ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4074/2011

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC N.S.S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A.R.A. SA prin Sucursala Constanța, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 107.840,45 lei cu titlu de despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 75 din 12 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția maritimă și fluvială, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC N.S.S. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.R.A. SA prin Sucursala Constanța și a fost obligată pârâta la plata sumei de 107.840,45 lei cu titlu de despăgubiri și la plata sumei de 5.409 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta SC N.S.S. SRL, în calitate de asigurat, a încheiat cu pârâta SC A.R.A. SA prin Sucursala Constanța, în calitate de asigurător, contractul de asigurare dovedit cu polița seria PMF nr. 6933 din 05 aprilie 2007, ce avea ca obiect asigurarea facultativă a corpului navei și a mașinilor împingătorului D.S., suma asigurată fiind de 200.000 dolari S.U.A.

În perioada de valabilitate a poliței de asigurare, respectiv la data de 27 ianuarie 2008, în timpul deplasării împingătorului D.S., în convoi cu patru barje încărcate, spre amonte de la rada Portului Giurgiu (km 494) spre dana S.C.A.E.P. siloz P. Giurgiu, echipajul a sesizat o lovitură puternică în zona pupei, timonierul observând un buștean în semi-imersie. În urma incidentului, nava nu a mai putut fi manevrată în condiții normale, echipajul observând lipsa propulsiei la motorul tribord.

Convoiul de barje a fost ancorat în rada Portului Giurgiu, după care împingătorul D.E. a fost adus în rada la cheu în Portul Giurgiu cu ajutorul împingătorului R. 9.

În aceeași zi, s-a efectuat o inspecție cu scafandri care a constatat că axul port elică tribord este rupt în zona cavaletului pupa, elicea a fost găsită în diuză cu două pale îndoite puternic pe bordul de fugă, fiind găsite urme de contact pe suprafața interioară a diuzei tribord. Ulterior, nava a fost adusă în Portul Constanța - Agigea Sud și a fost andocată la S.C.M. SA din data de 20 februarie 2008.

Această situație de fapt a fost prezentată atât în raportul de inspecție din data de 07 martie 2008 întocmit de A.M.S. SRL pe baza raportului comandantului navei, declarațiilor membrilor echipajului și a documentelor legate de incident, inclusiv jurnalele de bord, punte și mașini, cât și în raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.

S-a mai reținut că părțile nu au contestat situația de fapt prezentată, iar expertiza dispusă în cauză a concluzionat că ruperea axului a avut loc cel mai probabil prin șocul datorat lovirii cu un obiect exterior (buștean), pe fondul neîntreținerii corespunzătoare a sistemului de ungere a lagărului exterior pupa a arborelui port-elice tribord.

Pârâta A. SA a refuzat plata despăgubirii ca urmare a producerii unui risc asigurat, invocând dispozițiile art. 2.1 din Condițiile speciale de asigurare, conform cărora A. SA nu acordă despăgubiri pentru uzura normală, deteriorarea treptată și defectele cunoscute sau care puteau fi cunoscute de asigurat, ale corpului navei, mașinilor sau celorlalte părți componente ale navei, precum și defectarea sau încetarea funcționării părților electrice sau mecanice ale acesteia, urmare a cauzelor mai sus precizate.

Din interpretarea acestei clauze contractuale rezultă că sunt excluse de la plata daunelor acele riscuri asigurate care s-au produs din culpa asiguratului, în sensul că acesta din urmă ar fi cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască apariția unora din situațiile menționate, respectiv uzura, deteriorarea și defectele apărute la navă sau la părțile electrice sau mecanice ale acesteia.

Din probele administrate în cauză, nu a putut fi reținută reaua-credință a reclamantei în accepțiunea clauzei în discuție, pârâta nefăcând dovada cunoașterii de către reclamantă a vreunei uzuri a ansamblului port-elică-lagăr pupa tub etambou, în condițiile în care în Raportul nr. 03/BR/283 din data de 19 aprilie 2007 nu există nici o remarcă referitoare la starea necorespunzătoare a elicei, inspecția apreciind că nava este aptă pentru navigație.

Raportul de inspecție emis de A.N.R. prin I.T. A.N.R. Giurgiu atestă că structura corpului, mașinile și instalațiile navei D.S., corespunzătoare tipului și destinației acesteia, sunt în conformitate cu regulile și reglementările elaborate și publicate de Ministerul Transporturilor.

Prima instanță, pornind de la concluzia raportului de inspecție al navei din data de 19 aprilie 2007, coroborată cu constatările expertului desemnat de instanță privind cauza avariei, nu a putut reține că ruperea axului a avut drept cauză uzura excesivă a ansamblului ax port elică-lagar pupa tub etambou și prin

urm

are

în cauză nu este incidență clauza nr. 2.1 privind exonerarea asigurătorului de plata despăgubirilor. Totodată, s-a reținut că și în situația în care s-ar fi reținut existenta unei uzuri a axului, ceea ce presupunea că raportul de inspecție nu conține date reale, chestiune necontestată de pârâtă nici un moment, ar fi fost incidente prevederile art. 9.11 din Condițiile generale de asigurare și care nicidecum nu ar fi condus la respingerea în totalitate a cererii reclamantei de despăgubire.

Așadar, instanța a reținut că ruperea axului s-a datorat lovirii elicei cu un buștean și nu uzurii excesive a axului port elică, dată fiind inexistența vreunei deficiențe constată de inspectorii A.N.R. la elice și că acest eveniment se încadrează în riscurile asigurate prin polița nr. 6033/2007, situație în care, în virtutea principiului forței obligatorii a contractelor, consacrat de art. 969 C. civ., pârâta este obligată să plătească reclamantei daunele suferite, constând în contravaloarea inspecțiilor realizate de A.N.R. în sumă de 1.345,72 lei, contravaloarea lucrărilor de reparații, 77.926 lei, precum și în serviciile de andocare a navei, 28.568,73 lei, valoarea totală a acestora fiind de 107.840,45 lei.

