ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3837/2010

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 46/F din 11 iunie 2010, Curtea de Apel Brașov a respins ca

nefondată plângerea petentului C.N. împotriva rezoluției Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov din 1 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Brașov, pe care a menținut-o.

Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a

reținut că petentul a cerut desființarea rezoluției menționate și trimiterea

dosarului la procuror pentru începerea urmăririi penale față de intimata

S.Ș.M., judecător la Tribunalul Brașov, pentru infracțiunile prev. de art. 289,

246, 249 C. pen.

Petentul a motivat că intimata judecător, în

considerentele Deciziei civile nr. 18/A/2009 a făcut aprecieri

necorespunzătoare adevărului și nu a avut în vedere apărările sale, ci doar

susținerile avocatului părții adverse.

Curtea de Apel Brașov a motivat că decizia

civilă care-l nemulțumește pe petent a fost pronunțată în apelul petentului

împotriva Sentinței civile nr. 2435/2008 a Judecătoriei Brașov, prin care au

fost partajate bunurile comune rezultate din căsătoria petentului cu C.V.C.

S-a apreciat că din actele premergătoare nu

rezultă că S.Ș.M. a soluționat cauza cu rea-credință sau că aceasta ar fi comis

infracțiuni în calitate de judecător în legătură cu pronunțarea soluției.

Împotriva sentinței a declarat recurs petentul

care, în esență, solicită casarea acesteia, desființarea rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale față de judecătoarea S.Ș.M.

Din motivarea recursului rezultă că petentul

este nemulțumit de decizia penală la soluționarea căreia a participat intimata

judecător.

Recursul nu este fondat.

Pentru a admite plângerea împotriva unei

rezoluții de netrimitere în judecată, judecătorul este obligat să arate

motivele pentru care trimite cauza procurorului și să indice fapte și

împrejurări ce urmează a fi constatate, precum și mijloacele de probă ce

urmează a fi administrate.

Procedând astfel, judecătorul este obligat să

examineze dacă din actele premergătoare efectuate există indicii temeinice, respectiv

presupunerea rezonabilă că în cauză s-au săvârșit fapte penale.

Or, din actele premergătoare administrate în

prezenta cauză nu rezultă presupunerea rezonabilă că judecătoarea a soluționat

cauza cu rea-credință, urmărind să-l prejudicieze pe petent.

De altfel, din examinarea actelor

premergătoare rezultă că între petent și fosta lui soție s-a derulat un lung

șir de procese civile pentru partajarea de bunuri, în cauză fiind epuizate căi

ordinare și extraordinare de atac.

Așa fiind, văzând că potrivit Constituției,

hotărârile judecătorești pot fi îndreptate exclusiv în căile de atac prevăzute

de lege și că hotărârea atacată a Curții de Apel Brașov este legală și

temeinică, Înalta Curte va respinge recursul petentului, pe care-l va obliga la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul C.N. împotriva Sentinței penale nr. 46 F din 11 iunie 2010 a

Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

octombrie 2010.

Procesat

de GGC - AZ