ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6132/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6132/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a

reținut următoarele:

judecată

1.1.

Obiect

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Constanța, secția civilă, la 7

februarie

2007, reclamanții P.E., I.A., P.S., P.A.

, P.L.M. și D.D.C. au chemat în judecată pe

pârâții Primarul

Municipiului Constanța, Consiliul Local Constanța, Municipiul

Constanța prin primar și Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor pentru ca

instanța,

prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la restituirea

în

natură a imobilului situat în

Constanța, compus din teren în

suprafață de 135 mp și construcție.

În

subsidiar, s-a solicitat obligarea la acordarea de despăgubiri bănești pentru

același imobil.

S-a solicitat obligarea

pârâților la cheltuieli de judecată.

1.2.

În fapt

În

motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul solicitat a

aparținut autorului reclamanților și a trecut în proprietatea statului

în temeiul Decretului nr. 92/1950.

De la

depunerea notificării și până la introducerea acțiunii, reclamanții nu au

primit niciun răspuns de la Primarul Municipiului Constanța și

Consiliul Local Constanța.

1.3.

În drept

Reclamanții

și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 23-24 din Legea

nr. 10/2001.

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare

prin care a invocat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă.

primei instanțe

Prin

sentința civilă nr. 1727 din 9 octombrie 2007 Tribunalul Constanța, secția

civilă, a admis în parte acțiunea și a

constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii

prin echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafață de 135,00 mp și

construcție tip P+2E.

A obligat pe

primarul municipiului Constanța să acorde reclamanților, pentru imobil, în

compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv,

în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată

de reclamanți.

A fost respinsă acțiunea împotriva Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru lipsa de calitate procesuală

pasivă.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au dovedit că sunt

moștenitorii lui P.I., care a avut în proprietate imobilul în litigiu,

și care decedase la data la care a fost preluat imobilul.

Nu a rezultat că imobilul a fost

înstrăinat unei alte persoane, însă starea de minorat a descendenților

defunctului, la data naționalizării, poate explica înscrierea

altei persoane, rudă cu moștenitorii

proprietarului, în anexa la decret.

Potrivit

raportului de expertiză întocmit în cauză, construcția a fost demolată iar

terenul a fost ocupat în totalitate de construcția blocului M9, situat în fața

magazinului Tomis din Constanța, astfel încât restituirea în natură nu mai este

posibilă.

Din prevederile

Legii nr. 10/2001 rezultă că propunerea acordării de despăgubiri

în condițiile legii speciale se poate face numai dacă măsura compensării

nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.

Legiuitorul a înțeles să acorde

preferință măsurii reparatorii a compensării cu alte bunuri sau servicii în

raport cu măsura reparatorie a acordării de despăgubiri, tocmai pentru crearea

posibilității unei reparații cât mai reale și eficiente pentru persoanele

îndreptățite la aplicarea legii speciale.

Tribunalul

nu stabilește în mod concret un imobil pentru compensare, întrucât regimul

juridic și tehnic efectiv al unui astfel de imobil nu este cunoscut, iar

efectuarea

de demersuri suplimentare ar excede obiectului

judecății.

Prin decizia civilă nr. 26C din 28 ianuarie

2008 Curtea de Apel Constanța,

secția

civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a respins ca

nefondat

apelul declarat de pârâții

Primarul Municipiului Constanța, Consiliul Local Constanța

și Municipiul

Constanța prin primar.

În considerentele

hotărârii sale instanța de apel a arătat că reclamanții nu și-au

modificat acțiunea și instanța s-a pronunțat cu privire la ce s-a

solicitat. Având în

vedere că s-a solicitat

acordarea de măsuri compensatorii/reparatorii, atât prin acțiune

cât și

prin modificare, în eventualitatea imposibilității restituirii în natură,

modalitatea în care acestea urmează a fi acordate

(compensare în natură sau propunere

privind

acordarea de despăgubiri) nu reprezintă o modificare a obiectului cererii de

chemare în judecată și nu încalcă principiul

disponibilității, instanța pronunțându-se în

limitele învestirii.

Nu este

vorba de o modificare a acțiunii, ci doar de o precizare a modalității de

acordare a despăgubirilor, astfel încât

în mod corect a fost respinsă excepția tardivității

modificării.

