ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4209/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4209/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub

numărul 19250/118/2010 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta SC O.D. SRL

a solicitat obligarea pârâtei SC O.T. SA la plata sumei de 292.656,25 dolari SUA,

echivalentul a 932.022,36 lei, reprezentând contrastalii ocazionate de

întârzierea la descărcare a navei M.E., precum și la plata daunelor moratorii

în cuantum de 10.000 dolari SUA, echivalentul a 325.900 lei, reprezentând daune

pentru prejudiciul creat prin neexecutarea la timp a obligației, precum și

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea

depusă la data de 03 iunie 2011, reclamanta și-a completat acțiunea în sensul

obligării pârâtei și la plata sumei de 26.367,58 lei reprezentând dobânda

legală a creanței comerciale constatate prin factura de contrastalii în cuantum

de 292.656,25 dolari SUA și în drept, au fost invocate dispozițiile art. 1073

și următoarele C. civ., art. 4 alin. (2) O.U.G. nr. 119/2007.

Pârâta SC O.T.

SA a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii

întemeiate pe prevederile art. 1073 și următoarele C. civ., iar pe fondul

acțiunii, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondată.

La termenul din

16 iunie 2011, pârâta a renunțat la excepția inadmisibilității, motiv pentru

care instanța nu a mai procedat la analizarea acesteia.

La termenul din

06 octombrie 2011 a fost pusă în discuția părților natura litigiului, în

funcție de care se determină și competența funcțională a secției învestite cu

soluționarea pricinii, iar prin încheierea de la aceeași dată s-a constatat

natura de drept maritim și fluvial a cauzei, dosarul fiind înaintat spre

competentă soluționare acestei din urmă secții.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul secției maritime și fluviale a Tribunalului Constanța sub

nr. 19250/118/2010.

Prin sentința

civilă nr. 81/ MF din 20 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța a

fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC O.D. SRL, în

contradictoriu cu pârâta SC O.T. SA; a fost obligată pârâta la plata către

reclamantă a contrastaliilor calculate în baza prevederilor art. 81 din

contractul de prestări servicii și expediții import produse petroliere din 2009

-pentru perioada 07 iulie 2010 - 16 iulie 2010; au fost respinse, ca

neîntemeiate, celelalte pretenții ale reclamantei; a fost obligată pârâta la

plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 16.695 lei

reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a constatat că nava M.E. a sosit în Portul Constanța la

data de 26 iunie 2010 fiind pregătită pentru descărcarea combustibilului

diesel, însă în lipsa unei acceptări din partea operatorului SC O.T. SA, abia

în data de 16 iulie 2010 s-a procedat la descărcarea acesteia, după apariția

normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 54/2010, când s-a stabilit că nu

sunt aplicabile în cauză prevederile acestei ordonanțe.

Pentru tot

acest interval de timp, 26 iunie 2010 - 16 iulie 2010, reclamanta se consideră

îndreptățită la plata de contrastalii, pârâta fiind în culpă pentru descărcarea

cu întârziere a navei M.E.

Deși nava a

sosit în Portul Constanța la data de 26 iunie 2010, aceasta nu a putut fi

descărcată și pentru că Documentul administrativ de însoțire a mărfii emis în

data de 22 iunie 2010 de către SC I.S.A.B. SRL, a fost completat greșit, în

sensul că SC O.T. SA nu fusese trecută ca loc de descărcare - antrepozit fiscal

conform art. 206

30

C. fisc., motiv pentru care originalul D.A.I. a

fost retransmis în Italia pentru completare, lucru realizat în data de 29 iunie

2010.

Ulterior, D.A.I.-ul

rectificat în data de 29 iunie 2010 în Italia a fost comunicat pârâtei în data

de 07 iulie 2010 prin adresa din 07 iulie 2010, astfel cum aceasta a precizat

în cadrul interogatoriului administrat.

Față de această

împrejurare, instanța de fond a apreciat că pentru perioada 26 iunie 2010 când

nava a sosit în Portul Constanța și 07 iulie 2010 când a fost comunicat D.A.I.-ul

rectificat, nu se poate reține culpa pârâtei pentru întârzierea în descărcare a

navei, în această situație culpa aparținând reclamantei.

Instanța a

înlăturat apărarea pârâtei, exprimată cu ocazia inițierii procedurii de

conciliere directă, potrivit căreia modificarea legislației referitoare la

deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize către

antrepozitele fiscale de depozitare reprezintă pentru aceasta o situație care

se încadrează în dispozițiile art. 10 din contract care face referire la forța

majoră ca și cauză exoneratoare de răspundere.

