ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4209/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub numărul 19250/118/2010 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta SC O.D. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC O.T. SA la plata sumei de 292.656,25 dolari SUA, echivalentul a 932.022,36 lei, reprezentând contrastalii ocazionate de întârzierea la descărcare a navei M.E., precum și la plata daunelor moratorii în cuantum de 10.000 dolari SUA, echivalentul a 325.900 lei, reprezentând daune pentru prejudiciul creat prin neexecutarea la timp a obligației, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea depusă la data de 03 iunie 2011, reclamanta și-a completat acțiunea în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 26.367,58 lei reprezentând dobânda legală a creanței comerciale constatate prin factura de contrastalii în cuantum de 292.656,25 dolari SUA și în drept, au fost invocate dispozițiile art. 1073 și următoarele C. civ., art. 4 alin. (2) O.U.G. nr. 119/2007. Pârâta SC O.T. SA a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii întemeiate pe prevederile art. 1073 și următoarele C. civ., iar pe fondul acțiunii, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondată. La termenul din 16 iunie 2011, pârâta a renunțat la excepția inadmisibilității, motiv pentru care instanța nu a mai procedat la analizarea acesteia.

La termenul din 06 octombrie 2011 a fost pusă în discuția părților natura litigiului, în funcție de care se determină și competența funcțională a secției învestite cu soluționarea pricinii, iar prin încheierea de la aceeași dată s-a constatat natura de drept maritim și fluvial a cauzei, dosarul fiind înaintat spre competentă soluționare acestei din urmă secții. Cauza a fost înregistrată pe rolul secției maritime și fluviale a Tribunalului Constanța sub nr. 19250/118/2010. Prin sentința civilă nr. 81/ MF din 20 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC O.D. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC O.T.

SA; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a contrastaliilor calculate în baza prevederilor art. 81 din contractul de prestări servicii și expediții import produse petroliere din 2009 -pentru perioada 07 iulie 2010 - 16 iulie 2010; au fost respinse, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale reclamantei; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 16.695 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că nava M.E. a sosit în Portul Constanța la data de 26 iunie 2010 fiind pregătită pentru descărcarea combustibilului diesel, însă în lipsa unei acceptări din partea operatorului SC O.T. SA, abia în data de 16 iulie 2010 s-a procedat la descărcarea acesteia, după apariția normelor metodologice de aplicare a O.U.G.

nr. 54/2010, când s-a stabilit că nu sunt aplicabile în cauză prevederile acestei ordonanțe. Pentru tot acest interval de timp, 26 iunie 2010 - 16 iulie 2010, reclamanta se consideră îndreptățită la plata de contrastalii, pârâta fiind în culpă pentru descărcarea cu întârziere a navei M.E. Deși nava a sosit în Portul Constanța la data de 26 iunie 2010, aceasta nu a putut fi descărcată și pentru că Documentul administrativ de însoțire a mărfii emis în data de 22 iunie 2010 de către SC I.S.A.B. SRL, a fost completat greșit, în sensul că SC O.T. SA nu fusese trecută ca loc de descărcare - antrepozit fiscal conform art. 206 30 C. fisc., motiv pentru care originalul D.A.I. a fost retransmis în Italia pentru completare, lucru realizat în data de 29 iunie 2010. Ulterior, D.A.I.-ul rectificat în data de 29 iunie 2010 în Italia a fost comunicat pârâtei în data de 07 iulie 2010 prin adresa din 07 iulie 2010, astfel cum aceasta a precizat în cadrul interogatoriului administrat.

Față de această împrejurare, instanța de fond a apreciat că pentru perioada 26 iunie 2010 când nava a sosit în Portul Constanța și 07 iulie 2010 când a fost comunicat D.A.I.-ul rectificat, nu se poate reține culpa pârâtei pentru întârzierea în descărcare a navei, în această situație culpa aparținând reclamantei. Instanța a înlăturat apărarea pârâtei, exprimată cu ocazia inițierii procedurii de conciliere directă, potrivit căreia modificarea legislației referitoare la deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize către antrepozitele fiscale de depozitare reprezintă pentru aceasta o situație care se încadrează în dispozițiile art. 10 din contract care face referire la forța majoră ca și cauză exoneratoare de răspundere.

