ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1220/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1748 din 16

august 2002 inițial pe rolul Judecătoriei Pucioasa și apoi pe rolul

Tribunalului Dâmbovița, reclamanta D.E. a formulat în contradictoriu cu

intimata Primăria orașului Fieni contestație împotriva deciziei nr. 3293 din 22

octombrie 2001, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Fieni,

format din casă și teren în suprafața de 1113 mp.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că

a fost deposedată abuziv de imobil în baza Decretului nr. 223/1974 și că

intimata a refuzat restituirea în natură a acestui imobil.

Prin sentința civilă nr. 171 din 3 aprilie 2003,

Tribunalul Dâmbovița a respins cererea pronunțată de reclamantă reținând, în

esență, următoarele:

Întrucât prin hotărârea judecătorească intrată

în puterea lucrului judecat (decizia civilă nr. 42 din 16 ianuarie 2002 a Tribunalului Dâmbovița, irevocabilă prin decizia civilă nr. 756 din 16 ianuarie 2002 a Curții de Apel Ploiești s-a respins acțiunea de constatare a nulității contractului de

înstrăinare a bunurilor revendicate, în prezent nu se mai poate pune în

discuție legalitatea înstrăinării, astfel că acțiunea formulată în baza Legii nr.

10/2001 pentru restituirea bunurilor în natură este neîntemeiată.

Având în vedere că nu este posibilă restituirea

în natură a bunurilor revendicate, dar preluarea lor în baza Decretului nr. 223/1974

s-a făcut în mod abuziv, persoana îndreptățită va beneficia, la cerere, de

măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

După un prim ciclu procesual, prin decizia nr. 20

din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a admis în fond, după casare, apelul formulat de

reclamantă împotriva sentinței civile nr. 171 din 3 aprilie 2003 a Tribunalului Dâmbovița pe care a schimbat-o în tot și pe fond a admis contestația; a dispus

anularea dispoziției nr. 3293/2001 a Primarului orașului Fieni și a dispus

restituirea în natură către apelanta contestatoare a imobilului situat în

Fieni, format din suprafața de 1113 mp, identificată conform raportului de

expertiză de specialitate topografică, cu verde pe schița de plan anexă la

aceasta și construcția A compusă din 3 camere și bucătărie la etaj, având suprafața

de 65,36 mp.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a

reținut că imobilul ce a aparținut reclamantei a fost preluat de către stat

fără titlu valabil, astfel că aceasta este îndreptățită la restituirea în

natură a bunului efectiv preluat, desocotirea cu succesorii în drepturi ai

sorei acesteia urmând a se face ulterior pe calea dreptului comun.

Împotriva deciziei civile nr. 20 din 28 ianuarie

2009 a Curții de Apel Ploiești a declarat recurs Primăria orașului Fieni,

invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și formulând, în

esență, următoarele critici:

Imobilul solicitat de reclamanta D.E. nu s-a

aflat și nu se află în posesia Primăriei orașului Fieni.

Primăria orașului Fieni nefiind unitatea

deținătoare a imobilului în cauză solicitat de reclamantă a-i fi restituit în

natură nu a putut da curs solicitării acesteia, mai exact nu a emis o

dispoziție motivată de restituire în natură a imobilului, întrucât s-a aflat în

imposibilitatea de a da curs prevederilor art. 25, alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

cu modificările și completările ulterioare, făcându-i cunoscut însă intimatei

prin adresa oficială numele deținătorului imobilului situat în orașul Fieni.

Instanța de apel în mod netemeinic și nelegal a

reținut că în speța de față sunt aplicabile prevederile art. 26, alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, această prevedere legală aplicându-se numai atunci când

persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, fapt ce

nu se regăsește în cauza de față, întrucât contestatoarea D.E. în mod cert a

cunoscut că imobilul care pretinde ca i-a fost preluat în mod abuziv de către

stat este deținut de o persoană fizică și anume de soții M.I. și M.M., cu care

de altfel s-a și judecat anterior formulării Notificării la Primăria orașului Fieni în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 pentru a obține proprietatea

acestui imobil, pe care ulterior l-a solicitat Primăriei orașului Fieni spre ai

fi restituit în natură.

Recursul este nefondat în sensul considerentelor

ce succed:

În mod corect a reținut instanța de apel, în

esență, că titlul statului de preluare de la reclamantă a imobilului în litigiu

nu are efect juridic nefiind un titlu valabil de proprietate, situație în care actul

de partaj voluntar nu a produs nici un efect, sarea de indiviziune existând și

în prezent.

Reclamanta a dobândit prin moștenire de la tatăl

său B.P., împreună cu sora sa B.M., în prezent B.M. și în cote egale de

½ fiecare mai multe imobile-terenuri și construcții în suprafață de 1113

mp situate în Fieni, raionul Târgoviște, regiunea Ploiești, imobile care au

fost preluate de stat în baza Decretului nr. 223/1974. Stării de coindiviziune

alături de stat cu privire la respectivele bunuri, în care s-a aflat sora

reclamantei i s-a pus capăt prin actul de partaj voluntar din 10 octombrie

1988, potrivit căruia Statul Român a primit în proprietate exclusivă două

suprafețe de teren de 960 mp, respectiv 153 mp și o casă cu patru camere și

bucătărie, iar B.M., suprafața de 1113 mp și o casă cu două camere, antreu,

bucătărie și cămară. Aceasta din urmă, prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 7693 din 29 noiembrie 1998, a înstrăinat soților M.I. și M.M. imobilul ce i-a revenit în proprietate exclusivă, cu privire

la construcție făcându-se mențiunea expresă în act că aceasta este formată din

două camere, antreu, bucătărie, cămară și baie.

Așa cum a reținut și instanța de apel în

considerentele deciziei pronunțate, prin decizia nr. 7627 din 6 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a

statuat, în mod irevocabil, că bunul a fost preluat de către stat fără titlu

valabil.

Totodată, acest aspect a fost reținut și prin

decizia nr. 2949 din 3 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală.

Se constată că, în mod corect a reținut instanța

de apel, analizând situația de fapt rezultată din actele și înscrisurile de la

dosar, că, față de preluarea fără titlu valabil a imobilului teren și

construcție, ce aparține reclamantei, aceasta este îndreptățită la restituirea

în natură a bunului efectiv preluat, desocotirea cu succesorii în drepturi ai

sorei acesteia urmând a se face ulterior pe calea dreptului comun.

Reținând că, în speță, instanța de apel a făcut

o corectă aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

republicată, potrivit cărora persoanele ale căror imobile au fost preluate fără

titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe

care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de

restituire conform prezentei legi, Înalta Curte, constatând neincidența

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va face aplicarea dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de pârâta Primăria orașului Fieni împotriva deciziei civile nr. 20 din

ianuarie 2009 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

februarie 2010.