ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3964/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 175/ MF din 30 iunie 2004, Tribunalul Constanța a admis excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâtelor E.F.K. A.S. și SC B.S.A. SRL și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC Ș.N. SA Constanța față de acestea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă. Reclamanta solicitase prin acțiunea formulată în baza art. 969 C. civ. și 42 C. com., obligarea pârâtelor în solidar la plata sumelor de 31.955 dolari S.U.A., reprezentând taxe de cheiaj pentru nava B.; 31.957.480 lei reprezentând cheltuieli de judecată calculate la valoarea de 1.048.124.000 lei echivalentul în lei a sumei de 31.955 dolari S.U.A.

la paritatea un dolar S.U.A. = 32.800, față de faptul că la cererea pârâtei SC B.S.A. SRL din 26 octombrie 2002 a acceptat la 29 octombrie 2001 disponibilitatea de acostare a navei pentru 30 zile, taxa de cheiaj în cuantum de 5.400 dolari S.U.A. fiind plătită prin B.C.D. SA nava rămânând însă în dana S.N.C. până la data de 29 august 2002 fără a efectua reparații și fără a achita sumele datorate cu titlu de taxă de cheiaj din decembrie 2001 până în luna august inclusiv, respectiv 274 zile. Instanța de fond a reținut că în perioada ulterioară intrării navei în șantier între reclamantă și pârâta SC B.S.A. SRL nu s-a purtat nici o corespondență în legătură cu taxele de cheiaj aferente lucrărilor următoare sau cu reparațiile ce urmau să fie făcute la navă, fapt ce prezumă ca mandatul acestei pârâte în calitate de agent al armatorului AK D.S.

din Instambul s-a limitat la reprezentarea intereselor navei în perioada anterioară intrării ei în șantier, facturile de cheiaj fiind de fapt emise pe numele pârâtei E.F.K. A.S. și nu al SC B.S.A. SRL Constanța. S-a mai reținut că pârâta SC B.S.A. SRL în calitate de agent nu a acționat în numele și contul său ci al armatorului navei asupra căreia se resfrâng efectele actelor încheiate cu reclamanta, respectiv AK D.S., care devine personal debitorul reclamantei pentru taxele de cheiaj, acțiunea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969 C. civ. Nava B. este proprietatea pârâtei E.F.K. A.S. și face obiectul contractului de închiriere încheiat de pârâtă cu A.T. A.S., contract înregistrat în registrul de nave, conform legislației turce, iar potrivit acestei convenții toate lucrările de reparații, întreținere la șantierul naval se suportă de chiriaș căruia îi revine exploatarea comercială directă a navei.

S-a reținut de asemenea că, reclamanta nu a dovedit existența unui raport juridic între proprietarul navei (AK D.S., armatorul în numele căruia a acționat pârâta SC B.S.A. SRL, neexistând, deci, temei juridic al angajării răspunderii proprietarului pentru obligațiile contractate de AK D.S. În speță, căpitanul navei B., care a semnat documentele menționate de reclamantă nu este un mandatar al proprietarului E.F.K. A.S., pârâta nefiind ținută să respecte obligațiile contractate de acesta. În temeiul dispozițiilor legale invocate de reclamantă, pârâta proprietară ar fi putut răspunde alături sau în locul armatorului pentru obligațiile contractuale de acesta în considerarea navei dar armatorul nu este parte în cauză.

Curtea de Apel Constanța secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 3/ MF din 27 ianuarie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței. Criticile apelantei cu privire la realitatea situației de fapt reținută de instanța de fond, incidența în cauză a prevederilor art. 406 C. com., comisionarul fiind direct obligat către persoana cu care a contractat, interpretarea prevederilor art. 501 C. com., contractul de închiriere încheiat între armatorul proprietar și A.T. A.S. au fost înlăturate de instanța de apel. Aceasta a reținut în considerentele deciziei că: - raporturile dintre armator și agentul SC B.S.A. SRL Constanța, s-au limitat doar la solicitarea de acostare a navei în Ș.N.