Împotriva hotărârii primei instanțe, a declarat apel pârâta SC A.R.A. SA prin Sucursala Constanța, iar prin decizia civilă nr. 3/ MF din 16 februarie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul.

Prin încheierea de ședință din 02 februarie 2011, instanța de apel a respins cererea pârâtei privind administrarea probei cu înscrisuri și expertiză tehnică, apreciindu-se că nu sunt utile și concludente cauzei.

În argumentarea soluției pronunțate, s-a reținut că potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, ruperea axului a avut loc cel mai probabil prin șocul datorat lovirii cu un obiect exteriorun buștean, pe fondul întreținerii necorespunzătoare a sistemului de ungere a lagărului exterior pupa a arborelui port - elice tribord, iar ruperea nu a avut loc datorită uzurii axului, pentru motivul că în zona ruperii, axul nu prezintă uzuri, ci avea secțiunea intactă.

S-a mai reținut ca fiind importantă în aprecierea cauzei avariei și constatarea consemnată în Raportul nr. 30/27/31 ianuarie 2008 de I.T. A.N.R. Giurgiu, potrivit căreia s-au observat urme de lovitură puternică pe bordul de fugă al palelor elicei, astfel încât este nefondată susținerea pârâtei potrivit căreia avariile au fost provocate de uzura excesivă a axului.

În ceea ce privește critica potrivit căreia prima instanță a omis să rețină faptul că inspecția periodică efectuată de A.N.R. s-a făcut fără andocare, s-a constatat că pârâta nu a contestat concluziile Raportului nr. 03/BR/283/l 9 aprilie  2007 întocmit de A.N.R., potrivit căruia nava este aptă pentru navigație și pe de altă parte, pârâta nu a arătat pe ce își întemeiază afirmația potrivit căreia starea tehnică sub aspectul uzurii putea fi constatată mai lesne în urma andocării.

Pe cale de consecință, instanța de apel a constatat că în mod corect a reținut prima instanță că pârâta, în calitate de asigurător este obligată să suporte contravaloarea daunelor suferite de reclamantă ca urmare a producerii riscului asigurat prin polița nr. 6033/2007.

Împotriva deciziei sus menționate, a declarat recurs pârâta SC A.R.A.I.G. SA BUCUREȘTI prin Sucursala Constanța, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, în vederea instrumentării probei cu expertiza tehnică de specialitate.

În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta-pârâtă a susținut că, în mod nejustificat, instanța de apel a procedat la respingerea probelor solicitate și nu și-a motivat soluția, „achiesând pur și simplu la opinia instanței de fond”.

A mai susținut recurenta că instanța a reținut în mod greșit ca bușteanul care a lovit nava a fost văzut de timonier, lucru imposibil, astfel cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, iar din probatoriul administrat rezultă că ruperea axului port elice s-a datorat evoluției în timp a unei fisuri până la limita de rezistență a materialului. În continuare, a susținut recurenta că deși a arătat instanței de apel că dacă evenimentul naval ar fi avut loc așa cum a reținut prima instanță, ar fi rezultat ruperea palelor elicei pe o suprafață de peste 50 % din pală, însă aceste aspecte nu au fost motivate.

A concluzionat recurenta că pentru a fi reținute aceste susțineri este necesară consultarea unui expert în rezistența materialelor, probă ce a fost respinsă în mod nejustificat de către instanța de apel.

Recursul pârâtei SC A.R.A.V.I.G. SA BUCUREȘTI este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. În susținerea acestui motiv, recurenta a invocat mai multe argumente care vizează însă numai chestiuni de fond, astfel că acestea nu vor fi examinate, întrucât susținerile referitoare la probele administrate și situația de fapt depășesc sfera de analiză a motivului de nelegalitate invocat.

Având în vedere că recurenta a pus în discuție în cadrul acestui motiv greșita soluționare a cererii de probatorii prin respingerea acestora, Înalta Curte reține că instanța de apel a apreciat asupra utilității și pertinenței administrării probei cu expertiza tehnică de specialitate, iar art. 212 alin. (l) C. proc. civ., prevede facultatea instanței de a dispune întregirea sau efectuarea unei noi expertize, în situația în care nu este lămurită prin expertiza întocmită. Or, în speță, prin încheierea de ședință din 2 februarie 2011, instanța de apel a respins cererea de efectuare a unui nou raport de expertiză, apreciind a fi neconcludentă și inutilă soluționării cauzei, deoarece se solicita a fi reluate aceleași probleme care au fost discutate la fond, cât și față de împrejurarea că pârâta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit la prima instanță.

Cu toate acestea, examinând decizia recurată, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că nu poate fi reținută nemotivarea soluției pronunțate, având în vedere că instanța și-a fundamentat hotărârea pe întreg probatoriul administrat în cauză, făcând referire atât la raportul de expertiză întocmit, cât și la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar argumentele reținute au condus în mod logic la soluția cuprinsă în dispozitiv.

Pe cale de consecință, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei SC A.R.A.V.I.G. SA BUCUREȘTI și în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (l) C. proc. civ., va fi obligată recurenta la 3.720 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat potrivit înscrisurilor aflate la dosar, către intimata SC N.S.S. SRL CONSTANTA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA BUCUREȘTI PRIN SUCURSALA CONSTANȚA împotriva deciziei civile nr. 3/ MF din 16 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta la 3.720 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC N.S.S. SRL CONSTANȚA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2011.