prev. de art. 289, 246, 249 C. pen. Petentul a motivat că intimata judecător, în considerentele Deciziei civile nr. 18/A/2009 a făcut aprecieri necorespunzătoare adevărului și nu a avut în vedere apărările sale, ci doar susținerile avocatului părții adverse.

Curtea de Apel Brașov a motivat că decizia civilă care-l nemulțumește pe petent a fost pronunțată în apelul petentului împotriva Sentinței civile nr. 2435/2008 a Judecătoriei Brașov, prin care au fost partajate bunurile comune rezultate din căsătoria petentului cu C.V.C. S-a apreciat că din actele premergătoare nu rezultă că S.Ș.M. a soluționat cauza cu rea-credință sau că aceasta ar fi comis infracțiuni în calitate de judecător în legătură cu pronunțarea soluției. Împotriva sentinței a declarat recurs petentul care, în esență, solicită casarea acesteia, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de judecătoarea S.Ș.M.

Din motivarea recursului rezultă că petentul este nemulțumit de decizia penală la soluționarea căreia a participat intimata judecător. Recursul nu este fondat. Pentru a admite plângerea împotriva unei rezoluții de netrimitere în judecată, judecătorul este obligat să arate motivele pentru care trimite cauza procurorului și să indice fapte și împrejurări ce urmează a fi constatate, precum și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate. Procedând astfel, judecătorul este obligat să examineze dacă din actele premergătoare efectuate există indicii temeinice, respectiv presupunerea rezonabilă că în cauză s-au săvârșit fapte penale. Or, din actele premergătoare administrate în prezenta cauză nu rezultă presupunerea rezonabilă că judecătoarea a soluționat cauza cu rea-credință, urmărind să-l prejudicieze pe petent.

De altfel, din examinarea actelor premergătoare rezultă că între petent și fosta lui soție s-a derulat un lung șir de procese civile pentru partajarea de bunuri, în cauză fiind epuizate căi ordinare și extraordinare de atac. Așa fiind, văzând că potrivit Constituției, hotărârile judecătorești pot fi îndreptate exclusiv în căile de atac prevăzute de lege și că hotărârea atacată a Curții de Apel Brașov este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul petentului, pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.N. împotriva Sentinței penale nr. 46 F din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2010. Procesat de GGC - AZ