pe perioada de 30 zile, arătată și respectiv la plata taxelor de cheiaj corespunzătoare, neputându-se afirma că agentul rămâne obligat la plata taxelor de cheiaj aferente perioadei ulterioare în care nava a continuat să rămână în șantier; - în cauză nu a fost contestată natura raporturilor dintre armator și agent, respectiv existența unui contract de comision, ci doar întinderea acestora, nefiind făcută dovada că aceste raporturi au avut ca obiect staționarea navei în Ș.N. în perioada decembrie 2001 – august 2002; - în ce o privește pe pârâta E.F.K. A.S., conform art. 828 al Legii comerțului turc, chiriașul s-a obligat față de proprietar ca în toată perioada contractului să execute toate lucrările de reparare, întreținere, la șantierul naval și, în legătură cu aceste operațiuni să achite toate cheltuielile.

- interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 501 C. com., este corectă nefiind făcută dovada ca între reclamantă și armator (chiriaș) s-a încheiat o convenție în sensul acestor prevederi. În contra deciziei a declarat recurs reclamanta SC Ș.N. SA Constanța, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., solicitând modificarea acesteia și pe fond respingerea excepțiilor și admiterea acțiunii formulate, deoarece: - probele administrate fac dovada că perioada de staționare în șantier a fost de 274 zile, greșit instanțele făcând trimitere la o perioadă de 30 zile; - plătitoarea prestației (plată făcută anterior intrării navei la doc ca o condiție de admitere a navei în șantier, este pârâta SC B.S.A.

SRL, validând raportul juridic de prestare a serviciului de cheiaj, raport ce a generat drepturi și obligații reciproce pentru care nu s-a prevăzut o durată determinată, fiind aplicabile normele care guvernează contractul de comision; - pârâta intimată E.F.K. A.S. are calitate procesuală, conform art. 501 C. com., aplicabil și în situațiile juridice în care urmează a fi angajată răspunderea proprietarului pentru obligațiile contractate de persoane care sunt cunoscute de acesta și au dobândit în mod legal de la el dreptul de a exploata, în diverse forme, nava; conform și cu art. 12 din contractul de închiriere între armator și A.T. A.S., convențiile încheiate de proprietar cu operatorii navei conțin elementele unui mandat valabil în ce privește contractarea de către aceștia a unor obligații în exploatarea navei; proprietarul mandant răspunde întotdeauna alături sau în locul armatorului neproprietar (chiriaș sau operator).

Ambele intimate pârâte au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, în esență pentru considerentele arătate în decizia atacată a cărei menținere ca legală o solicită. Recursul nu este fondat. 1. Potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Reclamanta, prin acțiunea formulată a solicitat obligarea în solidar a pârâtelor la plata taxei de cheiaj pentru nava B., pentru perioada ulterioară intervalului de 30 zile pentru care pârâta SC B.S.A. SRL a solicitat acostarea și pentru care a și plătit. Invocarea de către reclamantă a prevederilor art. 969 C. civ., presupune că plata pe care aceasta o solicită are un izvor contractual în care reclamanta și pârâtele sunt părți contractante ceea ce ar justifica și invocarea solidarității față de acestea din urmă și între care ulterior plății datoria ar deveni conjunctă, împărțindu-se de plin drept.

2. Din chiar motivarea în fapt a acțiunii rezultă că ulterior perioadei de 30 zile între pârâta SC B.S.A. SRL și reclamantă nu a existat o convenție comercială privind nava, raporturile lor limitându-se la perioada indicată, iar obligațiile generate de acestea, executate. Drept urmare, în mod corect instanțele au reținut lipsa calității procesuale pasive a pârâtei susmenționate. 3. Între armatorul AK D.S. în contul căruia a acționat în calitate de agent pârâta SC B.S.A. SRL și pârâta E.F.K. A.S., proprietara navei, nu există raport juridic și, cum s-a arătat mai sus, nici între acest armator și reclamantă pentru perioada ulterioară intervalului de 30 zile și pentru care aceasta i-a facturat cheiajul.

În atare situație corect s-a reținut lipsa calității procesuale pasive și a acestei pârâte prin raportare la temeiul de drept al cererii de chemare în judecată și față de care prevederile art. 501 C. com. sunt inaplicabile în speță. 4. Așa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC Ș.N. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 3/ MF din 27 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. 36/2004, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 iunie 2005.