S-a reținut că

modificarea legislației nu poate fi asimilată unei cauze de forță majoră astfel

cum este definit acest concept, respectiv o împrejurare externă, cu caracter

excepțional, absolut invincibilă și absolut imprevizibilă, iar în virtutea

obligativității contractului de la care părțile nu se pot sustrage, conform

art. 969 C. civ., reclamanta este îndreptățită a pretinde pârâtei SC O.T. SA

contrastaliile calculate pentru perioada 07 iulie 2010-16 iulie 2010.

Având în vedere

că prin factura depusă la fila 44 dosar sunt calculate contrastaliile pentru

întreaga perioadă solicitată de către reclamantă, instanța admițând pretențiile

doar în parte, respectiv pentru perioada 07 iulie 2010-16 iulie 2010, urmează

ca acestea să fie calculate în baza prevederilor art. 8.1 din contractul de

prestări servicii și expediție import produse petroliere din 2009.

În ce privește

celelalte pretenții ale reclamantei, acestea au fost apreciate ca fiind

neîntemeiate și au fost respinse.

Referitor la

cererea de obligare a pârâtei la plata de daune moratorii în cuantum de 10.000

de dolari SUA, instanța da fond a apreciat că, față de natura juridică pe care

o au contrastaliile, respectiv de penalitate, de indemnitate de întârziere în

descărcarea vasului, stabilită de părți prin contract, acordarea de daune

moratorii nu se justifică, prejudiciul suferit de către creditor fiind acoperit

tocmai prin plata contravalorii acestuia.

Aceleași

rațiuni au fost avute în vedere de către prima instanță și la respingerea

cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale în sumă de 26.367,58

lei, cumulul penalităților de întârziere cu dobânda legală nefiind permis

atunci când ambele sancțiuni privesc același prejudiciu, având prioritate

voința părților exprimată în contract, prin evaluarea de comun acord a

prejudiciului produs prin întârzierea în executarea obligațiilor.

S-a apreciat că

temeiul juridic indicat de către reclamantă pentru plata dobânzii legale,

respectiv art. 4 din O.U.G. nr. 119/2007, nu este aplicabil în cauză,

reclamanta înțelegând să se judece cu pârâta pe calea dreptului comun, iar nu

în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 119/2007. împotriva acestei sentințe, atât

reclamanta SC O.D. SRL, cât și pârâta SC O.T. SA au declarat apel, iar prin Decizia

nr. 12/ MF din 10 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respins apelul

declarat de reclamanta SC O.D. SRL.

Prin aceeași

hotărâre a fost admis apelul declarat de pârâta SC O.T. SA, a fost schimbată în

parte hotărârea apelată, în sensul că, a fost respinsă acțiunea și cu privire

la contrastalii și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Au fost

menținute restul dispozițiilor.

Cu privire la

apelul reclamantei SC O.D. SRL, instanța de control judiciar a reținut, în

esență, că între reclamantă în calitate de beneficiar și pârâtă în calitate de

prestator s-a încheiat contractul de prestări servicii și expediție import

produse petroliere din 2009, în care la art. 8.1. cap. VIII s-au prevăzut

condițiile în care prestatorul va suporta plata de contrastalii - "numai

în următoarele situații: în cazul depășirii timpului normat din vina sa sau

pentru depășirea din vina sa a timpului alocat pentru întocmirea documentelor

care atestă terminarea descărcării, de două ore de la terminarea măsurătorilor

la navă".

Instanța de

apel a constatat că nava M.E. a sosit în portul Constanța la data de 26 iunie

2010, în vederea descărcării combustibilului diesel. Descărcarea nu a putut

avea loc deoarece documentul administrativ de însoțire a mărfii emis de SC I.S.A.B.

SRL la 22 iunie 2010 a fost completat greșit.în sensul că SC O.T SA Nu fusese

trecută ca loc de descărcare - antrepozit fiscal. Pentru acest motiv originalul

D.A.I. a fost retransmis în Italia pentru completare și, conform înscrisurilor

existente la dosarul de fond, completarea documentului s-a realizat la data de

29 iunie 2010. Acest document a fost comunicat pârâtei SC O.T. SA prin adresa din

07 iulie 2010.

În concordanță

cu cele reținute de instanța de fond, s-a apreciat că pentru intervalul de timp

de la data de 26 iunie 2010 și până la data când a fost comunicat D.A.I.-ul

rectificat respectiv 07 iulie 2010 întârzierea în descărcarea navei nu îi poate

fi imputabilă pârâtei SC O.T. SA.

