ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2038/2010

Asupra recursurilor de

față:

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 20 din 6 aprilie 2009,

Tribuanlul Constanța a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamanta SC C.T.I. SRL împotriva pârâtei SC A.A. SA,

acțiune prin care s-a solicitat plata sumei de 269.000 dolari S.U.A.,

reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate, în urma producerii

avariei la motorul principal.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că pârâta a refuzat plata despăgubirilor

solicitate, invocând încălcarea de către asigurat a clauzelor

prevăzute de art. 6 alin. (2) din contract și care reglementează

buna-credință a părților atât la momentul încheierii

contractului, cât și ulterior încheierii acestuia, a art. 11 lit. a), e),

f) – referitor la buna stare de navigabilitate a navei, la nefurnizarea

documentelor solicitate de asigurator și la neluarea măsurilor pentru

recuperarea pagubelor de către asigurat de la cei corespunzători pentru

producerea avariei.

În urma probelor administrate în

cauză, instanța a constatat că refuzul pârâtei este justificat.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței a fost soluționat prin decizia nr. 15 din 18

noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, care a admis excepția

lipsei capacității de folosință, invocată de

intimată și a respins apelul ca fiind declarat de o persoană

fără capacitate de folosință.

În considerentele deciziei,

instanța apelului a reținut că societatea reclamantă a fost

radiată din Registrul Comerțului prin încheierea din 12 ianuarie 2009,

urmare a furnizării prin absorbție cu SC S.H. SRL, astfel că la

data formulării apelului, respectiv 31 august 2009, societatea nu avea

capacitate de folosință.

S-a avut în vedere și faptul

că însușirea apelului de către societatea absorbantă nu

prezintă relevanță deoarece cererea de apel este lovită de

nulitate absolută, iar o astfel de nulitate nu poate fi acoperită.

Împotriva deciziei, SC S.H. SRL a

formulat recurs prin care a invocat nulitatea deciziei raportat la prevederile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs,

recurenta susține că, din greșeală, s-a omis a se aduce la

cunoștință instanței despre fuziunea prin absorbție,

fiind evident că din data de 12 ianuarie 2009, SC C.T.I. SRL nu mai avea

calitate procesuală în cauză.

Se susține însă, că

în cauză a avut loc o transmisiune legală a drepturilor procesuale

prin reorganizarea persoanei juridice la data de 21 octombrie 2009 când

succesoarea a declarat că-și însușește apelul declarat de

antecesoarea sa; excepția formulată de intimată a rămas

fără obiect.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Raționamentul instanței potrivit

cu care, în cauză ar fi operat o transmisiune legală a drepturilor

procesuale la data de 21 octombrie 2009 – atunci când a formulat

că-și însușește apelul declarat de SC C.T.I. SRL este

eronat întrucât la data declarării căii de atac aceasta încetase a

avea ființă ca urmare a fuzionării prin absorbție cu SC

S.H. SRL – fiind radiată din Registrul Comerțului prin încheierea din

12 ianuarie 2009.

În atare situație, la data

declarării apelului – aceea de 31 august 2009 – societatea nu avea

capacitate de folosință, actele de procedură efectuate de

aceasta fiind nule.

Cum, nulitatea absolută nu

poate fi acoperită, în mod corect s-a apreciat de către instanța

de apel că însușirea căii de atac de către SC S.H. SRL

(societatea absorbantă) nu prezintă relevanță câtă

vreme cererea de apel este nulă absolut.

De altfel, chiar recurenta din

prezenta cauză încearcă să-și justifice omisiunea de a

încunoștiința instanța despre fuziune ca fiind o

greșeală, invocându-și de fapt propria culpă.

Pentru aceleași motive, Înalta

Curte va înlătura și susținerile intimatei-pârâtei din cuprinsul

actului depus la 2 iunie 2010, intitulat „precizări” prin care se

apreciază că a operat o transmisiune legală a

calității procesuale active și prin care se solicită

respingerea apelului promovat de către SC C.I. SRL ca fiind formulat de o

persoană fără capacitate de folosință, iar apelul formulat

de către SC S.H. SRL să fie respins ca tardiv.

În consecință

instanța va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC S.H. SRL Constanța împotriva deciziei civile nr. l5/MF din

18 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.