Atât Consiliul Local Constanța cât și

Municipiul Constanța au calitate procesuală pasivă, chiar dacă prin dispozitiv

a fost obligat pârâtul primarul municipiului Constanța să acorde reclamanților

pentru imobil în compensare alte

bunuri sau

servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.

În situația în

care s-ar pune problema acordării de bunuri în compensare, aceasta

aparține Municipiului Constanța, iar

procedura internă presupune din punct de vedere

administrativ adoptarea unei hotărâri a

Consiliului Local Constanța, pentru punerea în

aplicare a

celor dispuse de Municipiul Constanța.

Pe fondul cauzei

reclamanții au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite în

accepțiunea dispozițiilor art. 3 și art.

4 din Legea nr. 10/2001 la măsuri reparatorii pentru

imobilul

ce a aparținut autorului lor.

5.1.

Motive

Pârâții

apelanți au declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., prin care au formulat următoarele critici:

Reclamanta nu și-a modificat obiectul cererii

în sensul obligației de a face,

respectiv de

a propune măsuri de despăgubire. Cu toate acestea, instanța a modificat

obiectul cererii, cu prilejul pronunțării, fără a pune aceasta în discuția

contradictorie a

părților.

Greșit s-a respins

excepția tardivității modificării cererii.

Municipiul

Constanța prin primar și Consiliul Local Constanța nu au calitate

procesual pasivă. Acest lucru rezultă nu

numai din dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 215/2001 ci chiar din

dispozitiv, în care, deși este admisă acțiunea împotriva

tuturor pârâților, este obligat numai pârâtul

Primarul municipiului Constanța.

Pe fond,

reclamanții nu au făcut dovada de persoane îndreptățite iar identificarea

s-a făcut asupra altui imobil.

5.2.

Analiza făcută de instanța de recurs

Recursul nu este

întemeiat, pentru următoarele considerente:

Instanța superioară de fond a apreciat în mod

corect atunci când a decis că

reclamanții

nu și-au modificat obiectul cererii de chemare în judecată, astfel încât n-ar

fi

fost întemeiată opunerea pârâților la luarea în considerare a cererii din 2

octombrie 2007.

Într-adevăr,

obiectul cererii de chemare în judecată 1-a constituit acordarea de

măsuri reparatorii în sistemul Legii nr.

10/2001, precizarea privitoare la modalitatea în

care

acestea urmează să fie acordate neconstituind o modificare de acțiune în sensul

art. 132 alin. (1) C. proc. civ.

Nu este întemeiată

nici critica privitoare la lipsa de calitate procesuală pasivă a Municipiului

Constanța și a Consiliului Local Constanța. Dacă măsura reparatorie va

consta în modalitatea oferirii de bunuri în compensare, întrucât

acestea sunt proprietatea municipiului, Municipiul Constanța este parte

obligată în acest raport juridic.

Conform art. 3

alin. (1) și (2) din Legea nr. 215/2001, prin autonomie locală se

înțelege dreptul și capacitatea efectivă a

autorităților administrației publice locale de a

soluționa și de a gestiona, în numele și în

interesul colectivităților locale pe care le

reprezintă,

treburile publice, în condițiile legii. Acest drept se exercită de consiliile

locale și primari, precum și de consiliile

județene și președinții acestora, autorități ale

administrației publice

locale alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.

Drept urmare, pentru

aplicarea măsurii reparatorii sub formă de compensare de

bunuri sau servicii, este necesară o hotărâre a

consiliului local, care „gestionează, în numele și în interesul

colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în

condițiile legii".

Reclamanții au administrat dovezi din care

să rezulte că sunt succesori ai

persoanei

care a cumpărat imobilul cu contractul de vânzare-cumpărare în anul 1931,

pârâții

nefăcând dovada contrară.

Pe de altă

parte, în condițiile în care s-a probat că dreptul de proprietate asupra

imobilului a aparținut autorului

reclamanților, că imobilul a fost naționalizat în temeiul Decretului nr.

92/1950 iar instanța nu a dispus restituirea în natură, critica privitoare la

identificarea eronată este lipsită de relevanță pentru legalitatea hotărârii

atacate.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta

Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut interpretarea corectă a

prevederilor legii materiale incidente, motiv

pentru

care criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat, cu consecința rămânerii

irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul formulat de Primarul Municipiului Constanța,

Consiliul Local Constanța și Municipiul

Constanța prin primar împotriva deciziei civile

nr. 26C

din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și

familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

octombrie 2008.