ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6510/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 24 august 2005, sub nr. 2233/2005, reclamanții N.A.E., C.C.N., C.M. și C.A.P. prin procurator M.R.I., au chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Constanța, Municipiul Constanța și Consiliul Local Constanța, solicitând anularea parțială a dispoziției nr. 2536 din 15 iulie 2005 emisă de pârâtul Municipiul Constanța și pentru diferența valorică să fie obligați pârâții să acorde măsuri reparatorii prin echivalent. Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 531 din 03 martie 2006, a respins acțiunea reclamanților îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Constanța; a respins acțiunea reclamanților formulată împotriva pârâților Primarul municipiului Constanța și Municipiul Constanța, ca neîntemeiată.

În motivarea hotărârii adoptate se reține că față de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 instanța judecătorească nu are nici o competență în materia stabilirii, cuantificării și acordării de despăgubiri, aceste atribuțiuni revenind de drept Comisiei Centrale, astfel cum sunt enunțate în Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Instanța apreciază că trebuie parcursă mai întâi procedura de ordin administrativ, operațiune ce nu trebuie privită ca o îngrădire a accesului la justiție, deoarece decizia emisă de Comisia Centrală poate fi atacată de persoana îndreptățită în condițiile și procedura prevăzută de art. 19 din legea menționată.

Investită cu soluționarea apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței arătate, Curtea de Apel Constanța prin decizia nr. 151 din 12 septembrie 2006, a respins calea de atac ca nefondată, pentru considerentele următoare: Anterior abrogării alin. (7) al art. 24 din Legea nr. 10/2001, partea nemulțumită avea posibilitatea să conteste cuantumul măsurilor reparatorii stabilite prin decizie la secția civilă a tribunalului. în prezent, aceste dispoziții sunt abrogate prin Legea nr. 247/2005, partea putând să conteste doar procesul de divergență încheiat în situația imobilelor ce cad sub incidența art. 27 din Legea nr. 247/2005. Conchide instanța că instanțele nu mai au competența în materia stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii.

Decizia a fost recurată de reclamanți pentru următoarele motive: Prin dispoziția contestată s-a oferit notificatorilor posibilitatea de a opta pentru măsurile reparatorii oferite de lege, respectiv acordarea de alte bunuri în compensare, acordarea de titluri nominale. Notificatorii au precizat că solicită acordarea de măsuri reparatorii în compensare, contestând și valoarea despăgubirilor. Aplicarea dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 este greșită deoarece despăgubirile nu au forma titlurilor de despăgubire. Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1872 din 27 februarie 2007, a admis recursul reclamanților N.A.E., C.C.N., C.A.P. și C.M. și s-a admis apelul reclamanților împotriva sentinței nr. 531 din 3 martie 2006 a Tribunalului Constanța, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În considerentele deciziei s-a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ce se referă doar la titlurile de despăgubire acordate de Comisia Centrală. Instanțele, aplicând greșit legea, au soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului respectiv dacă valoarea înscrisă în oferta unității deținătoare este conformă cu valoarea reală a bunului pentru care se acordă în schimb bunuri în echivalent. Rejudecând cauza, Tribunalul Constanța a pronunțat sentința civilă nr. 148 din 19 februarie 2008 prin care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Constanța, ca nefondată, a admis acțiunea reclamantei C.D. prin transmiterea calității procesuale de la reclamanții N.E., C.C.N., C.M.

și C.A.P., s-a anulat parțial dispoziția nr. 2536 din 15 iulie 2005 emisă de Primarul municipiului Constanța, în sensul că valoarea imobilului teren, în suprafață de 3,70 ha, situat în municipiul Constanța, cartier Anadolchioi, zona Campus Universitar, imposibil de restituit în natură, este de 16.465.000 Euro (445 Euro/mp). În considerentele deciziei s-a reținut că valoarea terenului situat în zona Campusului Universitar, stabilită prin metoda comparației directe, este de 445 Euro/mp, mult superior valorii stabilite prin dispoziția nr. 2536 din 15 iulie 2005. Prin cererea formulată la data de 21 februarie 2008 reclamanta C.D. a solicitat în conformitate cu prevederile art. 281 2 C. proc.

