ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3096/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 277 din 16 iunie 2008,

Tribunalul Dolj a dispus condamnarea inculpatului R.N. la pedeapsa de 7 ani și

6 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

- art. 64 lit. a), b) C. pen., iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

pe durata unui termen de 2 ani.

În baza art. 61 C. pen. s-a

revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 211 zile închisoare

rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 363/2006 a Judecătoriei Calafat și s-a

dispus contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând

să execute pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

Inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 1758,51 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de

Urgență Craiova, luându-se act că partea vătămată G.S. nu s-a constituit parte

civilă.

S-a reținut, în fapt, că la

data de 11 octombrie 2007, partea vătămată G.S. s-a întâlnit pe raza comunei

Unirea, în apropierea magazinului AF B. cu inculpatul R.N., aflat în stare de

ebrietate și care purta la vedere cuțitul cu care era înarmat.

Deoarece inculpatul lăsase

căruța cu care se deplasa pe partea carosabilă, îngreunând circulația, partea

vătămată i-a solicitat acestuia să plece acasă.

Inculpatul a refuzat și, pe

fondul acestor discuții contradictorii, G.S. a luat o furcă din căruța

inculpatului și l-a lovit pe acesta ușor peste picior, cu intenția de a-l

determina să plece la domiciliul său.

Apoi, partea vătămată a pus

furca în căruța inculpatului și a vrut să plece, moment în care, inculpatul,

fiind în căruța, l-a lovit cu cuțitul pe care-l avea asupra sa. A coborât din

căruță și a continuat să-l lovească pe G.S. cu cuțitul.

Partea vătămată a fost

transportată la Spitalul Plenița de martorul G.L.M., iar inculpatul a fugit de

la locul faptei, fiind găsit de organele de poliție la data de 12 octombrie

2007.

Conform raportului de

constatare medico-legală emis de IML Craiova, partea vătămată a prezentat

multiple plăgi la nivelul feței posterioare a toracelui, plagă epigastrică

lungă de 10 cm cu traiect oblic de sus în jos, dinspre dreapta spre stânga,

penetrantă, leziuni ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale și care au

pus în pericol viața victimei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul R.N. care a solicitat, în principal, achitarea în baza

art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât s-a aflat în legitimă apărare. În

subsidiar a solicitat reținerea scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b)

C. pen. și, de asemenea, reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră.

Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 140 din 23 iunie 2009,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a apreciat că inculpatul nu se afla în stare de legitimă

apărare întrucât probatoriul nu confirmă că acesta a săvârșit fapta pentru a

înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa.

Apărarea inculpatului că

anterior lovirii victimei aceasta l-ar fi lovit cu o furcă în cap nu este

susținută de probe, astfel că nici scuza provocării nu poate fi reținută în

cauză.

Referitor la cuantumul

pedepsei, s-a apreciat că aceasta a fost corect individualizată.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul R.N., care a reiterat criticile formulate în apel

și, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14, a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. și, în subsidiar,

reținerea stării de provocare prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea

pedepsei, pe care o consideră prea severă.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând

decizia recurată în raport de motivele de recurs formulate de inculpat, precum

și în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Motivul principal de recurs

susținut de inculpat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. se referă la solicitarea acestuia de achitare în baza art.

10 lit. e) C. proc. pen. întrucât fapta ar fi fost săvârșită în stare de

legitimă apărare, în condițiile în care partea vătămată l-ar fi lovit cu o

furcă în cap.

Din probele administrate în

cauză această apărare nu se confirmă ci se desprinde o altă situație de fapt.

Astfel, chiar prin

rechizitoriu se reține că inculpatul, aflat sub influența alcoolului și purtând

un cuțit la vedere, a lăsat căruța pe partea carosabilă, îngreunând circulația.

Partea vătămată i-a solicitat să plece acasă, inculpatul a refuzat și atunci,

pe fondul acestei discuții, contradictorii, partea vătămată a luat o furcă din

căruța inculpatului și l-a lovit pe aceste ușor peste picior, pentru a-l

determina să plece la domiciliul său.

Afirmația inculpatului că a

fost lovit în cap cu furca de partea vătămată nu e probată în cauză, martorii

prezenți la fața locului M.L. și B.M. nu relatează acest aspect, iar inculpatul

nu a produs nici un act medical care să susțină existența acestor lovituri.

De altfel, martorii prezenți

nu au sesizat nici lovitura ușoară, aplicată de partea vătămată peste picior

inculpatului, acest aspect rezultând doar din declarația părții vătămate.

Pentru a se putea reține

starea de legitimă apărare, conform art. 44 C. pen., este necesară existența

unui atac material direct, imediat și injust, care să pună în pericol grav

persoana celui atacat, iar lovirea ușoară a inculpatului cu furca peste picior,

fără să lase vreo urmă, nu întrunește aceste condiții.

Înalta Curte apreciază că

nici apărarea subsidiară a inculpatului, de reținerea scuzei provocării

prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., nu este întemeiată având în vedere că

inculpatul este cel ce a generat conflictul, lăsând căruța pe partea

carosabilă, îngreunând astfel circulația, în timp ce se afla sub influența

alcoolului și purta amenințător un cuțit la vedere, cu care a și lovit-o pe

partea vătămată.

Mai mult, lovirea părții

vătămate s-a produs după ce aceasta încerca să plece, mai întâi aplicându-i o

lovitură din căruță și apoi, coborând și continuând să lovească partea vătămată

cu cuțitul, în zone vitale (torace), producându-i leziuni (plagă penetrantă) ce

au pus acestuia viața în pericol.

Nici motivul de recurs ce

vizează individualizarea pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondat.

Inculpatului i s-a aplicat o

pedeapsă minimă, iar reducerea acesteia ar presupune reținerea unor

circumstanțe atenuante care în cauză nu se regăsesc, de vreme ce inculpatul a

comis fapta în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,

făcându-se aplicarea art. 61 C. pen. privind revocarea beneficiului liberării

condiționate dintr-o pedeapsă anterioară.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 385

16

,

art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru

inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului, onorariul

avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.N. împotriva Deciziei penale nr. 140

din 23 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată, timpul reținerii și a arestării preventive de la 12 octombrie 2007,

la 2 octombrie 2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 2 octombrie 2009.