S-a reținut că modificarea legislației nu poate fi asimilată unei cauze de forță majoră astfel cum este definit acest concept, respectiv o împrejurare externă, cu caracter excepțional, absolut invincibilă și absolut imprevizibilă, iar în virtutea obligativității contractului de la care părțile nu se pot sustrage, conform art. 969 C. civ., reclamanta este îndreptățită a pretinde pârâtei SC O.T.

SA contrastaliile calculate pentru perioada 07 iulie 2010-16 iulie 2010. Având în vedere că prin factura depusă la fila 44 dosar sunt calculate contrastaliile pentru întreaga perioadă solicitată de către reclamantă, instanța admițând pretențiile doar în parte, respectiv pentru perioada 07 iulie 2010-16 iulie 2010, urmează ca acestea să fie calculate în baza prevederilor art. 8.1 din contractul de prestări servicii și expediție import produse petroliere din 2009. În ce privește celelalte pretenții ale reclamantei, acestea au fost apreciate ca fiind neîntemeiate și au fost respinse.

Referitor la cererea de obligare a pârâtei la plata de daune moratorii în cuantum de 10.000 de dolari SUA, instanța da fond a apreciat că, față de natura juridică pe care o au contrastaliile, respectiv de penalitate, de indemnitate de întârziere în descărcarea vasului, stabilită de părți prin contract, acordarea de daune moratorii nu se justifică, prejudiciul suferit de către creditor fiind acoperit tocmai prin plata contravalorii acestuia. Aceleași rațiuni au fost avute în vedere de către prima instanță și la respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale în sumă de 26.367,58 lei, cumulul penalităților de întârziere cu dobânda legală nefiind permis atunci când ambele sancțiuni privesc același prejudiciu, având prioritate voința părților exprimată în contract, prin evaluarea de comun acord a prejudiciului produs prin întârzierea în executarea obligațiilor.

S-a apreciat că temeiul juridic indicat de către reclamantă pentru plata dobânzii legale, respectiv art. 4 din O.U.G. nr. 119/2007, nu este aplicabil în cauză, reclamanta înțelegând să se judece cu pârâta pe calea dreptului comun, iar nu în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 119/2007. împotriva acestei sentințe, atât reclamanta SC O.D. SRL, cât și pârâta SC O.T. SA au declarat apel, iar prin Decizia nr. 12/ MF din 10 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respins apelul declarat de reclamanta SC O.D. SRL. Prin aceeași hotărâre a fost admis apelul declarat de pârâta SC O.T. SA, a fost schimbată în parte hotărârea apelată, în sensul că, a fost respinsă acțiunea și cu privire la contrastalii și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Au fost menținute restul dispozițiilor. Cu privire la apelul reclamantei SC O.D. SRL, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că între reclamantă în calitate de beneficiar și pârâtă în calitate de prestator s-a încheiat contractul de prestări servicii și expediție import produse petroliere din 2009, în care la art. 8.1. cap. VIII s-au prevăzut condițiile în care prestatorul va suporta plata de contrastalii - "numai în următoarele situații: în cazul depășirii timpului normat din vina sa sau pentru depășirea din vina sa a timpului alocat pentru întocmirea documentelor care atestă terminarea descărcării, de două ore de la terminarea măsurătorilor la navă". Instanța de apel a constatat că nava M.E.

a sosit în portul Constanța la data de 26 iunie 2010, în vederea descărcării combustibilului diesel. Descărcarea nu a putut avea loc deoarece documentul administrativ de însoțire a mărfii emis de SC I.S.A.B. SRL la 22 iunie 2010 a fost completat greșit.în sensul că SC O.T SA Nu fusese trecută ca loc de descărcare - antrepozit fiscal. Pentru acest motiv originalul D.A.I. a fost retransmis în Italia pentru completare și, conform înscrisurilor existente la dosarul de fond, completarea documentului s-a realizat la data de 29 iunie 2010. Acest document a fost comunicat pârâtei SC O.T. SA prin adresa din 07 iulie 2010. În concordanță cu cele reținute de instanța de fond, s-a apreciat că pentru intervalul de timp de la data de 26 iunie 2010 și până la data când a fost comunicat D.A.I.-ul rectificat respectiv 07 iulie 2010 întârzierea în descărcarea navei nu îi poate fi imputabilă pârâtei SC O.T.