Nu a putut fi

primită susținerea pârâtei în sensul că modificarea legislației privind

deplasarea produselor accesibile în regim suspensiv de accize către

antrepozitele fiscale de depozitare reprezintă o situație echivalentă forței

majore și are drept consecință exonerarea sa de răspundere, întrucât forța

majoră este o împrejurare cu caracter excepțional, invincibilă și

imprevizibilă, iar modificarea legislației nu poate fi asimilată unei asemenea

situații.

S-a constatat

că părțile au prevăzut în mod expres (la art. 8.1, Cap. VIII din contractul

încheiat) sancțiunea neîndeplinirii obligațiilor contractuale, respectiv

contravaloarea contrastaliilor ce vor fi suportate de prestator, motiv pentru

care, ținând cont de prevederile art. 969 C. civ., conform cărora convențiile

legal făcute au putere de lege între părțile contractante, dar și de

înscrisurile existente la dosar, instanța de apel a apreciat ca fiind

întemeiată cererea reclamantei - SC O.D. SRL de a pretinde contrastalii pe

perioada 07 iulie 2010-16 iulie 2010.

În condițiile

în care prejudiciul în cauză a fost acoperit, conform clauzelor contractuale prin

plata contravalorii acestora, s-a reținut că acordarea în completare de daune

moratorii în cuantum de 10.000 dolari SUA nu se justifică.

Pentru aceleași

considerente s-a apreciat că pârâta nu poate fi obligată și la plata de dobânzi

legale.

Cu privire la

apelul declarat de pârâta SC O.T. SA, curtea de apel precizează că „instanța

analizând toatele probele administrate în cauză, motivele de apel, cât și

expunerile de mai sus privind interpretarea și aplicarea contractului de

prestări servicii și expediție import produse petroliere din 2009, va fi admis

numai în ceea ce privește capătul de cerere privind plata cheltuielilor de

judecată.

Astfel,

instanța de control judiciar a apreciat că în mod greșit instanța de fond a

obligat-o pe pârâta SC O.T. SA la plata integrală a cheltuielilor de judecată

în cuantum de 16.695 lei, în condițiile în care acțiunea reclamantei a fost

admisă doar în parte, respectiv cu privire la primul capăt de cerere privind

obligarea ei la plata contrastaliilor, respectiv pe perioada 07 iulie 2010 - 16

iulie 2010, restul capetelor de cerere fiind respinse.

În raport de

considerentele expuse cu privire la apelul declarat de pârâta SC O.T. SA,

curtea de apel a conchis că „având în vedere și soluția ce se va pronunța în

apel, cât și dispozițiile art. 274 -276 C. proc. civ., se va admite apelul

declarat de SC O.T. SA și se va schimba, în parte, hotărârea instanței de fond

în sensul că se va respinge capătul de cerere privind obligarea sa la

cheltuieli de judecată și se vor menține restul dispozițiilor".

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta SC O.D. SRL, în temeiul art. 304 punctele

7, 8 și 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, cu consecința casării

în tot a deciziei recurate și în parte a sentinței civile nr. 81/ MF din 20

decembrie 2011 și obligarea pârâtei SC O.T. SA la plata următoarelor sume:

a) 292.656,25 dolari

SUA, reprezentând contrastalii plătite de subscrisa ca urmare a descărcării cu

întârziere a navei M.E., navă sosită în rada portului Constanța în data de 26

iunie 2010, dar descărcată de operatorul SC O.T. SA în data de 18 iulie 2010.

Temeiul de drept al acestui capăt de cerere este reprezentat de dispozițiile

art. 8.1., teza a doua/Contractul de prestări servicii și expediție din 2009, coroborate

cu cele ale Anexei nr. 1 al acestui contract.

b) 10.000 dolari

SUA, reprezentând daune pe care subscrisa reclamantă Ie-a înregistrat ca urmare

a nedescărcării în termenul contractual a produsului petrolier și ca urmare a

nelivrării acestuia către beneficiarii subsecvenți. Temeiul de drept al acestui

capăt de cerere este reprezentat de dispozițiile art. 3, alin. (2) din O.U.G.

nr. 119/2007.

c) 15.384,49 dolari

SUA, reprezentând dobânda legală a creanței comerciale certe, lichide și

exigibile constatate prin factura de contrastalii în cuantum de 292.656,25 dolari

SUA. Perioada avută în vedere la calculul dobânzii legale este perioada

cuprinsă între 13 august 2010 (data achitării facturii de contrastalii) și 16

iunie 2011 (data depunerii prezentei cereri).

