ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2233/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 27/ MF din 25 februarie 2005, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.B.T.C., a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC Ș.N. SA CONSTANȚA, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală, a respins acțiunea formulată de reclamanta O.D.E.S. în contradictoriu cu pârâta SC Ș.N. SA CONSTANȚA, a luat act de renunțarea reclamantei O.D.E.S. la pretenția în sumă de 25.000 dolari S.U.A., reprezentând daune interese conform art. 4 pct. 1 din contractul încheiat de părți la 16 iulie 2002, a obligat reclamanta O.D.E.S.

la plata către pârâtă a sumei de 15.000.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta S.B.T.C. este terț față de contractul de reparații, astfel că nu există identitate între persoana ei și cea care se pretinde a fi titulara unor drepturi izvorâte din contract. Pe fondul cauzei s-a reținut că pretenția reclamantei O.D.E.S. în sumă de 25.000 dolari S.U.A., reprezentând daune interese pe o perioadă pe 5 zile, conform art. 4 pct. 3 din contract nu este întemeiată întârzierea fiind determinată de lucrările suplimentare comandate de reclamanta. Pentru suma de 3313 dolari S.U.A. pretinsă de reclamantă pentru dispariția mai multor aparate de la bordul navei în timpul reparațiilor, instanța a reținut că potrivit clauzei de la lit. c) pct. 7 din actul de intrare a navei în Ș.N.

CONSTANȚA nu poate fi angajată răspunderea pârâtei. În referire la suma de 12.976 dolari S.U.A. ca reprezentând servicii de remorcaj, ieșirea navei de pe doc etc., instanța a reținut că în conformitate cu art. 22 din contractul de reparații a navei, aceste cheltuieli sunt în contul clientului, respectiv al reclamantei. În ceea ce privește suma de 2.042 dolari S.U.A. reprezentând contravaloarea reparației la brațul macaralei navei P., instanța a reținut că nu este datorată de pârâtă cât timp nu a fost parcursă procedura acordării garanției stabilită în art. 7 pct. 1 din contractul de reparații. Referitor la suma de 25.000 dolari S.U.A. reprezentând daune interese instanța a luat act de renunțarea reclamantei la această pretenție.

Apelul reclamantelor S.B.T.C. și O.D.E.S. a fost respins, ca nefondat și a fost obligată apelanta la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimată, prin decizia nr. 27 din 24 iunie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. În fundamentarea acestei soluții instanța a reținut că reclamanta S.B.T.C. nu a încheiat actele în nume propriu ci pe seama armatorului încât în mod corect instanța de fond a reținut că această reclamantă nu are calitate procesuală activă. Pe fondul cauzei s-a reținut în ce privește suma de 25.000 dolari S.U.A. pretinsă ca daune interese că lucrările din factura nr. 2 reprezintă lucrări suplimentare față de cele recepționate la 9 iulie 2002 și din acest motiv a fost întârziată finalizarea lucrării.

S-a mai reținut că suma de 12.976 dolari S.U.A. nu este datorată de pârâtă conform documentelor existente la dosar și concluziilor expertizei și că suma de 2.042 dolari S.U.A. reprezentând contravaloarea reparațiilor la macara nu a fost dovedită de către reclamantă. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele S.B.T.C. și O.D.E.S. invocând în condițiile art. 304 pct. 8 și 9 nelegalitatea soluției. În motivarea recursului s-a susținut în esență că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.B.T.C., întrucât din contractul intitulat „contract de prestări servicii pentru operarea navei S.V. „rezultă că această parte are drepturi și obligații cu privire la această navă ce aparține societății O.D.E.S.

existând o coparticipare procesuală activă. În legătură cu fondul cauzei s-a arătat că suma de 12.976 dolari S.U.A. și respectiv suma de 2.342 dolari S.U.A. au fost introduse cu rea credință în factură ; că andocarea a fost făcută în favoarea pârâtei în scopul sablajului, așa cum aceasta a precizat prin faxul nr. 9107 din 12 iulie 2005; că susținerea instanței de judecată în sensul că reclamantele au solicitat efectuarea de lucrări suplimentare este nejustificată, deoarece la dosar nu există dovezi în acest sens; că actul la care s-a referit pârâta nu face nici o mențiune cu privire la data când au fost comandate lucrările respective. De asemenea, concluzia instanței de judecată este eronată în condițiile în care nu s-a făcut dovada unei convenții a părților din care să rezulte renunțarea reclamantelor la plata daunelor interese pentru cele 5 zile.