SA. Nu a putut fi primită susținerea pârâtei în sensul că modificarea legislației privind deplasarea produselor accesibile în regim suspensiv de accize către antrepozitele fiscale de depozitare reprezintă o situație echivalentă forței majore și are drept consecință exonerarea sa de răspundere, întrucât forța majoră este o împrejurare cu caracter excepțional, invincibilă și imprevizibilă, iar modificarea legislației nu poate fi asimilată unei asemenea situații. S-a constatat că părțile au prevăzut în mod expres (la art. 8.1, Cap. VIII din contractul încheiat) sancțiunea neîndeplinirii obligațiilor contractuale, respectiv contravaloarea contrastaliilor ce vor fi suportate de prestator, motiv pentru care, ținând cont de prevederile art. 969 C. civ., conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, dar și de înscrisurile existente la dosar, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamantei - SC O.D.

SRL de a pretinde contrastalii pe perioada 07 iulie 2010-16 iulie 2010. În condițiile în care prejudiciul în cauză a fost acoperit, conform clauzelor contractuale prin plata contravalorii acestora, s-a reținut că acordarea în completare de daune moratorii în cuantum de 10.000 dolari SUA nu se justifică. Pentru aceleași considerente s-a apreciat că pârâta nu poate fi obligată și la plata de dobânzi legale. Cu privire la apelul declarat de pârâta SC O.T. SA, curtea de apel precizează că „instanța analizând toatele probele administrate în cauză, motivele de apel, cât și expunerile de mai sus privind interpretarea și aplicarea contractului de prestări servicii și expediție import produse petroliere din 2009, va fi admis numai în ceea ce privește capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, instanța de control judiciar a apreciat că în mod greșit instanța de fond a obligat-o pe pârâta SC O.T. SA la plata integrală a cheltuielilor de judecată în cuantum de 16.695 lei, în condițiile în care acțiunea reclamantei a fost admisă doar în parte, respectiv cu privire la primul capăt de cerere privind obligarea ei la plata contrastaliilor, respectiv pe perioada 07 iulie 2010 - 16 iulie 2010, restul capetelor de cerere fiind respinse. În raport de considerentele expuse cu privire la apelul declarat de pârâta SC O.T. SA, curtea de apel a conchis că „având în vedere și soluția ce se va pronunța în apel, cât și dispozițiile art. 274 -276 C. proc. civ., se va admite apelul declarat de SC O.T.

SA și se va schimba, în parte, hotărârea instanței de fond în sensul că se va respinge capătul de cerere privind obligarea sa la cheltuieli de judecată și se vor menține restul dispozițiilor". Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC O.D. SRL, în temeiul art. 304 punctele 7, 8 și 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, cu consecința casării în tot a deciziei recurate și în parte a sentinței civile nr. 81/ MF din 20 decembrie 2011 și obligarea pârâtei SC O.T. SA la plata următoarelor sume: a) 292.656,25 dolari SUA, reprezentând contrastalii plătite de subscrisa ca urmare a descărcării cu întârziere a navei M.E., navă sosită în rada portului Constanța în data de 26 iunie 2010, dar descărcată de operatorul SC O.T.

SA în data de 18 iulie 2010. Temeiul de drept al acestui capăt de cerere este reprezentat de dispozițiile art. 8.1., teza a doua/Contractul de prestări servicii și expediție din 2009, coroborate cu cele ale Anexei nr. 1 al acestui contract. b) 10.000 dolari SUA, reprezentând daune pe care subscrisa reclamantă Ie-a înregistrat ca urmare a nedescărcării în termenul contractual a produsului petrolier și ca urmare a nelivrării acestuia către beneficiarii subsecvenți. Temeiul de drept al acestui capăt de cerere este reprezentat de dispozițiile art. 3, alin. (2) din O.U.G. nr. 119/2007. c) 15.384,49 dolari SUA, reprezentând dobânda legală a creanței comerciale certe, lichide și exigibile constatate prin factura de contrastalii în cuantum de 292.656,25 dolari SUA.