De asemenea,a

cerut obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului de

292.656,25 dolari SUA până la plata totală și efectivă a acestuia.

Temeiul de

drept al acestui capăt de cerere este reprezentat de dispozițiile art. 3, alin.

(1), lit. a) și art. 4, alin. (2) din O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile

pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din

contracte între profesonniști.

d) În temeiul

dispozițiilor art. 274 și următoarele C. proc. civ. a solicitat obligarea

pârâtei SC O.T. SA la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta

cauză (taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial etc).

Pârâta SC O.T.

SA a formulat întâmpinare, invocând nulitatea recursului,iar în subsidiar a

solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 26

noiembrie 2013 reclamanta - recurentă a depus la dosar completare la motivele

de recurs, invocând ca motiv de casare a deciziei,contradicția dintre

considerente și dispozitiv, în sensul că deși în considerente curtea de apel precizează

că se va admite apelul pârâtei și se va schimba, în parte, sentința, în sensul

respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată, ulterior, în dispozitiv se menționează respingerea

acțiunii și cu privire la obligarea pârâtei la plata contrastaliilor precum și

la plata cheltuielilor de judecată. în raport de obiectul motivului de recurs

de ordine publică, respectiv contradicția dintre considerente și dispozitiv,

înalta Curte consideră că acesta trebuie analizat anterior motivelor pe fondul

recursului și în consecință constată că între considerente și dispozitiv există

două contradicții flagrante și majore și anume:

la obligarea pârâtei la plata contrastaliilor, curtea de apel a constatat că acestea

au fost acordate legal de către tribunal, numai pentru perioada 07 iulie 2010 -

16 iulie 2010 („potrivit art. 969 C. civ. convenționiile legal făcute au putere

de lege între părțile contractante. Conform acestui principiu cât și a

înscrisurilor existente la dosar, cererea intimatei - reclamante SC O.D. SRL de

a pretinde contrastalii pe perioada 07 iulie 2010 - 16 iulie 2010 apare ca

întemeiată").

Ulterior

acestei constatări, curtea de apel, în mod nelegal, se pronunță exact invers,

în sensul că „schimbă în parte hotărârea apelată în sensul că respinge acțiunea

și cu privire la contrastalii și cererea de acordare a cheltuielilor de

judecată",adică respinge acțiunea în totalitate.

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța de apel reține

în considerente că „în mod greșit instanța de fond a obligat-o pe pârâta SC O.T.

SA la plata integrală a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 16.695 lei, în

condițiile în care acțiunea reclamantei a fost admisă doar în parte, respectiv

cu privire la primul capăt de cerere privind obligarea ei la plata

contrastaliilor, respectiv pe perioada 07 iulie 2010 - 16 iulie 2010, restul

capetelor de cerere fiind respinse".

Această

apreciere este legală, deoarece la fond admițându-se în parte acțiunea și

cheltuielile de judecată, este evident că trebuiau acordate corespunzător, însă

ulterior curtea de apel își contrazice propria apreciere, în sensul că va

respinge, în totalitate acordarea cheltuielile de judecată, deși invocă

dispozițiile art. 274 - 276 C. proc. civ. care stipulează expres că partea cade

în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

Astfel fiind,

curtea de apel nu motivează de ce urmează să respingă (și apoi respinge) în

totalitate cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, în

condițiile în care constatase legal, că un capăt de cerere este admisibil și că

nelegal se acordă cheltuieli de judecată în cuantumul total solicitat.

În raport de

aceste considerente, Înalta Curte constată că motivul de recurs.de ordine

publică, privind contradicția dintre dispozitiv și considerente este fondat și

în consecință în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să dispună

admiterea recursului, casarea deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță,situație în care nu mai este necesară analiza excepției

nulității recursului.

Cu ocazia

rejudecării cauzei în apel, instanța urmează să analizeze motivele de recurs

precum și susținerile din întâmpinare, ca apărări de fond, astfel cum au fost

formulate de reclamantă și pârâtă, a căror menționare în considerentele

deciziei de casare nu mai este necesară, în raport de soluția adoptată cu

privire la motivul de recurs de ordine publică.

De asemenea,

cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs va fi

soluționată cu ocazia pronunțării unei hotărâri pe fondul cauzei și în

consecință urmează a fi respinsă, în această fază procesuală, ca prematur

formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC O.D. SRL Măgurele împotriva Deciziei nr. 12/ MF din

10 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, casează decizia atacată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Respinge

cererea formulată de recurenta-reclamantă privind acordarea cheltuielilor de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2013.