ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1220/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1748 din 16 august 2002 inițial pe rolul Judecătoriei Pucioasa și apoi pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta D.E. a formulat în contradictoriu cu intimata Primăria orașului Fieni contestație împotriva deciziei nr. 3293 din 22 octombrie 2001, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Fieni, format din casă și teren în suprafața de 1113 mp. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost deposedată abuziv de imobil în baza Decretului nr. 223/1974 și că intimata a refuzat restituirea în natură a acestui imobil.

Prin sentința civilă nr. 171 din 3 aprilie 2003, Tribunalul Dâmbovița a respins cererea pronunțată de reclamantă reținând, în esență, următoarele: Întrucât prin hotărârea judecătorească intrată în puterea lucrului judecat (decizia civilă nr. 42 din 16 ianuarie 2002 a Tribunalului Dâmbovița, irevocabilă prin decizia civilă nr. 756 din 16 ianuarie 2002 a Curții de Apel Ploiești s-a respins acțiunea de constatare a nulității contractului de înstrăinare a bunurilor revendicate, în prezent nu se mai poate pune în discuție legalitatea înstrăinării, astfel că acțiunea formulată în baza Legii nr. 10/2001 pentru restituirea bunurilor în natură este neîntemeiată. Având în vedere că nu este posibilă restituirea în natură a bunurilor revendicate, dar preluarea lor în baza Decretului nr. 223/1974 s-a făcut în mod abuziv, persoana îndreptățită va beneficia, la cerere, de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

După un prim ciclu procesual, prin decizia nr. 20 din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis în fond, după casare, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 171 din 3 aprilie 2003 a Tribunalului Dâmbovița pe care a schimbat-o în tot și pe fond a admis contestația; a dispus anularea dispoziției nr. 3293/2001 a Primarului orașului Fieni și a dispus restituirea în natură către apelanta contestatoare a imobilului situat în Fieni, format din suprafața de 1113 mp, identificată conform raportului de expertiză de specialitate topografică, cu verde pe schița de plan anexă la aceasta și construcția A compusă din 3 camere și bucătărie la etaj, având suprafața de 65,36 mp.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că imobilul ce a aparținut reclamantei a fost preluat de către stat fără titlu valabil, astfel că aceasta este îndreptățită la restituirea în natură a bunului efectiv preluat, desocotirea cu succesorii în drepturi ai sorei acesteia urmând a se face ulterior pe calea dreptului comun. Împotriva deciziei civile nr. 20 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Ploiești a declarat recurs Primăria orașului Fieni, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și formulând, în esență, următoarele critici: Imobilul solicitat de reclamanta D.E. nu s-a aflat și nu se află în posesia Primăriei orașului Fieni.

Primăria orașului Fieni nefiind unitatea deținătoare a imobilului în cauză solicitat de reclamantă a-i fi restituit în natură nu a putut da curs solicitării acesteia, mai exact nu a emis o dispoziție motivată de restituire în natură a imobilului, întrucât s-a aflat în imposibilitatea de a da curs prevederilor art. 25, alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, făcându-i cunoscut însă intimatei prin adresa oficială numele deținătorului imobilului situat în orașul Fieni. Instanța de apel în mod netemeinic și nelegal a reținut că în speța de față sunt aplicabile prevederile art. 26, alin. (1) din Legea nr. 10/2001, această prevedere legală aplicându-se numai atunci când persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, fapt ce nu se regăsește în cauza de față, întrucât contestatoarea D.E.

în mod cert a cunoscut că imobilul care pretinde ca i-a fost preluat în mod abuziv de către stat este deținut de o persoană fizică și anume de soții M.I. și M.M., cu care de altfel s-a și judecat anterior formulării Notificării la Primăria orașului Fieni în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 pentru a obține proprietatea acestui imobil, pe care ulterior l-a solicitat Primăriei orașului Fieni spre ai fi restituit în natură. Recursul este nefondat în sensul considerentelor ce succed: În mod corect a reținut instanța de apel, în esență, că titlul statului de preluare de la reclamantă a imobilului în litigiu nu are efect juridic nefiind un titlu valabil de proprietate, situație în care actul de partaj voluntar nu a produs nici un efect, sarea de indiviziune existând și în prezent.

Reclamanta a dobândit prin moștenire de la tatăl său B.P., împreună cu sora sa B.M., în prezent B.M. și în cote egale de ½ fiecare mai multe imobile-terenuri și construcții în suprafață de 1113 mp situate în Fieni, raionul Târgoviște, regiunea Ploiești, imobile care au fost preluate de stat în baza Decretului nr. 223/1974. Stării de coindiviziune alături de stat cu privire la respectivele bunuri, în care s-a aflat sora reclamantei i s-a pus capăt prin actul de partaj voluntar din 10 octombrie 1988, potrivit căruia Statul Român a primit în proprietate exclusivă două suprafețe de teren de 960 mp, respectiv 153 mp și o casă cu patru camere și bucătărie, iar B.M., suprafața de 1113 mp și o casă cu două camere, antreu, bucătărie și cămară.

Aceasta din urmă, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7693 din 29 noiembrie 1998, a înstrăinat soților M.I. și M.M. imobilul ce i-a revenit în proprietate exclusivă, cu privire la construcție făcându-se mențiunea expresă în act că aceasta este formată din două camere, antreu, bucătărie, cămară și baie. Așa cum a reținut și instanța de apel în considerentele deciziei pronunțate, prin decizia nr. 7627 din 6 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a statuat, în mod irevocabil, că bunul a fost preluat de către stat fără titlu valabil. Totodată, acest aspect a fost reținut și prin decizia nr. 2949 din 3 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Se constată că, în mod corect a reținut instanța de apel, analizând situația de fapt rezultată din actele și înscrisurile de la dosar, că, față de preluarea fără titlu valabil a imobilului teren și construcție, ce aparține reclamantei, aceasta este îndreptățită la restituirea în natură a bunului efectiv preluat, desocotirea cu succesorii în drepturi ai sorei acesteia urmând a se face ulterior pe calea dreptului comun. Reținând că, în speță, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire conform prezentei legi, Înalta Curte, constatând neincidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria orașului Fieni împotriva deciziei civile nr. 20 din ianuarie 2009 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.