civ., completarea sentinței nr. 138 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 6359/118/2007, în sensul completării dispozitivului hotărârii cu privire la cel de-al doilea capăt al acțiunii, respectiv cel privind obligarea pârâților la acordarea în favoarea reclamantei de bunuri imobile în compensare constatând dreptul acesteia la măsuri reparatorii în echivalent. S-a susținut că cererea de chemare în judecată a avut două capete de cerere, primul petit având ca obiect anularea parțială a dispoziției nr. 2536 din 15 iulie 2005 emisă de Primarul Municipiului Constanța, iar cel de-al doilea obligarea pârâților la acordarea de bunuri imobile în compensare, echivalent valoric cu valoarea reală a imobilului și constatarea dreptului reclamantei la măsuri reparatorii în echivalent.

Prin sentința civilă nr. 382 din 1 aprilie 2008, Tribunalul Constanța a respins ca nefondată cererea de completare a sentinței civile nr. 148 din 19 februarie 2008, cu următoarea motivare. Se poate proceda la completarea hotărârii numai în caz de minus petita, atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unei cereri principale sau accesorii ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Din redactarea cererii de chemare în judecată, a cărei modificare sau întregire nu s-a realizat în condițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., se constată că acțiunea are ca obiect numai constatarea nulității parțială a dispoziției nr. 2536 din 15 iulie 2005 emisă de Primarul municipiului Constanța, obiect asupra căruia instanța s-a pronunțat.

Împotriva sentinței civile nr. 148 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat apel pârâții Municipiul Constanța, Consiliul Local Constanța și Primarul Municipiului Constanța. Susținând apelul, pârâții au arătat că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Constanța, cu ignorarea dispozițiilor art. 21.5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 care prevăd că responsabilitatea aplicării legii aparține în totalitate prealabilă sau ulterioară a unei eventuale restituiri de către Consiliul Local. S-a mai susținut de asemenea că valoarea de circulație de 445 Euro/mp stabilită prin suplimentul la raportul de expertiză se apreciază că este exagerat raportat la valoarea de tranzacționare pe piața imobiliară a terenurilor situate în amplasamente similare cu cel al reclamantei, valoarea reală actuală fiind cea stabilită inițial prin suplimentul de expertiză B.E.

- 167,80 Euro/mp. Reclamanta C.D. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 382 din 01 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța prin care s-a respins cererea de completare a hotărârii nr. 148 din 19 februarie 2008. În motivarea apelului a susținut apelanta că a investit instanța cu o acțiune ce a avut două petite și anume: anularea părților a deciziei nr. 2536 din 15 iunie 2005 emisă de Primarul municipiului Constanța și obligarea pârâților de a-i acorda reclamantului bunuri imobile în compensare, echivalente valoric cu valoarea reală a imobilului preluat abuziv. Curtea de Apel Constanța prin decizia nr. 174/C din 10 iulie 2008 a respins apelul reclamantei ca nefondat și a admis apelul pârâților împotriva sentinței civile nr. 138 din 19 februarie 2008, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins contestația formulată în contradictoriu cu Consiliul Local Constanța ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a menținut restul sentinței. În considerentele deciziei s-a reținut că persoana îndreptățită la restituire, care are calitate procesuală activă și unitatea deținătoare care are calitate procesuală pasivă, figurează ca atare în ambele faze ale procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001 și nu pot fi înlocuite de o altă persoană, astfel că, în cazul în care bunul aparține patrimoniului unei unități administrativ-teritoriale, obligația de soluționare a notificării prin care se solicită restituirea lui în natură sau prin echivalent nu poate fi opusă decât „deținătorului", respectiv comunei, orașului sau municipiului, ca persoane juridice de drept public, reprezentate în justiție prin primar.

În exercitarea atribuțiilor care îi revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul că emite o dispoziție motivată, intenția legiuitorului fiind aceea de a descrie, în mod expres, actul procedural prin care se soluționează notificările. Referitor la valoarea de circulație a terenului s-a reținut că prin expertiza-supliment efectuată de expert B.E., cu ocazia rejudecării cererii, s-a concluzionat că aceasta este de 445 Euro/mp. Din suplimentul la raportul de expertiză realizat la 20 decembrie 2007 și care a avut ca obiectiv actualizarea valorii de circulație stabilită la instanța de fond al imobilului revendicat de reclamanți, format din suprafața de teren de 3,70 ha situat în zona Campusului Universitar Constanța a rezultat că pentru actualizarea valorii stabilite prin expertiza inițială s-a procedat la utilizarea metodei comparative.

