ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6510/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6510/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Constanța la 24 august 2005, sub nr. 2233/2005, reclamanții N.A.E.,

C.C.N., C.M. și C.A.P. prin procurator M.R.I., au chemat în judecată pe pârâții

Primarul Municipiului Constanța, Municipiul Constanța și Consiliul Local

Constanța, solicitând anularea parțială a dispoziției nr. 2536 din 15 iulie 2005

emisă de pârâtul Municipiul Constanța și pentru diferența valorică să fie

obligați pârâții să acorde măsuri reparatorii prin echivalent.

Tribunalul Constanța,

secția civilă, prin sentința nr. 531 din 03 martie 2006, a respins acțiunea

reclamanților îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului

Constanța; a respins acțiunea reclamanților formulată împotriva pârâților

Primarul municipiului Constanța și Municipiul Constanța, ca neîntemeiată.

În motivarea

hotărârii adoptate se reține că față de dispozițiile art. 24 din Legea nr.

10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 instanța

judecătorească nu are nici o competență în materia stabilirii, cuantificării și

acordării de despăgubiri, aceste atribuțiuni revenind de drept Comisiei Centrale,

astfel cum sunt enunțate în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Instanța apreciază că

trebuie parcursă mai întâi procedura de ordin administrativ, operațiune ce nu

trebuie privită ca o îngrădire a accesului la justiție, deoarece decizia emisă

de Comisia Centrală poate fi atacată de persoana îndreptățită în condițiile și

procedura prevăzută de art. 19 din legea menționată.

Investită cu

soluționarea apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței arătate,

Curtea de Apel Constanța prin decizia nr. 151 din 12 septembrie 2006, a respins

calea de atac ca nefondată, pentru considerentele următoare:

Anterior

abrogării alin. (7) al art. 24 din Legea nr. 10/2001, partea nemulțumită avea

posibilitatea să conteste cuantumul măsurilor reparatorii stabilite prin

decizie la secția civilă a tribunalului. în prezent, aceste dispoziții sunt

abrogate prin Legea nr. 247/2005, partea putând să conteste doar procesul de divergență

încheiat în situația imobilelor ce cad sub incidența art. 27 din Legea nr. 247/2005.

Conchide

instanța că instanțele nu mai au competența în materia stabilirii cuantumului

măsurilor reparatorii.

Decizia a

fost recurată de reclamanți pentru următoarele motive:

Prin dispoziția

contestată s-a oferit notificatorilor posibilitatea de a opta pentru măsurile

reparatorii oferite de lege, respectiv acordarea de alte bunuri în compensare,

acordarea de titluri nominale.

Notificatorii au

precizat că solicită acordarea de măsuri reparatorii în compensare, contestând

și valoarea despăgubirilor.

Aplicarea

dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 este greșită deoarece despăgubirile

nu au forma titlurilor de despăgubire.

Analizând

recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1872 din 27

februarie 2007, a admis recursul reclamanților N.A.E., C.C.N., C.A.P. și C.M.

și s-a admis apelul reclamanților împotriva sentinței nr. 531 din 3 martie 2006

a Tribunalului Constanța, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

În

considerentele deciziei s-a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, ce se referă doar la titlurile de despăgubire

acordate de Comisia Centrală.

Instanțele,

aplicând greșit legea, au soluționat procesul fără a intra în cercetarea

fondului respectiv dacă valoarea înscrisă în oferta unității deținătoare este conformă

cu valoarea reală a bunului pentru care se acordă în schimb bunuri în

echivalent.

Rejudecând

cauza, Tribunalul Constanța a pronunțat sentința civilă nr. 148 din 19

februarie 2008 prin care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului Consiliul Local Constanța, ca nefondată, a admis acțiunea

reclamantei C.D. prin transmiterea calității procesuale de la reclamanții N.E.,

C.C.N., C.M. și C.A.P.,           s-a anulat parțial dispoziția nr. 2536 din 15

iulie 2005 emisă de Primarul municipiului Constanța, în sensul că valoarea

imobilului teren, în suprafață de 3,70 ha, situat în municipiul Constanța,

cartier Anadolchioi, zona Campus Universitar, imposibil de restituit în natură,

este de 16.465.000 Euro (445 Euro/mp).

În

considerentele deciziei s-a reținut că valoarea terenului situat în zona

Campusului Universitar, stabilită prin metoda comparației directe, este de 445

Euro/mp, mult superior valorii stabilite prin dispoziția nr. 2536 din 15 iulie 2005.