Totodată, instanța a respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 3.313 dolari S.U.A. motivând respingerea pe prevederile actului de intrare a navei în șantier, fără a avea în vedere că în perioada în care se executau lucrări de reparații aparatele au fost sustrase de la bordul navei de către personalul pârâtei. S-a invocat că instanța a încălcat dispozițiile art. 246 alin. (4) C. proc. civ., art. 129 alin. (2) C. proc. civ., când a luat act de renunțarea reclamantelor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 25.000 dolari S.U.A. fără a pune această problemă în discuția părților. În aceste condiții se impune desființarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.

S-a mai arătat că această soluție se impune și pentru administrarea corectă a probei cu expertiză tehnică în condițiile în care prima expertiză a fost anulată de către instanță, iar refacerea acesteia a fost efectuată de același expert prin copierea primului raport de expertiză. Recursul nu este fondat și se va respinge pentru cele ce se vor arăta în continuare: Motivul de ordin procedural este neîntemeiat. Reclamanta S.B.T.C. nu are calitate procesuală activă în promovarea acțiunii întrucât contractul de reparații a fost semnat în numele și pe seama armatorului. Calitatea de a exercita acțiune în justiție trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce se discută. În cauză reclamanta fiind terț față de contract nu se identifică ca titular al dreptului ce se discută încât motivul de recurs invocat nu este de natură a atrage casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei la instanța de fond.

Această soluție nu se impune nici pentru cel de al doilea motiv invocat întrucât instanța de fond a respectat normele procedurale de efectuare a expertizei, refacerea lucrării fiind făcută cu convocarea părților și a expertului care a fost încuviințat reclamantei și cu verificarea înscrisurilor aflate la dosar și prezentate de părți. Critica că instanța de fond a încălcat prevederile art. 246 alin. (4) și art. 129 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi primită întrucât învoiala pârâtei este evidentă din moment ce nu a apelat hotărârea iar reclamantele nu pot invoca o vătămare care să justifice casarea hotărârilor pronunțate cu trimitere la instanța de fond. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., se constată că acesta nu are corespondență în dezvoltarea în fapt a criticii invocate pentru a face posibil controlul judiciar. De altfel, atâta vreme cât obiectul acțiunii s-a fundamentat pe raportul juridic născut ca urmare a contractului de reparații încheiat, la data de 16 iunie 2002, iar instanța s-a pronunțat în raport de acesta când a respins pretențiile reclamantei, motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu este incident în cauză. Nici motivul de recurs fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat. În raport de starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs se reține că instanțele au interpretat corect clauzele contractului de reparații încheiat la 16 iulie 2002. Restul criticilor se referă la modul de apreciere a probelor administrate în cauză încât nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din cazurile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Aceste critici vizează aspecte legate de netemeinicie hotărârii recurate. Or, în condițiile abrogării pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., nu mai există temei legal pentru cenzurarea în recurs a aspectelor menționate, situație în care hotărârile anterioare nu pot fi supuse controlului judiciar din acest punct de vedere. Pentru considerentele expuse în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantele S.B.T.C. și O.D.E.S. urmează a fi respins ca nefondat. Reținând culpa procesuală a recurentelor, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., vor fi obligate la 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții S.B.T.C. și O.D.E.S., împotriva deciziei nr. 27 din 24 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat. Obligă recurenții la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată, către intimată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2006.