ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2038/2010

Asupra recursurilor de față: Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 20 din 6 aprilie 2009, Tribuanlul Constanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC C.T.I. SRL împotriva pârâtei SC A.A. SA, acțiune prin care s-a solicitat plata sumei de 269.000 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate, în urma producerii avariei la motorul principal.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pârâta a refuzat plata despăgubirilor solicitate, invocând încălcarea de către asigurat a clauzelor prevăzute de art. 6 alin. (2) din contract și care reglementează buna-credință a părților atât la momentul încheierii contractului, cât și ulterior încheierii acestuia, a art. 11 lit. a), e), f) – referitor la buna stare de navigabilitate a navei, la nefurnizarea documentelor solicitate de asigurator și la neluarea măsurilor pentru recuperarea pagubelor de către asigurat de la cei corespunzători pentru producerea avariei. În urma probelor administrate în cauză, instanța a constatat că refuzul pârâtei este justificat. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost soluționat prin decizia nr. 15 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, care a admis excepția lipsei capacității de folosință, invocată de intimată și a respins apelul ca fiind declarat de o persoană fără capacitate de folosință.

În considerentele deciziei, instanța apelului a reținut că societatea reclamantă a fost radiată din Registrul Comerțului prin încheierea din 12 ianuarie 2009, urmare a furnizării prin absorbție cu SC S.H. SRL, astfel că la data formulării apelului, respectiv 31 august 2009, societatea nu avea capacitate de folosință. S-a avut în vedere și faptul că însușirea apelului de către societatea absorbantă nu prezintă relevanță deoarece cererea de apel este lovită de nulitate absolută, iar o astfel de nulitate nu poate fi acoperită. Împotriva deciziei, SC S.H. SRL a formulat recurs prin care a invocat nulitatea deciziei raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta susține că, din greșeală, s-a omis a se aduce la cunoștință instanței despre fuziunea prin absorbție, fiind evident că din data de 12 ianuarie 2009, SC C.T.I.

SRL nu mai avea calitate procesuală în cauză. Se susține însă, că în cauză a avut loc o transmisiune legală a drepturilor procesuale prin reorganizarea persoanei juridice la data de 21 octombrie 2009 când succesoarea a declarat că-și însușește apelul declarat de antecesoarea sa; excepția formulată de intimată a rămas fără obiect. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Raționamentul instanței potrivit cu care, în cauză ar fi operat o transmisiune legală a drepturilor procesuale la data de 21 octombrie 2009 – atunci când a formulat că-și însușește apelul declarat de SC C.T.I. SRL este eronat întrucât la data declarării căii de atac aceasta încetase a avea ființă ca urmare a fuzionării prin absorbție cu SC S.H.

SRL – fiind radiată din Registrul Comerțului prin încheierea din 12 ianuarie 2009. În atare situație, la data declarării apelului – aceea de 31 august 2009 – societatea nu avea capacitate de folosință, actele de procedură efectuate de aceasta fiind nule. Cum, nulitatea absolută nu poate fi acoperită, în mod corect s-a apreciat de către instanța de apel că însușirea căii de atac de către SC S.H. SRL (societatea absorbantă) nu prezintă relevanță câtă vreme cererea de apel este nulă absolut. De altfel, chiar recurenta din prezenta cauză încearcă să-și justifice omisiunea de a încunoștiința instanța despre fuziune ca fiind o greșeală, invocându-și de fapt propria culpă.

Pentru aceleași motive, Înalta Curte va înlătura și susținerile intimatei-pârâtei din cuprinsul actului depus la 2 iunie 2010, intitulat „precizări” prin care se apreciază că a operat o transmisiune legală a calității procesuale active și prin care se solicită respingerea apelului promovat de către SC C.I. SRL ca fiind formulat de o persoană fără capacitate de folosință, iar apelul formulat de către SC S.H. SRL să fie respins ca tardiv. În consecință instanța va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.H. SRL Constanța împotriva deciziei civile nr. l5/MF din 18 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.