Prin cererea

formulată la data de 21 februarie 2008 reclamanta C.D. a solicitat în

conformitate cu prevederile art. 281

2

C. proc. civ., completarea

sentinței nr. 138 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în

dosarul nr. 6359/118/2007, în sensul completării dispozitivului hotărârii cu

privire la cel de-al doilea capăt al acțiunii, respectiv cel privind obligarea

pârâților la acordarea în favoarea reclamantei de bunuri imobile în compensare

constatând dreptul acesteia la măsuri reparatorii în echivalent.

S-a susținut că

cererea de chemare în judecată a avut două capete de cerere, primul petit având

ca obiect anularea parțială a dispoziției nr. 2536 din 15 iulie 2005 emisă de

Primarul Municipiului Constanța, iar cel de-al doilea obligarea pârâților la

acordarea de bunuri imobile în compensare, echivalent valoric cu valoarea reală

a imobilului și constatarea dreptului reclamantei la măsuri reparatorii în

echivalent.

Prin sentința

civilă nr. 382 din 1 aprilie 2008, Tribunalul Constanța a respins ca nefondată

cererea de completare a sentinței civile nr. 148 din 19 februarie 2008, cu

următoarea motivare.

Se poate proceda

la completarea hotărârii numai în caz de minus petita, atunci când instanța a

omis să se pronunțe asupra unei cereri principale sau accesorii ori asupra unei

cereri conexe sau incidentale. Din redactarea cererii de chemare în judecată, a

cărei modificare sau întregire nu s-a realizat în condițiile art. 132 alin. (1)

C. proc. civ., se constată că acțiunea are ca obiect numai constatarea nulității

parțială a dispoziției nr. 2536 din 15 iulie 2005 emisă de Primarul

municipiului Constanța, obiect asupra căruia instanța s-a pronunțat.

Împotriva

sentinței civile nr. 148 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul

Constanța au declarat apel pârâții Municipiul Constanța, Consiliul Local Constanța

și Primarul Municipiului Constanța.

Susținând

apelul, pârâții au arătat că în mod greșit s-a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului Local Constanța, cu ignorarea

dispozițiilor art. 21.5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001 care prevăd că responsabilitatea aplicării legii aparține în totalitate

prealabilă sau ulterioară a unei eventuale restituiri de către Consiliul Local.

S-a mai susținut

de asemenea că valoarea de circulație de 445 Euro/mp stabilită prin suplimentul

la raportul de expertiză se apreciază că este exagerat raportat la valoarea de

tranzacționare pe piața imobiliară a terenurilor situate în amplasamente

similare cu cel al reclamantei, valoarea reală actuală fiind cea stabilită

inițial prin suplimentul de expertiză B.E. - 167,80 Euro/mp.

Reclamanta C.D.

a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 382 din 01 aprilie 2008

pronunțată de Tribunalul Constanța prin care s-a respins cererea de completare

a hotărârii nr. 148 din 19 februarie 2008.

În motivarea

apelului a susținut apelanta că a investit instanța cu o acțiune ce a avut două

petite și anume: anularea părților a deciziei nr. 2536 din 15 iunie 2005 emisă

de Primarul municipiului Constanța și obligarea pârâților de a-i acorda

reclamantului bunuri imobile în compensare, echivalente valoric cu valoarea

reală a imobilului preluat abuziv.

Curtea de Apel

Constanța prin decizia nr. 174/C din 10 iulie 2008 a respins apelul reclamantei

ca nefondat și a admis apelul pârâților împotriva sentinței civile nr. 138 din 19

februarie 2008, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins

contestația formulată în contradictoriu cu Consiliul Local Constanța ca fiind

îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a

menținut restul sentinței.

În

considerentele deciziei s-a reținut că persoana îndreptățită la restituire,

care are calitate procesuală activă și unitatea deținătoare care are calitate

procesuală pasivă, figurează ca atare în ambele faze ale procedurii speciale

reglementate de Legea nr. 10/2001 și nu pot fi înlocuite de o altă persoană,

astfel că, în cazul în care bunul aparține patrimoniului unei unități

administrativ-teritoriale, obligația de soluționare a notificării prin care se

solicită restituirea lui în natură sau prin echivalent nu poate fi opusă decât

„deținătorului", respectiv comunei, orașului sau municipiului, ca persoane

juridice de drept public, reprezentate în justiție prin primar.

În exercitarea

atribuțiilor care îi revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept

public, primarul exercită și atribuția stabilită prin art. 67 din Legea nr. 215/2001,

în sensul că emite o dispoziție motivată, intenția legiuitorului fiind aceea de

a descrie, în mod expres, actul procedural prin care se soluționează

notificările.

Referitor la

valoarea de circulație a terenului s-a reținut că prin expertiza-supliment

efectuată de expert B.E., cu ocazia rejudecării cererii, s-a concluzionat că

aceasta este de 445 Euro/mp.

