ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1872/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față reține cele ce urmează: Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 531 din 3 martie 2006, a respins acțiunea formulată de reclamanții N.A.E., C.C.N., C.A.P. și C.M. împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Constanța; a respins acțiunea reclamațiilor formulată împotriva pârâților Primarul municipiului Constanța și Municipiul Constanța, ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la 400 lei cheltuieli de judecată către pârâți.

În motivarea hotărârii adoptate se reține că față de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 instanța judecătorească nu are nici o competență în materia stabilirii, cuantificării și acordării de despăgubiri, aceste atribuțiuni revenind de drept Comisiei Centrale, astfel cum sunt enunțate în titlul VII din Legea nr. 247/2005. Instanța apreciază că trebuie parcursă mai întâi procedura de ordin administrativă, operațiune ce nu trebuie privită ca o îngrădire a accesului la justiție, deoarece decizia emisă de Comisia centrală poate fi atacată de persoana îndreptățită în condițiile și procedura prevăzută de art. 19 din legea menționată. Investită cu soluționarea apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței arătate, Curtea de Apel Constanța prin decizia civile nr. 151 din 12 septembrie 2006, a respins calea de atac ca nefondată, pentru considerentele următoare.

Anterior abrogării alin. (7) a art. 24 din Legea nr. 10/2001, partea nemulțumită avea posibilitatea să conteste cuantumul măsurilor reparatorii stabilite prin decizie la secția civilă a tribunalului. În prezent, aceste dispoziții sunt abrogate prin Legea nr. 247/2005, partea putând să conteste doar procesul de divergență încheiat în situația imobilelor ce cad sub incidența art. 27 din Legea nr. 247/2005. Conchide instanța, că instanțele nu mai au competență în materia stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii. Decizia a fost recurată de reclamante pentru următoarele motive. Prin dispoziția contestată s-a oferit notificatorilor posibilitatea de a opta pentru măsurile reparatorii oferite de lege, respectiv acordarea de alte bunuri în compensare, acordarea de titluri nominale ș.a.

Notificatorii au precizat că solicită acordarea de măsuri reparatorii în compensare, contestând și valoarea despăgubirilor. Aplicarea dispozițiilor titlului VII din Legea nr. 247/2005, este greșită deoarece despăgubirile nu au forma titlurilor de despăgubire. Analizând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate, Înalta Curte reține cele ce succed. Reclamanții, prin cererea de chemare în judecată, nu au cerut despăgubiri prin echivalent, ci au fost de acord să li se dea bunuri în echivalent, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, republicată. Ceea ce contestă reclamanții este valoarea terenului, funcție de care se vor acorda bunuri în echivalent. Drept urmare, în cauză nu sunt incidente dispozițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, ce se referă doar la titlurile de despăgubire acordate de Comisia Centrală.

Instanțele, aplicând greșit legea, au soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului respectiv dacă valoarea înscrisă în oferta unității deținătoare este conformă cu valoarea reală a bunului pentru care se acordă în schimb bunuri în echivalent. Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul reclamanților. În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., decizia pronunțată în apel va fi casată. Drept consecință, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., pentru aceleași considerente, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței Tribunalului Constanța, va fi admis sentința va fi desființată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții N.A.E., C.C.N., C.A.P. și C.M. împotriva deciziei nr. 151 C din 12 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, pe care o casează. Admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 531 din 3 martie 2006 a Tribunalului Constanța, secția civilă, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Obligă pe intimați la 500 lei cheltuieli de judecată către recurenți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2007.