Aceeași metodă a fost utilizată și cu ocazia efectuării expertizei în primul ciclu procesual de către același expert, iar părțile, inclusiv apelanții-pârâți nu au avut obiectiuni la concluziile expertizei și că valoarea stabilită în expertiza inițială la nivelul lunii ianuarie 2006 nu mai este de actualitate. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâții invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Reclamanții critică hotărârea sub următoarele aspecte: - Valoarea de 445 Euro/mp determinată de expert în urma actualizării valorii inițiale de 167,80 Euro/mp, este exagerată și nu reflectă realitatea din piața tranzacțiilor imobiliare. - În expertiza-supliment se reține că există uncorespondent real între prețul cerut, inițial de vânzător și prețul final plătit de cumpărător.

Acest aspect nu este adevărat deoarece prețurile nu sunt fixe, fiind negociabile. - În vederea actualizării corecte a valorii de circulație era necesar ca expertul să se raporteze la prețurile plătite efectiv urmare unei tranzacții și nu la prețuri posibile - diferența dintre cerere și ofertă fiind semnificativă. - Metoda comparației directe nu a fost corect aplicată întrucât expertul nu s-a deplasat la fața locului să analizeze și să determine caracteristicile celorlalte terenuri, ci a folosit doar informații furnizate de anunțurile din presă. Examinând criticile formulate s-a constatat următoarele: Înalta Curte va stabili aplicarea corectă a legii doar la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.

În speța supusă analizei nu s-au lămurit pe deplin elemente de fapt și de drept care au stat la baza stabilirii prețului de 445 Euro/mp pentru terenul în litigiu. Astfel, în primul raport de expertiză (fila 129) expertul B.E. identifică terenul în litigiu ca fiind în suprafață de 5,0 ha amplasat în zona CIȘMEA - Lacul Siut-Ghiol și prin utilizarea metodei comparației dovedește stabilitatea unui preț de 167,80 Euro/mp. În expertiza-supliment executată de același expert având la bază documentația existentă la expertiza inițială și utilizând tot metoda comparației directe stabilește un preț de 445 Euro/mp pentru același teren.

Susține expertul că în expertiza-supliment a procedat la actualizarea valorii de circulație a imobilului revendicat având la bază informații privind ofertele de vânzare din zonă sau apropiate zonei, cât și a facilităților de care se bucură poziția amplasamentului în cadrul zonal al orașului Constanța și că oferta competitivă s-a bazat pe anunțurile date de publicațiile de specialitate asupra unor terenuri din zonă. Or, elementele reținute de expert ca bază a actualizării valorii de circulație, stabilită la instanța de fond, nu sunt pe deplin convingătoare, având în vedere că elementul principal care privește facilitatea de care se bucură poziția amplasamentului în cadrul zonal al orașului Constanța, exista și la stabilirea prețului de 167,80 Euro/mp, nefiind deci un element nou în actualizarea valorii de circulație.

Ofertele de vânzare din zonă sau apropiate zonei, nu sunt convingătoare, lămuritoare la actualizarea valorii de circulație a terenului în litigiu. De altfel, expertul susține teoretic că exista un corespondent real între prețul cerut inițial de vânzător și prețul final plătit de cumpărător, fără a arăta în concret care este prețul plătit efectiv în urma realizării tranzacțiilor imobiliare. Instanța era obligată să solicite expertului să lămurească pe deplin toate aceste împrejurări de fapt, cu atât mai mult cu cât expertiza de bază nu a fost contestată de părțile litigante, reclamanții solicitând doar actualizarea valorii de circulație a terenului în litigiu. Având în vedere cele reținute, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc.

civ., va admite recursul, va casa decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru lămurirea pe deplin a împrejurărilor de fapt așa cum s-a arătat mai sus. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Constanța și Primarul Municipiului Constanța împotriva deciziei nr. 174 din 10 iulie 2008 a Curții de Apel Constanța. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare, Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2009.