Din suplimentul

la raportul de expertiză realizat la 20 decembrie 2007 și care a avut ca

obiectiv actualizarea valorii de circulație stabilită la instanța de fond al

imobilului revendicat de reclamanți, format din suprafața de teren de 3,70 ha

situat în zona Campusului Universitar Constanța a rezultat că pentru

actualizarea valorii stabilite prin expertiza inițială s-a procedat la

utilizarea metodei comparative.

Aceeași metodă a

fost utilizată și cu ocazia efectuării expertizei în primul ciclu procesual de

către același expert, iar părțile, inclusiv apelanții-pârâți nu au avut

obiectiuni la concluziile expertizei și că valoarea stabilită în expertiza

inițială la nivelul lunii ianuarie 2006 nu mai este de actualitate.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâții invocând incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reclamanții

critică hotărârea sub următoarele aspecte:

- Valoarea de

445 Euro/mp determinată de expert în urma actualizării valorii inițiale de

167,80 Euro/mp, este exagerată și nu reflectă realitatea din piața

tranzacțiilor imobiliare.

- În expertiza-supliment

se reține că există uncorespondent real între prețul cerut, inițial de vânzător

și prețul final plătit de cumpărător. Acest aspect nu este adevărat deoarece

prețurile nu sunt fixe, fiind negociabile.

- În vederea

actualizării corecte a valorii de circulație era necesar ca expertul să se

raporteze la prețurile plătite efectiv urmare unei tranzacții și nu la prețuri

posibile - diferența dintre cerere și ofertă fiind semnificativă.

- Metoda

comparației directe nu a fost corect aplicată întrucât expertul nu s-a deplasat

la fața locului să analizeze și să determine caracteristicile celorlalte

terenuri, ci a folosit doar informații furnizate de anunțurile din presă.

Examinând

criticile formulate s-a constatat următoarele:

Înalta Curte va

stabili aplicarea corectă a legii doar la împrejurări de fapt ce au fost pe

deplin stabilite.

În speța supusă

analizei nu s-au lămurit pe deplin elemente de fapt și de drept care au stat la

baza stabilirii prețului de 445 Euro/mp pentru terenul în litigiu. Astfel, în

primul raport de expertiză (fila 129) expertul B.E. identifică terenul în

litigiu ca fiind în suprafață de 5,0 ha amplasat în zona CIȘMEA - Lacul

Siut-Ghiol și prin utilizarea metodei comparației dovedește stabilitatea unui

preț de 167,80 Euro/mp.

În

expertiza-supliment executată de același expert având la bază documentația

existentă la expertiza inițială și utilizând tot metoda comparației directe

stabilește un preț de 445 Euro/mp pentru același teren.

Susține expertul

că în expertiza-supliment a procedat la actualizarea valorii de circulație a

imobilului revendicat având la bază informații privind ofertele de vânzare din

zonă sau apropiate zonei, cât și a facilităților de care se bucură poziția

amplasamentului în cadrul zonal al orașului Constanța și că oferta competitivă

s-a bazat pe anunțurile date de publicațiile de specialitate asupra unor

terenuri din zonă.

Or, elementele

reținute de expert ca bază a actualizării valorii de circulație, stabilită la

instanța de fond, nu sunt pe deplin convingătoare, având în vedere că elementul

principal care privește facilitatea de care se bucură poziția amplasamentului

în cadrul zonal al orașului Constanța, exista și la stabilirea prețului de

167,80 Euro/mp, nefiind deci un element nou în actualizarea valorii de

circulație.

Ofertele de

vânzare din zonă sau apropiate zonei, nu sunt convingătoare, lămuritoare la

actualizarea valorii de circulație a terenului în litigiu.

De altfel,

expertul susține teoretic că exista un corespondent real între prețul cerut

inițial de vânzător și prețul final plătit de cumpărător, fără a arăta în

concret care este prețul plătit efectiv în urma realizării tranzacțiilor

imobiliare.

Instanța era

obligată să solicite expertului să lămurească pe deplin toate aceste

împrejurări de fapt, cu atât mai mult cu cât expertiza de bază nu a fost

contestată de părțile litigante, reclamanții solicitând doar actualizarea

valorii de circulație a terenului în litigiu.

Având în vedere

cele reținute, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va admite

recursul, va casa decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru lămurirea

pe deplin a împrejurărilor de fapt așa cum s-a arătat mai sus.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Admite recursul

declarat de pârâții Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul Local al

Municipiului Constanța și Primarul Municipiului Constanța împotriva deciziei

nr. 174 din 10 iulie 2008 a Curții de Apel Constanța.

Casează decizia recurată

și trimite cauza spre rejudecare, Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 iunie 2009.