Perioada avută în vedere la calculul dobânzii legale este perioada cuprinsă între 13 august 2010 (data achitării facturii de contrastalii) și 16 iunie 2011 (data depunerii prezentei cereri). De asemenea,a cerut obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului de 292.656,25 dolari SUA până la plata totală și efectivă a acestuia. Temeiul de drept al acestui capăt de cerere este reprezentat de dispozițiile art. 3, alin. (1), lit. a) și art. 4, alin. (2) din O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesonniști. d) În temeiul dispozițiilor art. 274 și următoarele C. proc. civ. a solicitat obligarea pârâtei SC O.T.

SA la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză (taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial etc). Pârâta SC O.T. SA a formulat întâmpinare, invocând nulitatea recursului,iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. La data de 26 noiembrie 2013 reclamanta - recurentă a depus la dosar completare la motivele de recurs, invocând ca motiv de casare a deciziei,contradicția dintre considerente și dispozitiv, în sensul că deși în considerente curtea de apel precizează că se va admite apelul pârâtei și se va schimba, în parte, sentința, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ulterior, în dispozitiv se menționează respingerea acțiunii și cu privire la obligarea pârâtei la plata contrastaliilor precum și la plata cheltuielilor de judecată.

în raport de obiectul motivului de recurs de ordine publică, respectiv contradicția dintre considerente și dispozitiv, înalta Curte consideră că acesta trebuie analizat anterior motivelor pe fondul recursului și în consecință constată că între considerente și dispozitiv există două contradicții flagrante și majore și anume: 1. Cu privire la obligarea pârâtei la plata contrastaliilor, curtea de apel a constatat că acestea au fost acordate legal de către tribunal, numai pentru perioada 07 iulie 2010 - 16 iulie 2010 („potrivit art. 969 C. civ. convenționiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Conform acestui principiu cât și a înscrisurilor existente la dosar, cererea intimatei - reclamante SC O.D.

SRL de a pretinde contrastalii pe perioada 07 iulie 2010 - 16 iulie 2010 apare ca întemeiată"). Ulterior acestei constatări, curtea de apel, în mod nelegal, se pronunță exact invers, în sensul că „schimbă în parte hotărârea apelată în sensul că respinge acțiunea și cu privire la contrastalii și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată",adică respinge acțiunea în totalitate. 2. Referitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța de apel reține în considerente că „în mod greșit instanța de fond a obligat-o pe pârâta SC O.T.

SA la plata integrală a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 16.695 lei, în condițiile în care acțiunea reclamantei a fost admisă doar în parte, respectiv cu privire la primul capăt de cerere privind obligarea ei la plata contrastaliilor, respectiv pe perioada 07 iulie 2010 - 16 iulie 2010, restul capetelor de cerere fiind respinse". Această apreciere este legală, deoarece la fond admițându-se în parte acțiunea și cheltuielile de judecată, este evident că trebuiau acordate corespunzător, însă ulterior curtea de apel își contrazice propria apreciere, în sensul că va respinge, în totalitate acordarea cheltuielile de judecată, deși invocă dispozițiile art. 274 - 276 C. proc. civ. care stipulează expres că partea cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

Astfel fiind, curtea de apel nu motivează de ce urmează să respingă (și apoi respinge) în totalitate cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care constatase legal, că un capăt de cerere este admisibil și că nelegal se acordă cheltuieli de judecată în cuantumul total solicitat. În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivul de recurs.de ordine publică, privind contradicția dintre dispozitiv și considerente este fondat și în consecință în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să dispună admiterea recursului, casarea deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,situație în care nu mai este necesară analiza excepției nulității recursului.

Cu ocazia rejudecării cauzei în apel, instanța urmează să analizeze motivele de recurs precum și susținerile din întâmpinare, ca apărări de fond, astfel cum au fost formulate de reclamantă și pârâtă, a căror menționare în considerentele deciziei de casare nu mai este necesară, în raport de soluția adoptată cu privire la motivul de recurs de ordine publică. De asemenea, cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs va fi soluționată cu ocazia pronunțării unei hotărâri pe fondul cauzei și în consecință urmează a fi respinsă, în această fază procesuală, ca prematur formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC O.D. SRL Măgurele împotriva Deciziei nr. 12/ MF din 10 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă privind acordarea cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2013.